Cinci tipuri de medicamente comune care ar putea afecta auzul

Când ne gândim la efectele secundare ale medicamentelor, ne vin în minte greața, oboseala sau amețelile. Dar există un alt risc, mai puțin cunoscut, care poate avea consecințe de durată și, uneori, permanente: pierderea auzului.

Ototoxicitatea se referă la leziunile cauzate de medicamente sau substanțe chimice la nivelul cohleei, care afectează auzul, și la nivelul sistemului vestibular, care controlează echilibrul. Simptomele pot include tinitus (zgomote în urechi), pierderea auzului (adesea începând cu sunetele de înaltă frecvență), amețeli sau probleme de echilibru sau senzația de plenitudine în urechi, potrivit Independent.

Aceste efecte pot fi temporare sau permanente, în funcție de medicamentul implicat, de doză și durată și de susceptibilitatea persoanei.

Urechea internă este foarte sensibilă, iar majoritatea experților consideră că medicamentele ototoxice provoacă leziuni prin afectarea celulelor ciliate minuscule din cohleă sau prin perturbarea echilibrului fluidului din urechea internă. Odată ce aceste celule ciliate sunt deteriorate, ele nu se regenerează, ceea ce face ca pierderea auzului să fie ireversibilă în multe cazuri.

Infestarea cu viermi devoratori, scăpată de sub control după decenii: Cum se manifesta și care sunt simptomele

Medicamentele pentru slăbit reduc la jumătate riscul de deces prematur la pacienții cardiaci

Se știe că aproximativ 200 de medicamente au efecte ototoxice.

1. Antibiotice

Antibioticele aminoglicozidice, precum gentamicina, tobramicina și streptomicina, sunt prescrise de obicei pentru infecții grave, cum ar fi sepsisul, meningita sau tuberculoza,  afecțiuni în care un tratament prompt și agresiv poate salva viața. În aceste cazuri, beneficiile depășesc adesea riscul potențial de pierdere a auzului.

Aceste medicamente, administrate de obicei intravenos, se numără printre cele mai bine documentate medicamente ototoxice. Ele pot provoca pierderea ireversibilă a auzului, în special atunci când sunt utilizate în doze mari sau pe perioade îndelungate. Unele persoane pot fi, de asemenea, mai vulnerabile din punct de vedere genetic la aceste efecte.

Aceste medicamente rămân în urechea internă timp de săptămâni sau chiar luni, ceea ce înseamnă că leziunile pot continua după terminarea tratamentului.

Alte antibiotice de care trebuie să țineți cont includ macrolidele (cum ar fi eritromicina și azitromicina) și vancomicina, care au fost, de asemenea, asociate cu probleme de auz, în special la persoanele în vârstă sau la persoanele cu probleme renale.

2. Medicamente pentru inimă

Diureticele de ansă, precum furosemidul și bumetanida, sunt utilizate în mod obișnuit pentru tratarea insuficienței cardiace sau a hipertensiunii arteriale. Atunci când sunt administrate în doze mari sau intravenos, acestea pot provoca pierderea temporară a auzului prin perturbarea echilibrului de lichide și electroliți din urechea internă. Aproximativ 3% dintre utilizatori pot prezenta ototoxicitate.

Unele medicamente pentru tensiunea arterială au fost, de asemenea, asociate cu tinitus.

Printre acestea se numără inhibitorii ECA – medicamente precum ramiprilul, care ajută la relaxarea vaselor de sânge prin blocarea unui hormon numit angiotensină, facilitând pomparea sângelui de către inimă – și blocanții canalelor de calciu, precum amlodipina, care reduc tensiunea arterială prin împiedicarea calciului să pătrundă în celulele inimii și în pereții vaselor de sânge. Deși aceste asocieri au fost observate, sunt necesare mai multe cercetări pentru a înțelege pe deplin amploarea efectului lor asupra auzului.

3. Chimioterapia

Anumite medicamente pentru chimioterapie, în special cele care conțin platină – precum cisplatina și carboplatina – sunt cunoscute ca fiind foarte ototoxice. Cisplatina, utilizată adesea pentru tratarea cancerului testicular, ovarian, mamar, al capului și gâtului, prezintă un risc semnificativ de pierdere permanentă a auzului. Acest risc crește atunci când radiațiile sunt direcționate și în apropierea capului sau gâtului.

Până la 60% dintre pacienții tratați cu cisplatină suferă de un anumit grad de pierdere a auzului. Cercetătorii explorează modalități de reducere a riscului prin ajustarea dozei sau frecvenței, fără a compromite eficacitatea medicamentului.

4. Analgezice

Dozele mari de analgezice obișnuite, inclusiv aspirina, AINS – medicamente antiinflamatoare nesteroidiene, cum ar fi ibuprofenul și naproxenul, utilizate în mod obișnuit pentru ameliorarea durerii, inflamației și febrei – și chiar paracetamolul, au fost asociate cu tinitus și pierderea auzului.

Un studiu amplu a constatat că femeile sub 60 de ani care luau în mod regulat aspirină în doze moderate (325 mg sau mai mult, de șase până la șapte ori pe săptămână) aveau un risc cu 16% mai mare de a dezvolta tinitus. Această legătură nu a fost observată în cazul aspirinei în doze mici (100 mg sau mai puțin).

Utilizarea frecventă a AINS, precum și a paracetamolului, a fost, de asemenea, asociată cu un risc crescut de aproape 20% de apariție a tinitusului, în special la femeile care utilizau aceste medicamente des.

Un alt studiu a asociat utilizarea pe termen lung a acestor analgezice cu un risc mai mare de pierdere a auzului, în special la bărbații sub 60 de ani. În majoritatea cazurilor, tinitusul și modificările auzului dispar odată cu întreruperea tratamentului, dar aceste efecte secundare apar de obicei după utilizarea prelungită a unor doze mari.

5. Medicamente antimalarice

Medicamentele precum cloroquina și chinina, utilizate pentru tratarea malariei și a crampelor la picioare, pot provoca pierderea reversibilă a auzului și tinitus. Un studiu a constatat că 25-33% dintre persoanele cu pierderea auzului luaseră anterior unul dintre aceste medicamente.

Hidroxiclorochina, utilizată pentru tratarea lupusului și a artritei reumatoide, are o structură chimică similară și prezintă un risc similar. În timp ce unele persoane se recuperează după întreruperea tratamentului, altele pot suferi leziuni permanente, în special după utilizarea pe termen lung sau în doze mari.

Persoanele cu pierdere a auzului preexistentă, boli renale sau susceptibilitate genetică se confruntă cu riscuri mai mari, la fel ca și cele care iau mai multe medicamente ototoxice simultan. Copiii și persoanele în vârstă pot fi, de asemenea, mai vulnerabili.

Dacă vi se prescrie unul dintre aceste medicamente pentru o afecțiune gravă, cum ar fi cancerul, sepsisul sau tuberculoza, beneficiile depășesc de obicei riscurile. Cu toate acestea, este recomandat să fiți informat. Întrebați medicul sau farmacistul dacă medicamentul dumneavoastră prezintă un risc pentru auz sau echilibru. Dacă simțiți zgomote în urechi, amețeli sau auz înfundat, raportați imediat acest lucru.