O carte pe zi. „Ochii minţii” de Irina Petraş

Neapărat preluăm precizarea autoarei, care deschide volumul: „Cartea pune laolaltă Eseuri şi divagări publicate în ultima vreme în reviste literare (România literară, Steaua, Tribuna, Vitraliu, ProSaeculum etc.), câteva intrând, fragmentar, şi în cuprinsul unora dintre cărţile mele precedente (Literatura română contemporană. O panoramă, Oglinda şi drumul. Prozatori contemporani, Vitraliul şi fereastra. Poeţi contemporani, De veghe între cărţi, Viaţa mea de noapte etc., toate consultabile în pdf pe site-ul: www.irinapetras.ro). Şi de data aceasta, textele trimit, firesc, unele la celelalte. Gândirea vieţii printre cărţi este una în mişcare – conexează, se întoarce din drum, repetă, revine cu nuanţe, remaniază discret în pas cu mereu alte lecturi. Răz-gândirea ţine şi ea aproape. Le adaug, ca în alte dăţi, o secţiune de Cronici şi recenzii apărute – de la De veghe între cărţi (2017) încoace – în România literară, Viaţa Românească, Steaua, Tribuna etc. Toate împreună încropesc şi un soi de autobiografie indirectă, căci spun ceea ce cred, trecând, despre multe dintre temele lumii şi literaturii. Ele ţin seama de spusele altora, dar pariază, personalizat şi subiectiv, pe ochii minţii mele.”

Aşadar, două părţi substanţiale, la fel de captivante. În prima parte, Irina Petraş atinge mare parte din temele ei favorite: imaginarul şi imaginaţia, oscilaţia poezie între transfigurare şi transcriere, relaţia cititor-scriitor, realitatea ficţiunii, conceptul de mărturie, moartea în diferite ipostaze şi în diferite momente, relocuirea culturală a cetăţii şi multe altele.

„Mă interesează, aşadar – scrie criticul - ochiul dinăuntru al imaginaţiei – <<Dară ochiu-nchis afară înlăuntru se deşteaptă>> (Eminescu) –, care <<vede>> ceea ce a fost, dar într-o nouă lumină, şi ceea ce n-a fost încă, dar ar putea fi cândva. E o privire fără stare, curioasă, exploratorie, niciodată definitivă, una care apelează nesmintit la gândire, la raţiune, la logică. Independentă şi îndrăzneaţă. Care nu pierde niciodată cu totul pământarea, dar îşi lasă frâiele lungi, largi, libere.”

În partea a doua, cronicile se referă la creaţia unui număr impresionat de scriitori – în ordine alfabetică: Gabriela Adameşteanu, Ion Agârbiceanu, Simona Antonescu, Ioan-Pavel Azap, Ana Blandiana, Hanna Bota, Kari Brænne, Dan Breaz, Constantina Raveca Buleu, Petru Cârdu, Gabriel Chifu, Sandra Cibicenco, Mircea Ciobanu, Ion Cocora, Sanda Cordoş, Radu Cosaşu. Petru Creţia, Dan Cristea, Ion Cristofor, Constantin Cubleşan, Geneviève Damas, Pavel Dan, Vasile Dâncu, Elegii „ruineze”, Sonia Elvireanu, Horia Gârbea, Cătălin Ghiţă, Mariana Gorczyca, Leon-Iosif Grapini, Gheorghe Grigurcu, Anca Haţiegan, Vasile Igna, Florina Ilis, Nicolae Kőmives, Sorin Lavric, Nicolae Manolescu, Dacia Maraini, Mihai Măniuţiu, Ştefan Melancu, Ion Mircea, Andrei Moldovan, Vlad Moldovan, Marcel Moreau, Daniel Moşoiu, Ion Mureşan, Viorel Mureşan, Marcel Mureşeanu, Lucia Negoiţă, Maria Pal, Victor Papilian, Ovidiu Pecican, Ioan Pintea, Ioan-Aurel Pop, Ioan Es. Pop, Ion Pop, Mircea Popa, Sextil Puşcariu, Doina Rad, Doina şi Ilie Rad, Andreea Răsuceanu, Aurel Rău, Nicolae Stan, Júlia Szilágyi, Alex Ştefănescu, Grete Tartler, Adriana Teodorescu, Mircea Tomuş, Radu Ţuculescu, Floarea Ţuţuianu, Cornel Udrea, Răzvan Voncu, Mircea Zaciu.

Irina Petraş - Ochii minţii. Eseuri, cronici, divagări. Editura Şcoana Ardeleană, colecţia Şcoala ardeleană de critică şi istorie literară. 363 pag.