O inovaţie sau un proiect riscant? Prima centrală nucleară plutitoare din lume

În largul micului oraş arctic Pevek este ancorată Akademik Lomonosov - prima centrală nucleară plutitoare din lume.

Acest port de pe coasta de nord a Siberiei a fost cândva cunoscut ca un gulag sovietic. În prezent, face parte din planul Moscovei de a deschide o cale de navigaţie majoră prin Arctica şi de a aduce resursele naturale la o distanţă mai mică.

Portul Pevek nu este îngheţat doar patru luni pe an, dar este destinat să devină un centru pentru transportul maritim comercial pe aşa-numita rută maritimă nordică, pe măsură ce schimbările climatice uşurează treptat trecerea prin Arctica. În plus, energia furnizată de Akademik Lomonosov ar trebui să ajute Pevek să devină o poartă de acces către Chukotka, o regiune apropiată de Alaska şi bogată în aur, argint, cupru, litiu şi alte metale.

"Fără NSR, fără port, nu ar exista Pevek", a declarat Maxim Zhurbin, viceprimarul din Pevek, în timpul unui interviu acordat în luna octombrie.

Puţini sunt cei din Pevek care par îngrijoraţi de reactorul nuclear din port. "Teama? Noi nu avem niciuna. Poate că ruşilor nu le mai este frică de nimic. Noi am văzut şi am trăit totul. Trebuie să fim optimişti", a declarat pentru FT Igor Ranav, un om de afaceri născut în localitate. "Ni s-a spus că centrala este făcută cu cea mai recentă tehnologie şi că este sigură şi sper că aşa este".

Dezvoltarea NSR se află în mâinile Rosatom, companie nucleară de stat. Pe lângă punerea în funcţiune a navei Akademik Lomonosov, Rosatom se ocupă şi de spărgătoarele de gheaţă cu propulsie nucleară care, potrivit companiei, vor contribui la deschiderea navigaţiei în Arctica pe tot parcursul anului până la mijlocul deceniului.

Rosatom nu a dezvăluit suma pe care o investeşte, dar insistă că proiectele sale în Arctica vor fi profitabile. "Pentru noi este vorba în principal de afaceri. Iar crearea condiţiilor pentru proiectele de acum, ne bazăm pe viabilitatea investiţiilor", a declarat Alexei Likhachev, şeful Rosatom.

După pornirea completă care se va face până în 2023, se aşteaptă ca centrala nucleară din Pevek să alimenteze mai multe proiecte de resurse, inclusiv Mayskoye, o mină de aur dezvoltată de compania minieră Polymetal listată în Marea Britanie, şi Pyrkakay, unul dintre cele mai mari depozite de staniu din ţară.

Rosatom intenţionează să instaleze alte patru centrale nucleare plutitoare până la sfârşitul deceniului, în golful Chaunskaya, pentru a furniza energie electrică proiectului de exploatare a cuprului Baimskaya. Marele zăcământ - al unui metal foarte căutat în prezent pentru utilizarea sa în tehnologiile de energie regenerabilă - a fost descoperit în perioada sovietică, dar lipsa tehnologiei, a echipamentelor şi a infrastructurii a întârziat dezvoltarea sa.

"Proiectul se află în mijlocul pustietăţii. Nu există electricitate, nu există drumuri, nu există acces", a declarat Oleg Novachuk, directorul executiv al KAZ Minerals, compania minieră responsabilă de acest proiect de 12 miliarde de dolari, care ar trebui să înceapă producţia până în 2028.

Cu ajutorul reactoarelor plutitoare, proiectul va avea o sursă de energie la costuri previzibile pentru aproximativ 60 de ani.

Dezvoltarea Chukotka, împreună cu restul Arcticii, este de mult timp un obiectiv pentru Putin şi Rusia, care găzduieşte în această săptămână o reuniune plenară a Consiliului Arctic, unde sunt reprezentate cele opt ţări din regiune.

"Rusia ar trebui să se extindă prin Arctica, deoarece aici îşi are principalele resurse minerale", a declarat Putin în 2017, când Rusia a produs pentru prima dată gaz natural lichefiat în Arctica şi l-a exportat prin NSR.

Transporturile NSR au crescut de la 1,5 milioane de tone în 2000 la 33 de milioane de tone anul trecut, în principal gaze şi petrol. După ultima sa realegere în 2018, Putin a declarat că volumele ar trebui să ajungă la 80 de milioane de tone în 2024.

Rosatom se aşteaptă ca volumul tuturor exporturilor ruseşti care trec pe această rută să ajungă la 110 milioane de tone în următorul deceniu, atrăgând în acelaşi timp şi tranzitul internaţional, care, potrivit estimărilor sale, va începe în jurul anului 2025 şi va ajunge la cel puţin 30 de milioane de tone în 2030.

Rosatom consideră că blocajul din acest an de pe Canalul Suez, când comerţul a fost perturbat de o navă de containere eşuată,! îi întăreşte argumentele în favoarea NSR. Aceasta spune că ruta este adesea mai scurtă şi, prin urmare, poate fi competitivă, în ciuda necesităţii de a angaja spărgătoare de gheaţă pentru a escorta navele în timpul iernii.

De exemplu, potrivit Rosatom, o călătorie de la Busan, în Coreea de Sud, la Rotterdam, în Olanda, ar dura 27-28 de zile pe NSR, faţă de 40 de zile pe Canalul Suez. "Douăsprezece zile de diferenţă, atunci când transporţi mărfuri în valoare de 1 miliard de dolari, este o cifră considerabilă", a declarat Kirill Komarov, primul adjunct al şefului Rosatom.

DP World, compania de logistică şi operatorul portuar din Emiratele Arabe Unite, a devenit prima companie internaţională care a semnat un acord de parteneriat de tranzit NSR cu Rosatom în iulie, angajându-se să investească 2 miliarde de dolari în infrastructura sa şi în flota suplimentară.

Pandemia de coronavirus, care a întrerupt lanţurile de aprovizionare la nivel mondial, arată, de asemenea, necesitatea de a avea mai multe rute, a declarat Sultan Ahmed bin Sulayem, directorul general al DP World.

Gestionarea transportului maritim eficient pe tot parcursul anului rămâne o provocare pentru Rosatom, deşi schimbările climatice globale joacă un rol. În ultimii 40 de ani, calota de gheaţă arctică s-a înjumătăţit în cea mai caldă lună septembrie şi cu 10% în cea mai rece lună martie, potrivit Institutului de cercetare arctică şi antarctică. Până la jumătatea secolului, institutul se aşteaptă ca nivelul gheţii să piardă încă două treimi vara şi să se înjumătăţească iarna.

Se aşteaptă ca încălzirea oceanului să contribuie la reducerea costurilor de transport. Mai puţină gheaţă înseamnă mai puţine spărgătoare de gheaţă şi călătorii mai rapide.

Cu toate acestea, previziunile meteorologice şi siguranţa pe gheaţa din timpul iernii rămân o problemă, în special în partea de est a NSR. În noiembrie, gheaţa a acoperit mările arctice mai devreme decât se aştepta şi a blocat 24 de nave.