De ce nu este bine să mai locuieşti cu părinţii după vârsta de 20 de ani şi cum te afectează asta psihic

40% dintre tinerii din România locuiesc cu părinţii. Este şi cazul lui Bogdan, în vârstă de 25 ani, absolvent al Facultăţii de Ştiinte ale Comunicării. Pe perioada studiilor, Bogdan a locuit în căminele studenţeşti iar acum, de când lucrează, face naveta în fiecare zi la Timişoara. Bogdan ar vrea să se mute singur, însă îi este teamă să facă un credit ipotecar. El spune că nici chiria nu este o soluţie, preferând să economisească cei 300 de euro pe care i-ar da lunar pentru un apatament. Astfel, ar putea aduna suficienţi bani pentru ca într-o zi să îşi cumpere propria locuinţă. Până atunci stă cu părinţii şi se bucură de unele avantaje. Ponderea tinerilor cu vârste între 25 şi 34 de ani care locuiesc cu părinţii variază în statele UE. Mai puţin de 10% din tineri locuiesc cu părinţii în ţările nordice, iar în ţările din estul Europei până la 60%. În România, bărbaţii pleacă de la părinţi la scurt timp după ce împlinesc 30 de ani în vreme ce femeile, înainte de a împlini 26 de ani.

Bogdan Serediuc: În acest moment, a trăi pe cont propriu este ca şi cum ai face o drumeţie înr-un ţinut necunoscut. Trăim într-o ţară în care nu prea ni se oferă, sincer, nicio şansă, ca urmare suntem nevoiţi să locuim cu părinţii până la o anumită vârstă la care reuşim să ne creăm o stabilitate financiară.

Mirela Oneţiu, psiholog: Codependenţa asta duce la scăderea stimei de sine, duce la o delăsare din partea tinerilor, duce la un fel de… aş putea spune chiar depresie, pentru că tinerii consideră că nu se pot descurca fără părinţi şi cumva sunt inutil.