Suedia păstrează opțiunile deschise în ceea ce privește avioanele de vânătoare, pe fondul tensiunilor franco-germane

Aceasta în contextul în care Germania ia în considerare posibilitatea de a apela la Suedia, sau chiar la Marea Britanie, ca potențial partener de rezervă, în cazul în care negocierile dintre Paris și Berlin privind sistemul de luptă aeriană Future Combat Air System, aflat în dificultate, eșuează până la sfârșitul anului.

Ministrul Apărării, Pål Jonson, aflat în vizită la Berlin, a declarat că Stockholmul va lua o decizie cu privire la viitorul său program de avioane de vânătoare „undeva între 2028 și 2030”, subliniind în același timp că noile avioane Gripen E ale țării, construite de Saab, vor rămâne în serviciu „cel puțin până în 2050”.

„Investim masiv în menținerea libertății de alegere pentru a ne păstra capacitatea de proiectare, care cred că este unică”, a spus Jonson. „Nu există nicio altă țară cu 10 milioane de locuitori care să aibă capacitatea de a proiecta avioane de vânătoare și este important pentru noi să păstrăm acest lucru”.

Tensiuni între Berlin și Paris

Declarațiile vin la doar câteva zile după ce POLITICO a raportat că Germania este frustrată de dorința companiei franceze Dassault de a avea mai mult control asupra FCAS, un proiect care include Germania, Franța și Spania.

Tensiuni între Berlin și Paris pe tema proiectului european de avioane de luptă. Germania analizează înlocuirea Franței cu Marea Britanie sau Suedia

Berlinul dorește claritate până la sfârșitul anului cu privire la modul în care proiectul de 100 de miliarde de euro poate avansa la următoarea fază. Atât Jonson, cât și omologul său german, Boris Pistorius, au negat că FCAS a fost subiectul discuțiilor în timpul vizitei sale de marți la Ministerul Apărării din Berlin.

Întrebat dacă țara sa ar fi deschisă să se alăture programului de avioane, Jonson a subliniat că colaborarea este „în ADN-ul nostru”. Dar el a clarificat că Stockholm nu va renunța la capacitatea suverană de proiectare: „Menținerea capacităților noastre de proiectare este foarte, foarte importantă pentru noi, deoarece putem adapta proiectele în funcție de nevoile noastre operaționale

Nu se acceptă obligațiuni de apărare

Jonson a confirmat, de asemenea, că Suedia intenționează să accelereze consolidarea sa militară, cu scopul de a atinge noile obiective ale NATO în materie de cheltuieli de apărare – 3.5 % din PIB pentru apărarea de bază plus 1.5 % pentru investiții conexe – mai repede decât majoritatea celorlalți membri ai alianței. „Suedia își propune să atingă acest obiectiv nu până în 2035, ci până în 2030”, a spus el.

În ceea ce privește UE, Jonson a trasat linii roșii clare. El a spus că Suedia nu va sprijini emiterea de obligațiuni comune de apărare ale UE – o idee promovată de Paris – și le va respinge dacă vor ajunge în Consiliu. „Nu aderăm la această idee”, a spus el. „Considerăm că aceasta ar trebui să fie o responsabilitate națională”.

El a respins, de asemenea, un rol mai important al Comisiei Europene în achiziții.

„Nu facem parte din SAFE”, a spus el, referindu-se la noul instrument financiar al UE în valoare de 150 de miliarde de euro, intitulat „Acțiunea de securitate pentru Europa”. El a adăugat că Stockholmul preferă ca achizițiile în domeniul apărării să fie gestionate prin Agenția NATO de sprijin și achiziții, Organizația pentru cooperare în domeniul armamentului sau Agenția Europeană de Apărare. „Nu văd un rol pentru Comisie în efectuarea de achiziții comune. EDA ar trebui să aibă acest rol”.

Mesaj pentru aliații europeni

Jonson a transmis, de asemenea, un mesaj clar aliaților europeni care rămân în urmă în ceea ce privește ajutorul acordat Kievului. „Nu toate țările își pun banii acolo unde le este gura când vine vorba de sprijinul acordat Ucrainei”, a spus el. „Asta mă deranjează”.

Jonson a remarcat că povara este suportată în principal de țările nordice, baltice, Germania și Țările de Jos. Suedia este acum al cincilea donator mondial, o poziție pe care el a spus că ar prefera să nu o ocupe. „Aș prefera ca Suedia să fie pe ultimul loc, nu pe primul”, a spus Jonson.

Deși Jonson nu a menționat țări specifice care rămân în urmă, țările din sudul Europei, precum Italia și Spania, precum și Franța, acordă în general o parte mult mai mică din PIB-ul lor ca ajutor pentru Ucraina.

Referindu-se la relația cu Statele Unite, Jonson a spus că Europa trebuie să se pregătească pentru o reducere treptată a forțelor americane din Europa, întrucât Washingtonul se concentrează mai mult pe Indo-Pacific, chiar dacă reafirmă angajamentul comun de apărare prevăzut la articolul 5 din Tratatul NATO.

„Europenii trebuie să își asume o responsabilitate mai mare pentru descurajarea convențională”, a spus el, identificând resursele spațiale, atacurile de lungă distanță și transportul aerian ca fiind domeniile care vor necesita cel mai mult timp pentru a fi dezvoltate.