De ce pensiile judecătorilor români sunt, pentru CJUE, un „scut împotriva corupției”. Studiu de caz: ce au decis magistrații europeni în privința pensiei speciale a unui magistrat din Neamț

Pe 7 aprilie 2025, CJUE (Curtea de Justiție a Uniunii Europene) a primit o cerere de a da o decizie preliminară într-un caz punctual formulat de Tribunalul din Neamț, în cazul judecătorului român Vasile Baltag.

Cererea de decizie preliminară viza interpretarea articolului 2, a articolului 19 alin 1/ al doilea paragraf TUE și articolul 47 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene. Speța era simplă: un judecător pensionar din România și Inspecția Judiciară nu se înțelegeau pe eliberarea unei adeverințe tip în care să se menționeze diurna de detașare a judecătorului, astfel încât acestuia să i se revizuiască dreptul de pensie.

De la Neamț, la Luxemburg, pentru includerea diurnei de detașare în pensia de serviciu

Judecătorul fusese magistrat până la data pensionării sale care era 1 decembrie 2022. În perioada cât magistratul a fost judecător inspector al Inspecției Judiciare ( 28 decembrie 2018 – 1 decembrie 2022), el beneficiase de o diurnă de detașare, în conformitate cu legea, de 2% din indemnizația de încadrare brută lunară.

Zegrean, despre eventuala sesizare a CJUE: Va dura cam doi ani amânarea asta

UPDATE. CCR amână a cincea oară decizia pe pensiile de serviciu ale magistraților. Ce s-a decis în privința sesizării CJUE

Pentru recalcularea drepturilor sale de pensie, pe 10 noiembrie 2022, magistratul a cerut inspectorului șef al Inspecției Judiciare să-i elibereze o adeverință tip care să indice venitul brut realizat în luna noiembrie 2022, care să includă și diurna de detașare. Era vorba despre 10.143 de lei/ aproape 2000 de euro, pentru luna noiembrie 2022.

Inspecția Judiciară a refuzat să admită cererea judecătorului și a motivat că diurna nu face parte din baza de calcul a pensiei de serviciu.

Judecătorul a contestat în noiembrie 2023 decizia Inspecției Judiciare la Tribunalul Neamț iar magistrații din Neamț au suspendat cauza și au ridicat problema la CJUE, sub forma unei întrebări preliminare.

Imagini CJUE

Sesizată cu o asemenea speță, CJUE a analizat pe îndelete cadrul juridic existent din România în privința statutului și pensiilor magistraților.

Cum a judecat CJUE:

• Instanța de trimitere solicită în esență să se stabilească dacă art 2 TUE, art 19 alin 1/ al doilea paragraf TUE și articolul 47 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene – trebuie interpretate în sensul că principiul independenței judecătorilor se opune refuzului de a se lua în considerare o diurnă de detașare pentru calcularea pensiei de serviciu atunci când refuzul derogă de la mecanismul prin care se urmărește ca pensia de serviciu să fie stabilită pe criterii obiective, independente de la intervenția arbitrată a puterilor executivă și legislativă și determină o diminuare considerabilă a remunerației judecătorilor pensionari.

• După cum rezultă din jurisprudența CJUE, deși conform principiului separării puterilor într-un stat de drept, independența judecătorilor trebuie garantată față de puterile legislativă și executivă, simplul fapt că aceste puteri sunt implicate în stabilirea remunerației judecătorilor nu este în sine de natură să creeze o dependență a judecătorilor față de puterile menționate și nici să dea naștere unor îndoieli cu privire la independența și imparțialitatea lor.

• Statele membre dispun de o marjă largă de apreciere atunci când elaborează bugetul și iau decizii cu privire la diferitele posturi de cheltuieli publice. Marja largă de apreciere include stabilirea metodei de calcul a cheltuielilor publice și, printre altele, al remunerației judecătorilor, puterile legislativă și executivă naționale fiind cele mai în măsură să țină seama de contextul socio-economic specific al unui stat membru în care trebuie întocmit acest buget și trebuie garantată independența judecătorilor.

• Normele naționale referitoare la remunerația judecătorilor nu trebuie să dea naștere, în percepția justițiabililor, a unor îndoieli legitime referitoare la impenetrabilitatea judecătorilor în neutralitatea lor în raport cu interesele  care se înfruntă.

• Puterile Legislativă și executivă ale unui stat membru pot deroga de la reglementarea națională care definește în mod obiectiv modalitățile de stabilire a remunerației judecătorilor, hotărând să reducă cuantumul acestei remunerații, sub rezerva îndeplinirii unui anumit număr de cerințe.

• În conformitate cu principiul securității juridice, o măsură de reducere a remunerației sau a pensiei de serviciu a judecătorilor trebuie stabilită prin lege și trebuie să fie obiectivă, previzibilă și transparentă.

• Cerința previzibilității este îndeplinită atunci când justițiabilul poate ști, plecând de la textul dispoziției, care este domeniul de aplicare. Principiul securității juridice, care impune ca normele de drept să fie clare și precise și ca aplicarea lor să fie previzibilă pentru justițiabili, în special atunci când pot avea consecințe defavorabile, nu poate fi înțeles în sensul că impune legiuitorului sau instanței naționale – să menționeze ipotezele concrete în care o normă abstractă este susceptibilă să se aplice, în măsură în care toate aceste ipoteze nu pot fi stabilite în avans.

• O măsură de reducere a remunerației sau a pensiei de serviciu a judecătorilor trebuie să fie justificată de un obiectiv de interes general, precum imperativul eliminării unui deficit public excesiv.

• Rațiunile bugetare care au justificat adoptarea unei măsuri de derogare de la normele de drept comun privind remunerația judecătorilor trebuie explicate în mod clar.

„Măsura nu trebuie să vizeze numai membrii instanțelor, ci un grup mai larg de membri ai funcției publice naționale”

Imagini CJUE

• În plus, sub rezerva unor împrejurări excepționale justificate, aceste măsuri nu trebuie să vizeze în mod specific numai membrii instanțelor naționale, și trebuie să se înscrie într-un cadru mai general prin care se urmărește ca un grup mai larg de membri ai funcției publice naționale să contribuie la efortul bugetar urmărit.

• Așa cum se vedere la punctul 54/ Recomandarea CM din 10 și 17 noiembrie 2010, trebuie introduse dispoziții legale specifice care să instituie o măsură de protecție împotriva unei reduceri a remunerației care ar viza în mod specific judecătorii. În schimb – o dispoziție cu privire la nereducerea remunerației judecătorilor nu se opune unei reduceri a remunerației care se înscrie în cadrul politicilor publice de reducere generală a salariilor membrilor serviciilor publice.

„Când adoptă măsuri de restricție bugetară, un stat membru poate…”

• În consecință, atunci când adoptă măsuri de restricție bugetară care afectează și agenții săi publici, un stat membru poate, într-o societate caracterizată pe solidaritate, să decidă să aplice aceste măsuri și judecătorilor naționali.

• În al treilea rând, în conformitate cu principiul proporționalității, care constituie un principiu general al dreptului UE, orice măsură care vizează reducerea remunerației judecătorilor trebuie să fie de natură să garanteze realizarea obiectivului de interes general urmărit de încetare a deficitelor publice excesive, să se limiteze la strictul necesar pentru atingerea acestui obiectiv și să nu fie disproporționată în raport cu obiectivul menționat. Asta presupune evaluarea comparativă a încetării deficitelor publice excesive și ingerinței în principiul independenței judecătorilor.

• Ținând seama de marja largă de apreciere a statelor atunci când elaborează bugetul și iau decizii cu privire la diferitele posturi de cheltuieli publice, un stat membru are posibilitatea să adopte o măsură legislativă care nu urmărește să deroge de la reglementarea de bază care stabilește remunerația judecătorilor pentru a face față unei crize bugetare, ci să modifice această reglementare pentru viitor, prin diminuarea remunerației lor, în vederea ameliorării situației bugetare pe termen lung.

„Nivelul de remunerare trebuie să fie suficient să asigure independența”

• Principiul independenței judecătorilor, nu se poate opune unei astfel de modificări, chiar dacă aceasta nu este limitată în timp, în măsura în care nivelul de remunerare nou stabilit rămâne suficient pentru a le asigura independența.

• Menținerea independenței judecătorilor impune astfel ca, în pofida unei măsuri de restricție bugetară în privința lor, nivelul remunerației să fie totdeauna adecvat în raport cu importanța funcțiilor pe care ei le exercită, pentru a-i proteja de intervenții și presiuni exterioare care le pot periclita independența de judecată și le pot influența deciziile.

„Remunerația judecătorilor trebuie să confere independență economică certă, trebuie să protejeze judecătorii împotriva oricărui risc de corupție„

• Nivelul remunerației judecătorilor trebuie să fie suficient de ridicat, având în vedere contextul socio- economic al statului membru, pentru a le conferi o independență economică certă, de natură să îi protejeze împotriva riscului ca eventuale intervenții sau presiuni exterioare să poată dăuna neutralității deciziei lor.

• Nivelul acestei remunerații trebuie să fie de natură să protejeze judecătorii împotriva oricărui risc de corupție.

• Aprecierea caracterului adecvat al remunerației judecătorilor presupune să se țină seama de situația economică, socială și financiară a statului membru în cauză.

„Este adecvat să se compare remunerația medie a judecătorilor cu salariul mediu din statul respectiv”

• Din această perspectivă, este adecvat să se compare remunerația medie a judecătorilor cu salariul mediu din statul respectiv.

• Aceste considerații sunt valabile mutatis mutandis pentru judecătorii pensionari.

• Faptul că judecătorii în activitate au garanția că vor primi, după pensionare, o pensie suficient de ridicată – este de natură să îi protejeze împotriva oricărui risc de corupție în perioada lor de activitate.

• Este necesar să se menționeze, în această privință, punctul 54 din Recomandarea CM din 12 și 17 noiembrie 2010, potrivit căruia trebuie să existe garanții pentru plata unei pensii de serviciu care ar trebui să fie raportată, în mod rezonabil, la nivelul de remunerare al judecătorilor în exercițiu.

• De asemenea, la de la punctul 6.4 din Carta europeană privind statutul judecătorului –  reiese că acest statut trebuie să garanteze judecătorului, care a atins vârsta legală de încetare a funcțiilor sale – o pensie al cărei nivel trebuie să fie cât mai aproape posibil de nivelul ultimei remunerări din activitatea jurisdicțională.

„Remunerația trebuie să facă obiectul unui control jurisdicțional efectiv”

Imagini CJUE

• În al 4-lea rând, o măsură de reducere a remunerației trebuie să poată face obiectul unui control jurisdicțional efectiv, potrivit modalităților procedurale prevăzute de legislația statului membru în cauză.

• Deși nu este de competența Curții să aplice normele dreptului UE într-o anumită speță, aceasta poate plecând de la dosarul cauzei principale și de la observațiile scrise, să ofere indicii de natură să permită acestor instanțe să se pronunțe.

• În această privință, CJUE arată că în speță – nici legea privind statutul magistraților, nici HG din 18 octombrie 2005, nici OUG 27/2006 nu au clarificat în mod expres problema naturii salariale sau nesalariale a diurnei de detașare.

• Ca atare, rezultă că nu se poate considera că dreptul ca această indemnizație să fie inclusă în calculul pensiei de serviciu are un temei suficient în dreptul român.

• Având în vedere considerațiile – articolul 2 TUE, are 19 – coroborat cu articolul 47 – trebuie interpretate în sensul că principiul independenței judecătorilor nu se opune refuzului de a lua în calcul o diurnă de detașare pentru calcularea pensiei de serviciu, atunci când un astfel de refuz derogă de la mecanismul prin care se urmărește ca pensia de serviciu a judecătorilor să fie stabilită pe baza unor criterii obiective, independente de intervenția arbitrară a puterilor executivă și legislativă și – pe de altă parte – determină o diminuare considerabilă a nivelului de remunerare a judecătorilor pensionari.

În urma acestor considerente, CJUE a declarat că art 2 TUE și articolul 19 alin 1 – al doilea paragraf TUE coroborat cu articolul 47 din Carta drepturilor fundamentale ale UE – trebuie interpretate în sensul că principiul independenței judecătorilor nu se opune refuzului de lua în considerare o diurnă de detașare pentru calcularea pensiei de serviciu, atunci când refuzul derogă de la mecanismul prin care se urmărește ca pensia de serviciu a judecătorilor să fie stabilită pe baza unor criterii obiective, independente de intervenția arbitrară a puterilor executivă și legislativă – și pe de altă parte, determină o diminuare considerabilă a nivelului de remunerare a judecătorilor pensionari.

Decizia în acest caz a fost pronunțată pe 8 decembrie 2025, la Luxemburg, de CJUE. Președinte de Cameră a fost F Schalin iar M. Gavalec și Z. Csehi, judecători.