Deficitul Franţei este scăpat de sub control. Costurile împrumuturilor sunt în creştere. În tot acest timp, parlamentul nu reuşeşte să obţină majoritatea necesară pentru a aborda problema cheltuielilor. Este o cădere gravă pentru o mare putere industrială care are a doua cea mai mare economie din Europa, scrie Associated Press.
Cum a ajuns Franţa în această situaţie? Mai întâi pandemia, apoi criza energetică. Franţa şi-a echilibrat bugetul pentru ultima oară în 1973 şi a menţinut un stat social generos, cu protecţii puternice pentru lucrători. Acest lucru a funcţionat ani de zile, atâta timp cât creşterea economică solidă a adus venituri fiscale în vistieria guvernului şi a împiedicat deficitele să scape de sub control. Mai întâi în calitate de ministru al economiei şi apoi, din 2017, în calitate de preşedinte, Macron a luat măsuri pentru a îmbunătăţi creşterea economică şi finanţele statului, reducând impozitele şi cheltuielile şi ridicând vârsta de pensionare de la 62 la 64 de ani.
Datoria acumulată era mare — peste 90% din produsul intern brut anual începând cu 2008 — dar gestionabilă datorită creşterii constante, ratelor dobânzilor aproape de zero pentru o mare parte a ultimului deceniu şi ratingului de credit solid al Franţei, care i-a permis să împrumute în condiţii favorabile.
Apoi a venit pandemia, urmată de o criză energetică după ce Rusia a întrerupt majoritatea aprovizionării cu gaze naturale în urma invaziei din 2022 a Ucrainei. Guvernul a cheltuit sume mari pe subvenţii pentru a menţine afacerile pe linia de plutire şi a proteja consumatorii de facturile mai mari la gaz şi electricitate. În acelaşi timp, a avut loc o schimbare globală a ratelor dobânzilor, care au crescut brusc.
Aproape peste noapte, datoria acumulată a crescut: de la 98% din PIB în anul 2019, înainte de pandemie, la 114% în 2020, unde a rămas. Deficitul anual de anul trecut a crescut peste previziuni, ajungând la 5,8%, cu mult peste limita de 3% prevăzută de normele Uniunii Europene.
Franţa nu este singura ţară care s-a îndatorat în ultimii ani. Datoria sa este mai mică decât cea a Greciei, care reprezintă 152% din PIB, şi a Italiei, care este de 138%. De asemenea, este mai mică decât cea a Statelor Unite, care este de 119%. Franţa nu beneficiază însă de avantajul Statelor Unite, care deţin moneda de rezervă dominantă la nivel mondial, ceea ce susţine capacitatea Washingtonului de a contracta împrumuturi, în timp ce Grecia a înregistrat excedente bugetare după ce a fost salvată financiar, iar Italia şi-a redus deficitul anul trecut. Obligaţiunile greceşti pe 10 ani au acum un randament de 3,3%, ceea ce indică faptul că piaţa le consideră mai puţin riscante decât cele franceze.