Unul din patru cetăţeni moldoveni are sentimente negative faţă de români. Doar 3% ar vrea unirea

Potrivit postului german, acest sondaj, realizat de compania moldovenească CBS-AXA, este "plin de elemente intrigante". Între acestea postul citează faptul că, potrivit acestui sondaj, 22 la sută dintre cetăţenii moldoveni chestionaţi au sentimente negative faţă de români.

În opinia experţilor, această antipatie ar fi legată de faptul că în Republica Moldova societatea este "divizată", iar, în perioada sovietică, pentru cetăţenii acestei foste republici sovietice "nu exista un inamic mai important decât România şi regimul burghezo-moşieresc român. De asemenea, în perioada guvernării Partidului Comunist din Republica Moldova (PCRM), între 2001 şi 2009, "românofobia devenise politică de stat", potrivit postului.

Şomajul, creşterea preţurilor şi sărăcia sunt principalele trei probleme care-i îngrijorează pe moldoveni, conchide sondajul. Totodată, fiecare al cincilea cetăţean se teme de instaurarea unei dictaturi, iar 14 la sută dintre respondenţi au exprimat temeri privind pierderea independenţei ţării.

Pe de altă parte, jumătate dintre cei chestionaţi consideră că "opţiunea fermă" a Chişinăului ar trebui să fie Uniunea Europeană (UE), în timp ce 48 la sută dintre respondenţi sunt de părere că politica externă moldoveană trebuie orientată spre Rusia şi Comunitatea Statelor Indepndente (CSI). Doar trei la sută vor ca Republica Moldova să se unească cu România.

De asemenea, potrivit acestui sondaj, fiecare a doua persoană chstionată crede că în ţară este prea multă democraţie, iar mai mult de jumătate dintre aceştia susţin că "pe vremea (preşedintelui moldovean, Vladimir) Voronin era mai bine" decât în prezent. Partidele care fac parte din coaliţia la putere, Alianţa pentru Integrare Europeană (AIE), se "ceartă prea mult între ele", sunt de părere 88 la sută dintre cei chestionaţi, iar 65 de procente consideră că ţara se îndreaptă într-o direcţie greşită.

Scorurile înregistrate de partidele moldovene în acest sondaj pre-electoral conturează atât posibilitatea formării unei coaliţii post-electorale de centru-stânga, cât şi scenariul continuării unei coaliţii de centru-dreapta, însă aceasta nu ar obţine sificiente mandate pentru a putea alege şeful statului fără ajutor din partea comuniştilor, spre deosebire de coaliţia de centru-stânga.