O carte pe zi. „Poeme din exil. 26 martie-15 mai 2020”, de Cristian Muntean

Să nu confundaţi acest volum cu un altul cu acelaşi titlu, apărut tot în 2020, la altă editură, aparţinându-i lui Virgil Ierunca. Volumul de faţă este semnat de preotul, poetul şi eseistul braşovean Cristian Muntean, autor al multor altor volum de poezie sau esuri, semnalate şi în rurbica noastră în anii din urmă. Excelentă prefaţa criticului Răzvan Voncu, din care cităm:

„Poetul, eseistul, teologul şi sacerdotul Cristian Muntean a trăit, ca intelectual şi om al Eclesiei, la o temperatură aparte acele zile tensionate, în care tot ce ştiam noi despre viaţa socială s-a dat peste cap. Librăriile s-au închis, ca şi bisericile, fără ca nevoia de întărire spirituală sau de mângâiere sufletească să fi scăzut. Ca om al cuvântului şi al Cuvântului, deopotrivă, Cristian Muntean a simţit, cu siguranţă, imboldul moral de a răspunde neliniştilor sale şi ale celor din jur: atâţia alţii aflaţi în situaţia sa au făcut-o. Unii s-au alăturat eforturilor de a coagula o <<linie de apărare sanitară>>, susţinând sanctitatea vieţii înaintea oricăror alte comandamente. Alţii au dat glas – cu o vehemenţă exacerbată de situaţia-limită în care ne aflam – neliniştilor şi spaimelor cu privire la consecinţele, în planul drepturilor şi libertăţilor, ale sacrificiilor făcute de toţi, tocmai în numele acestui primat al vieţii.

Cristian Muntean, însă, a preferat să treacă totul pe un alt palier, ieşind din zona exprimării unei opinii şi intrând pe teritoriul expresiei artistice. (…) Nu e nici un paradox în titlu, în pofida faptului că o lectură pedestră ar putea să se arate mirată de utilizarea ostentativă a vocabulei <<exil>>. Aparent, ceea ce s-a petrecut cu noi în cele două luni de izolare forţată la domiciliu a fost contrariul unui exil, care presupune tocmai ruperea de mediul familial şi familiar şi trimiterea la mare distanţă de ele. Însă se uită că, pe de-o parte, acasa omului modern este tot mai puţin spaţiul privat (care se micşorează pe zi ce trece) şi tot mai mult cel public (din care pandemia l-a alungat, de tot, la început, apoi numai parţial), iar pe de alta, cum spuneam în introducere, poetului i-au fost interzise cele două funcţii fundamentale: cea de slujitor al Domnului şi al oamenilor, căci bisericile au fost închise până şi în noaptea de Înviere, şi cea de scriitor, deoarece orice eveniment cultural a fost oprit.

Relegat din for şi anulat în dimensiunea sa publică, poetul şi-a asumat <<exilul pe dos>> şi a transpus în poeme cronica interioară a acestei generale anomii, care este perioada pandemică”.

„Am aşteptat să se liniştească bucuria, să rămân cu chipurile voastre/ de lumină./ N-aţi înţeles că lumina zâmbeşte cu ochii?... n-aţi simţit şi/ voi nevoia de-a spune nimicuri ca să vedeţi cum se agaţă literele,/ una cu alta formând cuvinte potrivite?/ Mi-a spus un prieten de-o viaţă c-a auzit un bătrân sfătuindu-l să/ stea liniştit că Dumnezeu a vrut să se odihnească pentru o/ vreme./ S-o fi săturat de pretenţiile noastre din fiecare ceas... dar are să/ revină să asculte cuvinte potrivite pe care fiecare le rostim acum/ pentru urmaşi.” (3 Aprilie).

În sfârşit, un admirabil poem care încheie volumul (sunt trei sau patru poeme dedicate unor femei):

„Dacă te-aş ţine îmbrăţişată ai putea simţi marea alunecându-ţi pe obrajii goi, la ceas de înserare?// Sau ai cuprinde, cu degetele tale lungi, pământul, mângâindu-i fruntea cu genele?// Te-aş ţine în braţe o veşnicie... de dincolo de/ mine, de la începutul lumii, când Dumnezeu cina în grădină cu părinţii noştri de care ne-am despărţit, până dincolo de mine, când copiii copiilor noştri vor cina împreună cu Domnul, la masa pe care le-am pregătit-o.// Te-aş ţine de mână, colindând ţări şi oraşe imaginare, văzând chipurile noi ce-şi fac loc în amintirile noastre. Ţi-aş vorbi despre îngeri, dar am înţeles că pe aici tăcerea lor e ascultare.

Oricum, sunt îngerii care ne trag în sus. /(Mirelei)”

Doamna Mirela Muntean este soţia preotului, iar un număr de ilustraţii minunate semnate de dumneaei însoţesc poemele.

Un volum care cuprinde o experienţă autentică.

Cristian Muntean – Poeme din exil. 26 martie-15 mai 2020. Prefaţă de Răzvan Voncu. Editura Creator. 101 pag.