Semnarea, de către România, a uriașului contract cu Rheinmetall, pentru construirea unei fabrici de pulberi, nu trece neobservată în presa maghiară, care scrie o analiză detaliată despre intențiile militare ale țării noastre, însă tonul e ironic și fuzionează adesea cu sarcasmul:
„Bucureștiul visează din nou la lucruri mărețe: de data aceasta, vrea să devină un gigant militar pe continent”.
Un articol publicat pe mandiner.hu comentează declarația directorului fabricii Carfil din Brașov, Mircea Petru Tanțău (care a spus că România își dorește o dronă românească și să nu mai depindă de alții), într-o evidentă notă persiflantă, în care menționează că această autonomie înseamnă, de fapt, o importantă desfășurare de instructori americani care să vină la Brașov să implementeze know-how-ul.
„Cu alte cuvinte, independența începe acum cu un antrenament comun și șuruburi importate”, comentează mandiner.
Ideea că România nu e atât de autonomă pe cât își dorește ea e întărită și de argumentul că dronele „românești” (ghilimelele, și ele ironice, aparțin, de asemenea, redacției mandiner) au componente occidentale, iar piloții români de drone primesc expertiză de la americani, „care oferă, practic, suport tehnologic complet”.
„Dronele fabricate în fabrica din Brașov au fost solicitate (sublinierea redacției mandiner) să aibă senzori mai buni, dispozitive speciale și sisteme antibruiaj din cauza cerințelor câmpului de luptă – ceea ce nu este, ca să spunem așa, un semn de inovație independentă”, comentează publicația citată.
Publicația comentează, de altfel, apariția, pe reputatul portal Politico a unui interviu cu ministrul român al Apărării, Ionuț Moșteanu, care a declarat: „Dacă cheltuim banii poporului pe apărare, atunci o parte din ei ar trebui readuși în țară, de exemplu, sub formă de fabrici”.
Publicația maghiară notează: „Guvernul român încearcă să-și vândă propriul vis de reindustrializare la Bruxelles”.
„Pionierul boom-ului industrial al României, pe lângă uzina de la Brașov, este un proiect comun cu Rheinmetall, o fabrică de pulberi, finanțat parțial cu bani UE. Potrivit lui Moșteanu, „capacitatea de producție a României în domeniul Apărării nu este modernă, dar este un bun punct de plecare”, iar țara este pregătită să găzduiască noi uzine”, scrie mandiner, care, apoi, adaugă ironic:
„Conform Politico, guvernul de la București ar urma să lege în viitor mai multe programe de armament de asamblarea internă.
Totuși, acest lucru ar însemna mai mult un rol de fabrică de asamblare decât independență tehnologică.
De fapt, România devine din ce în ce mai integrată în rețeaua de subcontractare a industriei militare americane – abia acum își pune eticheta pe propriile drone”.
„Conducerea românească încearcă să vândă toate acestea sub steagul autonomiei și independenței, în timp ce americanii dictează totul, de la planuri până la educație”, mai comentează portalul maghiar.