85 de lacuri subglaciare active, necunoscute până acum, îngropate sub gheața Antarcticii. Activitatea lor afectează stabilitatea ghețarilor

Noile lacuri descoperite sunt „active”, ceea ce înseamnă că se golesc și se umplu periodic, schimbându-și dimensiunea și forma de-a lungul lunilor și anilor, au spus cercetătorii. Această activitate subglacială afectează stabilitatea ghețarilor și mișcarea lor de frecare asupra rocii de bază a Antarcticii, ceea ce, la rândul său, ar putea avea un impact asupra nivelului global al mării, a remarcat echipa.

„A fost fascinant să descoperim că zonele lacurilor subglaciare se pot schimba în timpul diferitelor cicluri de umplere sau golire”, a declarat într-un comunicat al Agenției Spațiale Europene (ESA) coautoarea studiului, Anna Hogg, profesoară de observare a Pământului la Universitatea din Leeds, Marea Britanie.

„Acest lucru arată că hidrologia subglaciară din Antarctica este mult mai dinamică decât se credea anterior, așa că trebuie să continuăm să monitorizăm aceste lacuri pe măsură ce evoluează în viitor”.

Înainte de această ultimă descoperire, în Antarctica erau deja cunoscute 146 de lacuri subglaciare active. Noul studiu aduce numărul total de lacuri active la 231 și completează cunoștințele oamenilor de știință despre momentul și modul în care lacurile subglaciare se scurg și se umplu din nou, a declarat autoarea principală a studiului, Sally Wilson, în comunicat, potrivit Live Science.

Topirea gheţarilor ar putea reactiva sute de vulcani din întreaga lume

Topirea ghețarilor și a calotelor glaciare ar putea declanșa o serie de erupții vulcanice – studiu

„Este incredibil de dificil să observi evenimentele de umplere și golire a lacurilor subglaciare”, a spus Wilson, care este doctorand la Institutul pentru Știința Climei și Atmosferei de la Universitatea din Leeds.

„Înainte de studiul nostru, fuseseră observate la nivel mondial doar 36 de cicluri complete, de la începutul umplerii subglaciare până la sfârșitul golirii. Noi am observat încă 12 evenimente complete de umplere-golire, aducând totalul la 48”.

Lacurile subglaciare

Lacurile subglaciare sunt bazine de apă topită care se formează atunci când căldura geotermală din interiorul Pământului urcă la baza unei calote glaciare sau când se generează suficientă căldură de frecare prin frecarea gheții de roca de bază. Lacurile subglaciare se pot scurge periodic, creând un flux de apă care lubrifiază fundul calotei glaciare și o ajută să alunece pe roca de bază, accelerând mișcarea gheții către ocean.

Pentru studiu, cercetătorii au analizat datele capturate între 2010 și 2020 de satelitul Cryosat-2 al ESA, care măsoară variațiile grosimii gheții marine, a ghețarilor și a calotelor glaciare din întreaga lume. Cryosat-2 transportă un instrument numit altimetru radar care poate detecta mici schimbări în înălțimea caracteristicilor gheții, inclusiv schimbările rezultate din scurgerea și umplerea lacurilor la baza gheții.

Datele au relevat zeci de locații în care calota glaciară antarctică se scufundă și se ridică ușor ca urmare a scurgerii apei topite și a reumplerii lacurilor subglaciare de sub suprafață. Observațiile au arătat, de asemenea, 25 de grupuri de lacuri și cinci rețele de lacuri subglaciare nemaivăzute până acum, cu cicluri interconectate de scurgere și reumplere, au scris cercetătorii în studiul publicat pe 19 septembrie în revista Nature Communications.

Înțelegerea mișcărilor calotei glaciare

Rezultatele sunt importante deoarece îmbunătățesc înțelegerea oamenilor de știință asupra dinamicii calotei glaciare și a modului în care aceasta influențează nivelul global al mării, ceea ce ar putea ajuta cercetătorii să proiecteze modele climatice și terestre mai precise.

„Modelele numerice pe care le folosim în prezent pentru a proiecta contribuția întregii calote glaciare la creșterea nivelului mării nu includ hidrologia subglaciară”, a spus Wilson.

„Aceste noi seturi de date privind locațiile lacurilor subglaciare, extinderea lor și seriile temporale ale schimbărilor vor fi utilizate pentru a ne dezvolta înțelegerea proceselor care determină fluxul de apă sub Antarctica”.

Unele lacuri subglaciare din Antarctica sunt stabile, ceea ce înseamnă că nu se golesc și nu se umplu din nou. Un exemplu este Lacul Vostok, care se află sub calota glaciară din Antarctica de Est și conține apă mai mult decât suficientă pentru a umple Marele Canion, potrivit declarației. Dacă Lacul Vostok ar începe să se golească, acest lucru ar putea afecta întreaga calotă glaciară și ar putea provoca creșterea nivelului global al mării, au remarcat cercetătorii.

„Cu cât înțelegem mai bine procesele complexe care afectează calota glaciară din Antarctica, inclusiv fluxul de apă topită de la baza calotei glaciare, cu atât vom putea proiecta mai precis amploarea creșterii viitoare a nivelului mării”, a concluzionat Martin Wearing, om de știință specializat în gemeni digitali ai Pământului și coordonator al Polar Science Cluster al ESA, în declarație.