O carte pe zi: „Alexa Visarion sau destinul vocaţiei. Ecourile amintirii”

În 2015, Elena Saulea publica volumul „Alexa Visarion sau destinul vocaţiei”. Elena Saulea, conferenţiar universitar dr la UNATC din Bucureşti, era sora regizorului Alexa Visarion, dar n-a mai apucat să vadă cartea tipărită, s-a stins în 2014. Volumul masiv cuprindea informaţii despre întreaga activitate a regizorului, schiţe de protret, slecţie de interviuri şi cornici din perioada 1970-2015, plus texte necenzurate din arhiva autorului.

Alexa Visarion nu mai trebuie prezentat, e un artist complex: regizor de teatru şi film, scenraist, publicist, scenograf, doctor în arte, profesor honoris causa al mai multor universităţi de profil.

În ultimii ani, Ştefan Anton Saulea, doctor în filologie, fiul Elenei Saulea, a preluat întreaga documentare a proiectului Alexa Visarion şi a conceput acest al doilea volum, care a apărut anul trecut. Şi care se deschide cu un text semnat de George Banu („Carieră în lumina scenei şi umbra şcolii”) şi cuprinde alte numeroase opinii despre activitatea regizorului şi alte interviuri spumoase.

Pe coperta a patra a volumului, Octavian Saiu scrie: „Alexa Visarion: destinul vocaţiei! Dar şi vocaţia destinului, ceea ce în teatru, în film, înseamnă enorm. Unii artişti îşi croiesc un parcurs, cu greu. Alţii caută să-şi traseze o carieră, cu lejeritate. Toţi visează să îşi impună o operă. Destin, însă, au puţini. Atât de puţini, încât ei – doar ei! – rămân repere de istorie în universul fragil al acestor tărâmuri ce se înrudesc graţie lor. Trăiesc în ambele, fiindcă nu se pot regăsi până la capăt în niciunul. Aşa, între orizonturile propriilor căutari, se apropie de absolut şi de ei înşişi. Un astfel de creator rămâne Alexa Visarion. Hăruit cu forţa metaforei, mângâiat de atingerea marilor simboluri, a ştiut să fie la fel de original în teatru şi în film, la fel de seducător în pedagogia amândurora, fiindcă în fiinţa lui puternică şi delicată deopotrivă e acel ceva al marilor spirite. Ce anume? E greu de răspuns, fiindcă nici Ingmar Bergman, nici Andrzej Wajda sau Peter Brook nu ne pot ajuta să dezlegăm misterul. Este, probabil, vocaţia destinului asumat ca paradox, ca o răsplată şi ca o pedeapsă, ca un drum către bucurie şi către durere, ca o cale spre împlinire şi mântuire. Şi este, în mod cert, destinul vocaţiei înţeleasă ca dar de suflet oferit tuturor celorlalţi şi lumii întregi.”

Elena Saulea, Ştefan Anton Saulea, coordonatori - Alexa Visarion sau destinul vocaţiei. Ecourile amintirii. Ediţie aniversară. Editura Junimea, colecţia Colocvialia. 256 pag.