COMENTARIU Valeriu Şuhan: Medicii, eroi pân' la bani... Sporurile promise de stat nu prea pot fi plătite

Eroi, pân’ la bani...

Pentru unii probabil că nu e nici o surpriză, dar sporurile datorate medicilor şi personalului medical angajat în lupta asta teribilă împotriva Covid-19, nu prea pot fi plătite.

Explicaţia stă în nepriceperea, superficialitatea ori reaua credinţă incredibile ale celor de la ”butoane”.

Treaba e pe cât de simplă, pe atât de puturoasă şi-ţi pui foarte serios problema dacă e vorba numai de prostie sau de (multă) ticăloşie.

În anul 2017 a apărut Legea 153 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, iar în 2018 s-a a probat Regulamentul-cadru pentru familia ocupaţională ”Sănătate şi asistenţă socială”, cu referire concretă la sporurile pentru condiţii de muncă.

În acest regulament se prevede cât se poate de clar, că aceste sporuri care sunt substanţiale, reprezentând până la 85%  din salariul de bază, sunt condiţionate iar una dintre condiţii este ca în situaţia unei ”pandemii deosebit de grave şi altele asemenea”, acestea să fie ”stabilite de Ministerul Sănătăţii şi declarate prin ordin.”

Beleaua e că acest ordin prin care Ministerul Sănătăţii trebuia să stabilească şi să declare epidemia, nu a fost emis niciodată!

Ca urmare, interpretarea comună ar fi că orice plată făcută cu un astfel de titlu, este ilegală.

Această împrejurare nu este deloc, doar ipotetică! Ea are corespondent cât se poate de concret în practică.

Poate părea ireal, dar managerii spitalelor din sistemul public de stat, sunt extrem de circumspecţi în a face astfel de plăţi către salariaţii lor. Unii, deloc puţini, chiar au refuzat, de frica consecinţelor ulterioare. De la minister citire, zic ei.

Cert este că aceste drepturi legale nu ajung la cei cărora le sunt datorate de către stat, pentru că aşa a înţeles guvernul să-i respecte pe cei pe care, ipocrit, îi numeşte eroi şi cărora, vezi Doamne, le-ar fi recunoscător.

O aşa mare ipocrizie, mai rar... S-ar putea numi şi altfel, dar mi-e jenă.

Am vorbit cu sindicalişti din domeniu, oameni serioşi şi cu mare experienţă, dar şi cu manageri de spitale, de asemenea profesionişti de valoare.

Cuvântul de ordine este – balamuc! Felul în care reglementări pre-existente epidemiei, clare şi precise, au fost compromise, a condus la un haos deplin.

Cei de la sindicate spun că încercările lor repetate de a determina guvernul să ia măsuri de corectare, de înscriere în firescul legal, s-au lovit de uşi închise. Oamenii din minister, i-au tratat cu indiferenţă. Par a se face că problema nu există.

Dacă sunteţi curioşi, puteţi accesa aici, aici, aici şi aici parte din scrisorile Sindicatului ”Sanitas” către minister. Nici uneia nu i s-a răspuns. Dacă vă miraţi, n-o mai faceţi, că aşa e! Nici un răspuns!

Mi-a plăcut o expresie a lui Iulian Pope, lider sindical, dom’le, parcă guvernul ăsta  se guvernează pe sine iar noi vorbim singuri, ca televizorul.

M-a pus naiba şi am mai întrebat în stânga şi-n dreapta şi... stupoare! Am aflat că nici celelalte reglementări cu privire la ”recunoştinţa” faţă de personalul medical, nu se simt deloc bine. Au acelaşi ”temei” pompieristic şi ipocrit. De fapt, o mermeleală, iertaţi-mi vă rog expresia dar nu merită mai mult, menită să diminueze spre nimic, sumele respective.

E un amalgam de legi , ordonanţe, şi hotărâri în materia asta a ”recunoştinţei” că nu se mai înţelege nimic. Un singur lucru e cât se poate de clar, că toate au avut menirea de a arunca praf în ochii lumii, inclusiv ai profesioniştilor din domeniu. Să-i prostească !

De exemplu, sporul acela de 500 Euro, care nici măcar nu sunt bani de la bugetul naţional ci de la UE, a fost şi ăla îmbârligat că nu prea se ştie cui ar trebui acordat. La fel şi cu legea aia cu sporul de 30%. Totul e-n aer şi aerul e rarefiat. Tipic!

Toate aiurelile juridice şi nu numai, toate bâlbele, toate minciunile, toată jecmăneala la care am asistat, fac parte din imaginea bunei gestionări a pandemiei în România.

Au dat cu toţii în brânci de grija pentru siguranţa cetăţeanului. Din toate punctele de vedere.

Îţi vine să-ţi iei lumea-n cap, da’ unde să te duci, că-i totu’ închis....