Festivalul ajunge și în cartiere. Cinematografe care altădată păreau uitate redevin locuri de întâlnire. În sălile dintre blocuri se aprind din nou luminile. La Dacia sau la Cinema Mărăști, festivalul aduce forfotă și reunește generații: tineri, vârstnici, prieteni care nu s-au mai văzut de ani întregi. Pentru că un festival înseamnă, înainte de toate, întâlnirea dintre oameni care împărtășesc aceeași pasiune.
„Orașul deschis de azi nu mai seamănă de niciun fel cu urbea în care a început TIFF. De câteva zile vorbesc cu invitați ai festivalului care au revenit aici după 10 sau 15 ani. Sunt uimiți nu doar de cum am evoluat dar, mai ales, de cum s-a schimbat orașul. În timpul TIFF, Clujul înflorește, probabil e cea mai frumoasă perioadă din an”, recunoaște Tudor Giurgiu, fondatorul festivalului.
Am stat de vorbă cu oamenii care, de un sfert de secol, fac posibil acest festival și cu tinerii care au crescut odată cu el, descoperind lumea prin cinema. Împreună, construiesc mai mult decât un eveniment: creează o comunitate. Leagă prietenii, împart emoții și transformă fiecare ediție într-o experiență colectivă — sub cerul proiecțiilor în aer liber sau în întunericul sălilor de cinema, între o pungă de popcorn și un sandwich care, pentru mulți, are deja gustul TIFF-ului.
CITEȘTE ȘI:
ROMÂNIA. OAMENI. COMUNITĂȚI | Saschiz, modelul unei comunități vii: Vecinătatea Femeilor