Prima pagină » Editorialiștii » COMENTARIU Lelia Munteanu: Misterul scaunului gol

COMENTARIU Lelia Munteanu: Misterul scaunului gol

Un cot şi-un picior n-au fost încă revendicate.
COMENTARIU Lelia Munteanu: Misterul scaunului gol

În fresca guvernării – imaginea care face cât o mie de ordonanţe de urgenţă – apare un scaun gol. Pe scaun trebuie să fi stat un norocos de rang înalt – nu fitecui îi e dat să şadă între Turcan şi Bode. Norocos, fiindcă a şters-o la ţanc (sau cel care a pictat cu lumină fresca i-a făcut cu ochiul când să se retragă). Norocos, fiindcă n-a trebuit să plătească amendă.

Dintr-un alt norocos, aflat în stânga lui Bode, istoria acelei zile măreţe a a întregistrat un cot şi-un picior. Omul, fiindcă n-a fost văzut, n-a plătit amendă. Când îşi va revendica piciorul şi cotul, e în stare să ceară o amendă redusă. 

Apropo: în cazul demntarilor, amenda se numeşte demisie, dacă nu vrei să cazi în puţul ridicolului crâncen.

Liberalismul lui Orban şi al convivilor săi de alertă maximă e un ceauşism întârziat. În încăpere s-au perindat, pe 25 mai, vreme de ore întregi,  zeci de personje  care au ţinut să-şi depună la picioarele premierului  „vibrantul omagiu”. Vor da fuga să se „autodenunţe” şi ele, dar nu la poliţie, ci atunci când se vor împărţi noi sinecuri.

Am observat că ne citești din . Avem o versiune dedicată acestei țări. Vrei să o încerci?
Da