Financial Times, model pentru publicaţiile afectate de criză

Financial Times a început să perceapă taxe pentru conţinuturile sale din mediul online încă din 2002, măsură considerată, la momentul respectiv, cel puţin excentrică de către alţi publisheri.

În prezent, în perioadă de recesiune, când industria advertisingului dă foarte puţine semne de revenire, din ce în ce mai mulţi publisheri analizează modelul de business al ft.com, potrivit lui John Ridding, CEO al Financial Times.

"(În trecut, n.r.) eram consideraţi nişte ciudaţi. Am fost destul de singuri în lumea conţinuturilor online plătite. Dar a devenit destul de clar că doar veniturile din publicitate nu pot susţine modelul de bussines online. Jurnalismul de calitate trebuie să fie plătit", a mai spus Ridding.

În prezent, reprezentanţii Financial Times au în vedere şi implementarea unui sistem de micro-plăţi pentru articole individuale, ca o alternativă pentru abonamente.

Unul câte unul, alţi publisheri au ajuns la concluzia că sistemul de bussines al Financial Times a fost unul inteligent. Printre primele companii care intenţionează să abordeze acest sistem se numără News Corporation.

Luna aceasta, Rupert Murdoch, CEO şi Chairman al News Corp., a anunţat că sistemul de micro-plăţi va fi introdus pentru toate site-urile corporaţiei.

Astfel, toate marile ziare din portofoliul consorţiului, din Marea Britanie, Statele Unite şi Australia, vor funcţiona online pe acelaşi principiu ca şi Wall Street Journal, care deja taxează accesul la majoritatea site-urilor lui.

De asemenea, reprezentanţii New York Times au declarat că analizează modalităţile prin care ar putea introduce un sistem de plăţi pentru accesarea materialelor online, însă nu au dat mai multe detalii privind aceste planuri.

În 2007, reprezentanţii The Times anunţau că site-ul publicaţiei va renunţa la taxe pentru o parte din conţinuturi, concluzionând că sistemul de plăţi restricţiona publicitatea, deşi, la acel moment, ediţia electronică a titlului avea 227.000 de abonaţi.

Aproximativ în aceeaşi perioadă, Rupert Murdoch declara că ar putea renunţa la sistemul de plată al site-ului Wall Street Journal, pe care News Corp. era pe cale să îl achiziţioneze.

În prezent, companiile de bunuri de lux, băncile şi alţi advertiseri şi-au redus semnificativ bugetele de publicitate din cauza recesiunii.

În acest context, veniturile din publicitate au scăzut şi ele la fel de mult, atât pentru Financial Times, cât şi pentru toate celelalte publicaţii, la nivel global. Deşi Pearson, publisherul titlului Financial Times, nu a dat niciodată date specifice, analiştii de pe piaţa media estimează că veniturile titlului au scăzut cu circa 20% anul trecut.

Reprezentanţii Pearson au declarat, luna trecută, că profitul operaţional al FT Publishing, divizie ce include Financial Times, a scăzut cu 40% în primul semestru al anului, în timp ce veniturile au scăzut cu 13%, comparativ cu perioada similară a anului trecut.

Site-ul ft.com nu are o audienţă impresionantă, ci numai 117.000 de abonaţi la nivel mondial.

Totuşi, platforma este profitabilă, deoarece preţul abonamentelor este destul de ridicat. În SUA, pentru accesul online, preţul abonamentului este de 300 de dolari, în timp ce abonamentul pentru versiunea tipărită a titlului costă 100 de dolari.

Pentru a câştiga venituri suplimentare din mediul online, reprezentanţii Financial Times au restricţionat, anul trecut, accesul la conţinuturile online care se făceau prin baze precum Factiva şi LexisNexis, care au fost rugate să cumpere licenţe speciale. Peste 600 de companii, cu un total de 50.000 de utilizatori, au achiziţionat această licenţă specială.

"Preţul unui abonament la o bază de date nu reflectă valoarea materialelor pe care le producem noi. Aşa că am preluat controlul asupra preţului", a mai spus Ridding, subliniind faptul că această iniţiativă a dus la o creştere substanţială a veniturilor companiei.

Creşterea numărului de servicii cu plată oferite de Financial Times dovedeşte că modelul lor a fost inteligent şi au avut încredere în el, chiar şi atunci când alţi reprezentanţi ai unor companii de publishing continuau să repete mantra "Informaţia vrea să fie liberă!", a fost de părere Tim Luckhurst, profesor de jurnalism la Universitatea din Kent, Marea Britanie.

"(Modelul Financial Times, n.r.) a demonstrat, cel puţin pe o nişă, că jurnalismul adevărat creează valoare", a mai spus Luckhurst.

Pentru alţi publisheri, marea întrebare se referă la disponibilitatea publicului de a plăti pentru informaţii generale sau dacă modelul de bussines aplicat de Financial Times funcţionează doar pentru publicaţiile de nişă. Ridding, pe de altă parte, este de părere că modelul ar putea funcţiona pentru orice publicaţie.

"Uneori cred că există prea mult fatalism în jur, oameni care îşi ridică mâinile spre cer şi spun că nu e posibil ca publisherii generalişti să introducă plăţi pentru conţinuturile online. Eu cred că se poate şi că este necesar pentru ei să introducă aceste taxe", a mai spus Ridding.