Concurenţii noului sezon "Dansez pentru tine" luptă pentru visurile celor dragi

Concurenţii noului sezon al emisiunii "Dansez pentru tine", care începe pe 19 martie, la Pro TV, vor lupta pentru visurile celor mai dragi persoane din viaţa lor, potrivit unui comunicat al postului de televiziune.

Life-Inedit

O nouă competiţie a visurilor este pe cale să înceapă la Pro TV în luna martie. Cel de-al nouălea sezon al emisiunii "Dansez pentru tine" aruncă în ringul emoţiilor opt vedete iubite din România care promit să-şi pună la bătaie toată energia şi dedicarea de care sunt în stare pentru a schimbă în bine destinul unor oameni simpli şi necăjiţi.

Dragoş Bucurenci, activistul de la Asociaţia MaiMultVerde, creatorul de modă Cătălin Botezatu, campionul Local Kombat Cătălin Moroşanu şi Doru Todoruţ, jumătatea trupei Deep Central, descoperit în urma producţiei Popstars de la Pro TV, se pregătesc să înceapă aventura "Dansez pentru tine" alături de partenerele lor de ring cărora le promit să încerce să le împlinească visurile.

În tabăra vedetelor feminine din noul sezon "Dansez pentru tine", s-au înscris pline de entuziasm actriţele din serialul "Aniela" de la Acasă, Diana Dumitrescu şi Iuliana Luciu, cântăreaţa Anamaria Ferentz şi fotomodelul Andreea Spătaru care abia aşteaptă să-şi cunoască profesorii de dans şi să înceapă repetiţiile.

Stiluri de dans noi, coregrafii nemaiîntâlnite până acum, costume pastel, romantice în ton cu primăvară dulce care vine după o iarnă grea, momente de spectacol total vor putea fi urmărite din 19 martie, la Pro TV, în noul sezon "Dansez pentru tine", prezentat de Ştefan Bănică şi Iulia Vântur.

Cei opt concurenţi care vor dansa în competiţie alături de opt vedete iubite din România, au vieţi care pot deveni uşor un roman sau scenariul unui serial de televiziune. De aceea, concurenţii din cel de-al nouălea sezon al emisiunii nu au un singur vis de împlinit, ci mai multe, pentru toţi cei care le sunt dragi şi a căror viaţă şi-ar dori să o schimbe. Pentru ca romanul vieţii lor să fie unul cu happy-end, ei îşi doresc să aducă zâmbetul pe chipul celor apropiaţi care şi-au sacrificat totul pentru că ei să ducă un trăi decent.

Anamaria Ferentz şi Alexandru Gheciu (27 de ani, Chişinău), luptă pentru a readuce speranţa în familia lui Alexandru, pentru tatăl acestuia, pentru visul mamei lui din ultimii ani de viaţă, pentru fratele chinuit la muncă în străinătate, dar şi pentru bunica băiatului, care a avut grijă de el după ce şi-a pierdut mama.

Alex vrea să îşi recompenseze tatăl pentru sacrificiile pe care le-a făcut ca să-i crească şi să-i ţină la studii pe el şi pe fratele său. Vrea să aibă grijă de el la bătrâneţe şi să-i ofere viaţa pe care şi-a dorit-o, dar nu şi-a permis-o. Viaţa tatălui a fost un adevărat roman de război. Născut într-o familie de ţărani, la vârsta de un an a rămas doar cu mama, tatăl plecând la război, de unde nu s-a mai întors. La 19 ani, a plecat în armată, 18 luni în Rusia şi 18 luni în Armenia, în trupele de grăniceri, unde i-a fost foarte greu. A fost un om muncit, care n-a fost niciodată la munte sau la mare, care, deşi îndrăgeşte foarte tare sportul, n-a avut niciodată posibilitatea să meargă la un meci important, cu toate că şi-a dorit foarte mult. De când îl ţine minte Alex, tatăl său se trezea cu noaptea-n cap, ducea mâncare la animale, făcea toate treburile pe lângă casă şi apoi fugea la lucru. Marea majoritate a banilor îi ducea la bancă să-i fie de ajutor la bătrâneţe şi pentru un viitor frumos copiilor. Din 1999 până în prezent locuieşte de unul singur în satul natal. Alex reuşeşte să-l viziteze rar, de sărbători. Şi de fiecare dată, tatăl insistă să-i dea bani, din pensia lui şi aşa mică. Pentru că nu se ajunge cu banii, tatăl îngrijeşte animale pe lângă casă.

Mama lui Alex a murit acum 10 ani, de cancer. Trei ani s-a luptat cu boală şi Alex s-a simţit neputincios pentru că era prea mic pentru a o putea ajută. În fiecare zi cât a stat în spital, mama îi vedea vizavi de camera sa pe copiii aflaţi în suferinţă din Spitalul Oncologic. Şi-ar fi dorit să poată face ceva pentru ei, să le aducă măcar un zâmbet pe buze. Alex ar vrea să îndeplinească acest vis al mamei. Tot mamei îi datorează şi primii săi păşi de dans. Aceasta vroia să-l vadă artist de mic. Alex şi-ar dori să îndeplinească şi acest vis al mamei, dar şi al lui, de a fi un mare dansator.

O altă fiinţă dragă, pentru care ar vrea să lupte Alex, este bunica maternă. Această are 80 ani şi locuieşte în aceeaşi localitate cu tatăl sau. Nu mai poate să muncească şi are probleme de sănătate. Ea a fost cea care i-a luat locul mamei lui Alex când aceasta a murit. De fapt, scopul ei în viaţă a fost şi este Alex.

Alex ar vrea să lupte şi pentru fratele său, Vadim. Acesta a avut o viaţă foarte muncită, a stat mai mult prin alte ţări, decât lângă familia lui. Acum este în Italia unde munceşte în construcţii, la negru, de 6 ani. A reuşit de puţin timp să-şi aducă şi familia acolo, soţia şi fiică de 17 ani, şi se descurcă foarte greu cu banii.

Diana Dumitrescu şi Adrian Stan (19 ani, Arad) luptă la "Dansez pentru tine", sub coordonarea coregrafei Daniela Serafimovici (Furnica). Adrian îşi doreşte să le redea zâmbetul persoanelor dragi din viaţă lui. În primul rând tatălui său, cel care a făcut totul pentru el. Îşi doreşte să-i ofere tatălui un trăi decent şi o locuinţa, iar verişorului său, care suferă de autism, vrea să-i ofere şansa la o viaţă aproape normală.

Adrian locuieşte cu tatăl sau într-o cameră dintr-o casă naţionalizată. Tatăl lui Adrian şi-a dedicat mai bine de 30 de ani teatrului din Arad. Nici nu ieşise de pe băncile şcolii că s-a şi angajat, iar de atunci a contribuit la punerea în scenă a sute de piese. Şi mama lui Adrian a lucrat 18 ani în teatru. Dar acum patru ani a decis să plece în Germania, să strângă bani că să poată construi o anexa pentru cameră în care locuiau toţi trei. Erau o familie unită şi aveau planuri mari. Îşi doreau să-i construiască lui Adrian o cameră, iar apoi mama lui urma să se întoarcă. Însă anul trecut a hotărât să se despartă de tatăl lui Adrian şi să rămână în Germania, pentru că acolo a întâlnit pe altcineva.

Tatăl lui Adrian a fost foarte afectat de această veste. A plecat în Germania cu speranţa că mai poate face ceva pentru salvarea căsniciei, însă a fost în zadar. Şi pentru Adrian a fost un şoc. Tatăl lui i-a ascuns asta o perioda, nu vroia să-l facă să sufere. Însă a fost nevoit să-i spună că mamă lui nu mai vrea să se întoarcă. "De când s-au despărţit părinţii mei, tata este tot timpul trist. Aş face orice să-l văd zambind", spune Adrian. Chiar dacă mama lui îi mai ajută din când în când, tatăl este cel care îi este alături. Adrian îşi iubeşte şi respectă foarte mult familia.

Iuliana Luciu şi Grigore Moldovan (21 de ani, Bucureşti) concurează pentru a oferi o viaţă mai bună fratelui lui Grigore, cel care îi îndrumă fiind coregraful Adrian Cristea (Bursucu).

Grigore este al doilea tată pentru frăţiorul lui, Marian şi îşi doreşte să-i asigure viitorul, să-i ofere căminul pe care acesta nu l-a avut niciodată. Marian are 9 ani şi îşi aduce aminte vag de părinţii săi. Îi cunoaşte din poze şi din poveştirile lui Grigore. Cu toate acestea, în fiecare an, de 1 şi 8 martie, Marian merge la mormântul mamei sale să-i ofere flori şi un mărţişor.

Grigore, la cei 21 de ani ai săi, este şi mamă şi tată pentru frăţiorul său. Ambii părinţi au murit din cauza aceleiaşi boli cumplite, ciroză lichidă. Mama acum patru ani, iar tatăl acum şapte ani. Grigore a luptat să obţină custodia fratelui său şi, după un proces îndelungat, a devenit tutorele legal al lui Marian. Este singurul care are grijă de el, deşi mai are două surori. Grigore a fost nevoit să se angajeze cu carte de muncă că să poată obţine custodia. Mergea şi la şcoală şi la muncă şi avea grijă să-l ajute la teme pe frăţiorul său, să-i facă de mâncare, să meargă la serbările lui, la şedintele cu părinţii şi să-i citească în fiecare seară.

Grigore este student la Ştiinţe politice, anul II, şi locuieşte în casa părintească, din cartierul Ferentari. În căsuţa cu două camere în care plouă, pereţii mai au puţin şi cad, iar baia nici nu există, locuiesc trei persoane: Grigore, frăţiorul său şi una din surori. Grigore este acum voluntar la o fundaţie. Cu ajutorul fundaţiei, Grigore încearcă să-i ofere fratelui sau o copilărie frumoasă. Îl duce în tabere, la munte, la mare, la teatru sau la circ. Pentru Grigore, fericirea înseamnă să-şi vadă fratele zâmbind. De multe ori a renunţat să-şi cumpere ceva pentru el, doar că să nu-i lipsească ceva lui Marian.

Sora lor cea mică a fost cea mai marcată de pierderea părinţilor, mai ales că ea a stat cu ei până în ultima clipa. Nu şi-a mai continuat şcoala, are doar opt clase, iar acum este căsătorită şi are un copil.

Andreea Spătaru -luptă alături de Antonio Martins dos Santos (29 de ani, Braşov), sub îndrumarea coregrafei Victoria Bucun, pentru soţia şi copilul acestuia. Antonio luptă să le ofere soţiei şi copilului său o locuinţă şi un viitor fără lipsuri şi greutăţi. Un alt vis al său este să îşi revadă familia din Brazilia pe care nu a mai vazut-o de 10 ani. Vrea să îi pună în sfârşit în braţe bunicii sale, Severina, strănepotul pe care nu l-a văzut niciodata, pentru ca este o promisiune de suflet pe care şi-a făcut-o.

Antonio a avut o copilărie împovărată de sărăcie, desprinsă parcă din romanele lui Charles Dickens. N-a cunoscut dragostea părinţilor şi a fost dat de stat în grija bunicilor, care l-au crescut cu foarte multe sacrificii. După ani de zile, a aflat că mama lui, aflată pe patul de moarte, i-a mărturisit unei infirmiere că îl iubise, dar nu apucase să-i marturisească niciodată.

Greutăţile şi lipsurile l-au determinat să muncească de la 12 ani. Primul lucru pe care a reuşit să şi-l cumpere din proprii bani şi de care a fost tare mândru a fost o bicicletă. Pentru că îşi dorea mai mult de la viaţă, a plecat în lume să lucreze ca dansator.

Antonio trăieşte un adevărat "love story" brazilian. Pe când era în Tunisia, s-a îndrăgostit la prima vedere de Daniela, o româncă înaltă şi frumoasă. Pe ea tot dansul o adusese pe acele tărâmuri, în ciuda piedicilor puse de părinţii săi. Daniela nu i-a dat nicio importanţă la început, însă Antonio a rămas cu ea în gand. Cand s-au reîntâlnit un an mai tarziu, inima îi bătea ca nebună şi simţea emoţie în stomac. Asta i-a dat aripi şi îndrăzneală şi, cu prima ocazie, i-a mărturisit fetei sentimentele lui. Antonio şi-a dat seama că Daniela este "the one" şi a hotărât să o urmeze în România, să se căsătorească. La început familia ei nu l-a acceptat, dar cu timpul Antonio le-a câştigat simpatia. Împreună au un băieţel de doi ani, care poartă numele bunicului lui Antonio, Leandro.

Se împlinesc 10 ani de când Antonio n-a mai reuşit să ajungă în Brazilia să-şi revadă familia, pe sora, fratele, bunica (bunicul între timp a murit), deşi a avut două încercări. De fiecare dată se întâmpla ceva şi se întorcea din drum. După moartea soacrei, cuplul a locuit un timp cu tatal Danielei. Acum locuiesc cu chirie, cu sora Danielei si familia acesteia. Sunt şapte persoane, în două camere. Din banii pe care cei doi îi câştigă, ca instructori de aerobic, de-abia pot face faţă cheltuielilor zilnice, d-apoi să strângă bani pentru o locuinţă.

Elena Geru (20 de ani, Râmnicu Sărat, jud. Buzău) vrea să lupte, alături de Dragoş Bucurenci şi coregrafa Lilian Cărăuş, pentru oamenii care i-au schimbat destinul şi cursul vieţii: părinţii adoptivi şi iubitul sau Iulian. Părinţilor le este profund recunoascătoare şi vrea să-i răsplătească pentru toate sacrifiicile lor, iar iubitului său îi este recunoscătoare pentru toate momentele grele în care i-a fost alături. Visul Elenei este ca părinţii săi să temine casa în care stau şi să scape de datoriile acumulate, dar şi ca Iulian să facă parte din familia ei.

"Cine n-a făcut o casă, n-a sădit un pom şi n-a crescut un om, acela n-a fost om!" Cu aceste cuvinte începe povestea de viaţă a Elenei Geru şi a doi oameni cu suflet mare. Elena a avut neşansa de a se naşte într-o familie în care n-a fost dorită. A fost abandonată într-un leagăn de copii din Buzău ca o simplă păpuşă fragilă cu ochi mari albaştri. Norocul i-a surâs totuşi când a fost adoptată de un cuplu de tineri căsătoriţi care îşi doreau nespus de mult un copil. Din acea clipă atât viaţa Elenei, cât şi a celor care i-au devenit părinţi, s-a schimbat.

Stela, mama adoptivă, a visat într-o noapte o fetiţă blonduţă de aproximativ patru luni care o striga : "Mamă, mamă, eu sunt fetiţă ta!". Imediat după acest vis, Stela a început să caute cu disperare în leagăne şi orfelinate pentru a adopta un copil. După patru luni de căutări, a găsit fetiţă pe care a visat-o. Întreaga lor viaţă, părinţii s-au sacrificat pentru educaţia Elenei. Aceasta a făcut balet încă de la vârstă de 3 ani şi 8 luni. A făcut şi pian. Mama ei a fost cea care a dus-o în braţe la repetiţii cât a fost mică şi chiar şi după ce s-a îmbolnăvit a fost lângă ea şi a susţinut-o. Elena a continuat cu baletul doar pentru ca mama sa a fost croitoreasă cât a lucrat şi făcea costumele pentru toată trupa de balet din care făcea parte fetiţa. Aşa scoatea nişte bănuţi să aibă şi de material pentru costumul Elenei.

Probabil că toate lucrurile pe care le-au făcut părinţii pentru ea au făcut-o pe Elena să treacă mai uşor peste vestea că a fost adoptată. Iniţial, vestea a căzut că un trăsnet peste ea, a plâns o noapte întreagă pentru a înţelege că, de fapt, ea ar trebui să le mulţumească acestor oameni care au fost mereu acolo când a avut nevoie .

O altă persoană importantă din viaţă Elenei este iubitul sau, Iulian. Din prima clipă în care s-au cunoscut, au ştiut că sunt făcuţi unul pentru celălalt. Au trecut prin multe momente în care viaţa i-a separat, dar în cele din urmă dragostea lor a învins. În prezent cei doi au mari planuri de viitor

Doru Todoruţ şi Emanuela Oprişan (18 ani, com. Lipăneşti, jud. Prahova), alături de coregraful Bogdan Boantă, dansează pentru că Emanuela îşi doreşte ca prin dans să aducă un zâmbet familiei ei, mamei şi celor şase fraţi, care au dus o viaţă grea, într-o familie cu un tată mereu absent şi fără posibilităţi materiale. Mama Emanuelei şi-a dăruit întreaga viaţă celor şapte copii, a muncit pentru ei, a suplinit locul tatălui, care şi-a abandonat famillia şi le-a făcut numai probleme. Emanuela vrea ca mamă ei să se întoarcă de la muncă din Italia, acolo unde a plecat pentru a-şi întreţine familia, şi vrea să îşi ajute şi fraţii, care au probleme materiale, dar şi cele două nepoţele cu probleme de sănătate.

Mama Emanuelei, Silvia, a fost toată viaţa bătută şi batjocorită de soţul ei Titi. Silvia a fost măritată forţat de părinţi la 18 ani cu băiatul unui prieten de familie mai înstărit. Acesta nu s-a dovedit a fi bărbatul visurilor ei, întrucât, din cei 36 de ani de căsnicie, Titi nu a stat mai mult de patru ani acasă cu familia. Întreaga lui viaţă a umblat cu alte femei şi şi-a neglijat atât soţia, cât şi copiii, şi mai mult de atât, a fost acuzat şi găsit vinovat de trafic de carne vie şi a stat închis în repetate rânduri. Silvia şi-a crescut singură cei şapte copii, a muncit şi a făcut în acelaşi timp şcoala. La vârsta de 48 de ani şi-a terminat liceul şi apoi a urmat o facultate de institutori, unde a luat chiar bursă, deşi în acelaşi timp lucra pentru a-şi întreţine familia, fără a primi sprijinul soţului, plecat tot timpul de acasă.

Cătălin Botezatu dansează cu Liuba Savitchi (25 de ani, Chişinău), în coregrafia Georgianei Rogojan (Căprioara) pentru ca Liuba să îşi poată ajuta familia.

Liuba duce în fiecare zi o luptă continuă pentru o viaţă decentă alături de familia ei. Casa în care locuieşte împreună cu fetiţa ei, cu mama şi cu fratele ei, a trecut printr-un incendiu dezastruos în urmă cu doi ani. În acel incendiu, a murit mătuşă Liubei şi au pierdut atunci tot ce aveau. Liubei i-a fost atunci foarte greu să o ia de la capăt, să refacă casa având doar ajutorul mamei care este pensionară, fratele ei Dumitru fiind bolnav de schizofrenie şi ea având de crescut singură o fetiţă. Liuba vrea să îşi ajute întreaga familie, pentru că se descurcă cu greu din pensia mamei şi din ce mai câştigă ea dansând, banii nu le ajung pentru întreţinerea casei, pentru a-i asigura lui Dumitru tratamentele necesare şi pentru a-şi întreţine fetiţa.

Liuba vrea să îşi ajute familia a cărei singură bază este ea. Încearcă să câştige un ban dansând în diverse spectacole sau plecând cu lunile în străinătate să danseze. Ar vrea să rămână alături de fetiţa ei şi să nu mai fie plecată atât de mult, să o vadă pe Ana cum creşte, chiar dacă nu a reuşit să îşi întemeieze o familie alături de tatăl fetiţei, Valter, care locuieşte în Marea Britanie. Liuba a locuit în Londra cu Valter dar, când a rămas însărcinată, s-a întors în Chişinău unde a rămas alături de mama şi de fratele ei. Valter şi-a văzut fetiţa, pe Ana, de-abia în urmă cu doi ani.

Fratele Liubei, Dumitru în vârstă de 29 de ani, s-a îmbolnăvit la vârstă de 20 de ani şi, din cauza stresului, a început să aibă nişte crize inexplicabile. Starea lui s-a agravat, iar medicii au început să-i dea un tratament care nu prea a avut efect. Dumitru a fost diagnosticat cu schizofrenie. Liuba ar vrea să îşi ajute şi fratele să beneficieze de un tratament adecvat, într-un loc unde să se ocupe un specialist de el.

Cătălin Moroşanu şi Magdalena Ciorobea (26 de ani, Râmnicu Vâlcea), în coregrafia Andrei Gheorghe (Cocuţa) dansează pentru ca viaţa Magdalenei să se schimbe în bine.

Viaţa Magdei şi a familiei ei a fost marcată de multe greutăţi. Acum Magda vrea să îi ofere fetiţei ei, Raluca, viaţa pe care ea nu a avut-o niciodată, să îi ofere un cămin. În acelaşi timp vrea să îşi ajute şi mama şi fratele, care au au susţinut-o tot timpul şi au ajutat-o să treacă prin clipele grele. Mama şi-a sacrificat întreaga viaţă pentru cei doi copii ai ei, iar acum este şomeră şi o ajută pe Magda să îşi crească fetiţa. Valentin, fratele Magdei, a fost tot timpul alături de ea şi "ar da totul pentru nepoţica lui". Ei toţi sunt visul Magdei şi pentru ei vrea Magda să danseze şi să le ofere viaţa pe care niciodată nu au avut-o.

Magdalena are 26 de ani şi o fetiţă de patru ani. Dragoş, tatăl fetiţei, nu a susţinut-o pe Magda când era însărcinată şi a trecut prin clipe grele, de două ori chiar riscând să piardă sarcina din cauza certurilor şi a umilinţelor la care era supusă de Dragoş. În momentul de faţă, el vine din când în când în vizită, dar certurile continuă de fiecare dată când se văd. În ciuda faptului că toată viaţa Magdei a fost un calvar - un tată vitreg care a încercat să o molesteze, un tată natural despre care a aflat la vârstă de 16 ani şi care nu a acceptat-o -, ea a avut puterea să lupte şi să meargă mai departe.

În prezent, Magdalena locuieşte în Râmnicu Vâlcea, cu fetiţa, mama şi fratele ei, într-o locuinţa socială. De la terminarea facultăţii nu a reuşit să se angajeze şi este ajutată de mama şi de fratele ei, singurii care aduc un venit în casă. Îşi creşte singură fetiţa, deşi toată viaţă ei a visat să îşi întemeieze o familie, aşa cum ea nu a avut niciodată, cu un tată pentru fetiţa ei care să fie tot timpul alături de ele. Tatăl Ralucăi le ajută cu bani, dar Magda şi-a dorit întotdeauna să aibă o casă şi o familie, un vis pe care Dragoş nu îl are pentru ele.