Cristian Socol: Despre situația fiscal-bugetară și datoria guvernamentală a României în anul 2025 și estimări pentru 2026. Țara implementează cea mai dură austeritate din UE

„O țară ca afară” rămâne un deziderat iluzoriu în condițiile în care România are una dintre cele mai mici ponderi a cheltuielilor bugetare în PIB din UE, cauzate de cea mai mică pondere a veniturilor în PIB din UE (excluzând Irlanda și Malta, paradisuri fiscale). Servicii publice ca în Vest cu venituri la buget de tip paradis fiscal este un nonsens economic.

În prima parte, încerc să explic dublul standard al unor dezbateri privind deficitul bugetar din 2024 și pervertirea cauzelor lui. Și să argumentez nevoia rațională dar și nevoile ascunse privind măsurile de consolidare fiscal-bugetară propuse în ultima perioadă.

În a doua parte, evaluez sustenabilitatea fiscal-bugetară a României în anul 2025 și ce ne așteaptă în 2026 cu ajutorul principalilor indicatori de analiză. În a treia parte, analizez sustenabilitatea datoriei guvernamentale a României iar în ultima parte explic asimetria și inechitate compoziției consolidării fiscal bugetare – 40% din creșterea de venituri la buget și 60% din tăierea de cheltuieli.

Nazare dezvăluie planul pentru 3,8 miliarde lei. Ce sectoare primesc bani

Parlamentul Franței dă undă verde bugetului asigurărilor sociale pentru 2026

1. Despre dublul standard și deficitul bugetar din 2024. Nevoia de a da vina pe greaua moștenire și a justifica imaginea „eroului salvator” a generat dezbateri aprinse privind cauzele deficitului bugetar efectiv de 8,7% din PIB (metodologie cash) și 9,3% din PIB (metodologie ESA) din anul 2024, cel mai înalt dintre țările UE.

Într-un mod ipocrit, aceste discuții erau în toi când mașina se deplasa pe autostrăzile și drumurile expres construite (număr record de kilometri de drumuri rapide date în folosință și aflate în lucru, mai mare decât tot ce s-a construit în ultimii 33 de ani), atunci când copiii mergeau să învețe în școli și universități renovate iar pacienții primeau un plus (chiar dacă nu suficient) de calitate în spitale prin investițiile masive în acestea și cabinetele de medicină de familie renovate/ modernizate.

Într-un mod la fel de ipocrit, discuțiile despre deficitul din 2024 aveau loc la masă cu bunici cărora li se reda, în sfârșit, dreptatea, prin creșterea medie de 40% a pensiilor, efect al indexării și recalculării conform legii și angajamentelor europene asumate. Pensiile nu sunt pomeni ci sunt sume rambursate pentru contribuțiile făcute la bugetul de asigurări sociale în timpul perioadei active.

Sau la masă cu profesori cărora, pentru prima dată după Revoluție, li s-a redat demnitatea socială prin acordarea unor venituri mai aproape de complexitatea muncii lor. De altfel, am văzut și auzit mulți „părerologi” care vorbesc despre munca profesorilor, fără să fi intrat vreodată într-o sală de clasă/ amfiteatru sau să înțeleagă efortul depus de cadrele didactice în afara orelor de predare.

Și mai ipocrit, discuțiile despre deficit se făceau de către „personaje” care în același timp vorbeau despre sprijinul ridicat pe care trebuie să îl acordăm Republicii Moldova și Ucrainei.

Desecretizarea documentelor despre acest sprijin și înțelegerea costurilor contagiunii războiului asupra costurilor de finanțare ale țărilor aflate în proximitatea războiului (inclusiv asupra României) ar fi schimbat cu siguranță calitatea dezbaterilor despre deficit.  

Că mai există corupție și fraude în fondurile publice? Da. Că nu sunt prioritizate eficient unele investiții publice? Da. Că încă există evaziune de 8-10% din PIB în România și că pare a se manifesta o rezistență puternică la reducerea acesteia? Da.

Că vrem o țară ca afară cu liberalism la venituri (România fiind o țară cu ponderea veniturilor fiscale în PIB specifică grupului de țări offshore) și paternalism la cheltuieli dar așa ceva nu se poate realiza economic decât pe deficite și datorie? Da. Că ne uităm cu invidie la infrastructura și calitatea serviciilor publice din Germania, Franța, Italia, Spania și Portugalia dar uităm că cel puțin ultimele 4 din listă au avut perioade de 5-7 ani cu deficite de peste 6% ajungând chiar la 10-11% din PIB ca să se dezvolte? Da.

Dar nu mai contează trecutul. Ne-am dat seama cu toții că nevoia de reducere a deficitului bugetar în 2025 și următorii ani are o componentă macroeconomică la vedere – pentru a asigura o finanțare rezonabilă a datoriei, rațional de altfel și două componente relativ ascunse publicului – politic, pentru crearea unei imagini a eroului salvator iar economic, pentru respectarea angajamentelor privind înarmarea, ajutorul acordat Ucrainei și Moldovei precum și costurilor în creștere ale îmbătrânirii demografice.

Am mai scris. Consolidarea fiscal-bugetară trebuie realizată. Problema se pune la modul în care se face această consolidare – prin austeritate cu barda exclusiv pe populația săracă și cea cu venituri medii – clasa de mijloc și prin impunerea de noi taxe și impozite / majorarea celor existente mai ales pe companiile corecte din punct de vedere fiscal și capitalul autohton.

Modul greșit de fundamentare și implementare a măsurilor de consolidare fiscală a condus la explozia inflației, scăderea consumului și blocarea investițiilor, concedieri și cea mai mare scădere a puterii de cumpărare a veniturilor din ultimii 25 de ani pentru 91% din populație. O consolidare inechitabilă, cu puternic efect contracționist în economie, incorect fundamentată economic și care repetă greșelile trecutului, părând că nu vrea să învețe nimic din lecțiile de consolidare bugetară smart realizată de țările UE în ultimii 20 de ani (explicate aici acum 6 luni)

Conștientizăm cu toții că din motive ideologice s-a respins planul alternativ propus privind introducerea impozitării progresive, creșterea progresivității în taxare și reducerea consistentă a evaziunii fiscale și arieratelor recuperabile la buget – plan de măsuri care asigura o consolidare echitabilă, o inflație în intervalul 5-6% (și nu 10%), un efect contracționist marginal și o reducerea sesizabilă a deficitului balanței comerciale. Plan de măsuri consensual recomandat de FMI, Banca Mondială, OCDE și Comisia Europeană.

Dar, atâta s-a putut.

2. Analiza situației fiscal-bugetare a României în anul 2025 și estimări pentru 2026. Deficitul bugetar efectiv anunțat de Ministerul Finanțelor pentru încheierea anului 2025 este de 8,4% din PIB (metodologie cash și ESA), egal cu cel estimat de Comisia Europeană în ultima prognoză (noiembrie 2025). Un deficit cu 7 miliarde lei mai mare și cu 0,3pp mai mic (metodologie cash) decât cel de anul trecut.

Conform estimării Comisiei Europene, România va încheia anul curent cu un deficit bugetar structural de 7,9% din PIB potențial (în scădere de la 9% anul anterior). Îngrijorătoare este structura deficitului bugetar – din 8,4% din PIB, componenta deficit bugetar primar reprezintă 5,3% din PIB iar dobânzile 3,1% din PIB (în creștere de la 2,4% din PIB anul anterior) (am explicat aici incidența crescută a împrumuturilor masive din pandemie, a incertitudinii politice și a contagiunii războiului din Ucraina).

România va trece de la regula 888 în anul 2025 (8,4% deficit bugetar efectiv, 7,9% deficit bugetar structural, 7,9% deficit de cont curent, toate exprimate ca pondere în PIB) la regula 666 în anul 2026 (6,2% deficit bugetar efectiv, 5,6% deficit bugetar structural, 6,4% deficit de cont curent, toate exprimate ca pondere în PIB). Fără implementarea Planului de Relansare Economică propus aici și fără o reformă fiscală structurală și echitabilă bazată pe progresivitate, România va simți ”oboseala fiscal-bugetară” și deficitele vor scădea cu greu la 4-5% în perioada 2027-2030.

Analiza comparativă la nivelul țărilor UE 27, pe baza datelor prognozei Comisiei Europene, arată că dacă în 2025 România va avea cea mai mare pondere a deficitului bugetar efectiv în PIB (8,4% din PIB), peste Polonia (6,8% din PIB) și Franța (5,5% din PIB), anul viitor Polonia va fi țara UE cu cel mai mare deficit (6,3% din PIB), peste România (cu 6,2% din PIB) și Belgia (5,5% din PIB). Acest clasament se va păstra și în anul 2027.

În anul 2025, 13 țări UE27 vor avea un deficit bugetar efectiv mai mare sau egal cu 3% din PIB, media la nivelul Zonei euro va fi de 3,2% din PIB iar la nivelul UE 27 de 3,3% din PIB. În anii 2026 și 2027 media Zonei Euro și a UE 27 în ceea ce privește deficitul bugetar se va înrăutăți marginal. (Infografic 1)

Sursa: Comisia Europeană, noiembrie 2025

Privitor la sustenabilitatea deficitului bugetar, putem estima referința privind deficitul bugetar efectiv care ar stabiliza ponderea datoriei guvernamentale în PIB, pentru a o putea compara ulterior cu ținta de deficit bugetar în PIB estimată pentru anul 2025, de 8,4% din PIB.

Având în vedere ipotezele macroeconomice estimate în ultima prognoză a Comisiei Europene, nivelul deficitului bugetar care ar stabiliza ponderea datoriei guvernamentale în PIB în anul 2025 ar fi de 3,8%, sensibil sub nivelul țintă. Anul viitor, deficitul bugetar efectiv care ar stabiliza ponderea datoriei guvernamentale în PIB ar fi de 3,7% din PIB, mult sub ținta estimată a deficitului bugetar efectiv, de 6,2% din PIB.

Comparativ, nivelul deficitului bugetar care ar stabiliza ponderea datoriei guvernamentale în PIB în anul 2025 în cazul Poloniei ar fi de 3,5% (față de 6,8% din PIB deficit bugetar efectiv estimat de Comisia Europeană), de 2,8% din PIB în cazul Slovaciei (față de 5,0% din PIB ținta estimată de Comisia Europeană privind deficitul bugetar efectiv) și de 3,4% din PIB în cazul Ungariei (față de 4,6% din PIB ținta estimată de Comisia Europeană privind deficitul bugetar efectiv).

Sursa: Comisia Europeană, noiembrie 2025

Analiza la nivelul UE27 arată că există 12 țări cu ponderea datoriei guvernamentale brute peste nivelul de 60% din PIB, cu derapaje substanțiale în Grecia (148% din PIB), Italia (136% din PIB), Franța (116% din PIB), Belgia (107% din PIB) și Spania (100% din PIB).

Revenind la sustenabilitatea datoriei guvernamentale, analizând datele Ministerului Finanțelor Publice putem observa că necesarul de finanțare brut din anul 2025 a fost de 258 miliarde lei (13,6% din PIB), din care aproximativ 40% pentru rostogolirea datoriei din urmă (rambursarea ratelor de capital) și 60% pentru acoperirea deficitului bugetar curent.

Prin strategia eficientă de administrare a datoriei publice implementată de Direcţia de Trezorerie Publică din Ministerul Finanţelor Publice, structura datoriei este încă una sustenabilă – s-au extins maturităţile – reducând presiunea datoriei publice pe termen scurt, s-a redus riscul valutar aferent datoriei, s-au diversificat sursele de finanţare s.a.m.d Raportul bid-to-cover pentru titlurile de stat emise pe piața internă în lei este unul bun. Portofoliul de deținători al datoriei este diversificat, presiunea pe termen scurt este redusă (doar 5,8% din datoria totală este pe termen scurt) iar maturitatea este rezonabilă.

Ultimele date prognozate de Comisia Europeană indică în cazul României o compoziție dezechilibrată a ajustării. Astfel din reducerea deficitului bugetar în anul 2026 (de 2,2pp din PIB, de la 8,4% din PIB în 2025 la 6,2% din PIB în 2026), 40% vine din creșterea veniturilor bugetare (de la 35,7% din PIB în 2025 la 36,6% din PIB în 2026) și 60% din reducerea cheltuielilor bugetare (de la 44,1% din PIB în 2025 la 42,8% din PIB în 2026). Este încă o dovadă a lipsei de echitate a consolidării fiscal-bugetare din România.

De altfel, datele Comisiei Europene arată faptul că România va efectua în anul 2026 cea mai dură ajustare a deficitului bugetar, preponderent pe seama reducerii cheltuielilor publice. (Infografic 3)

Sursa: Comisia Europeană, noiembrie 2025

Post 2026, România se va confrunta cu riscuri puternice la adresa sănătății finanțelor publice. Finanțarea cheltuielilor rigide strict necesare și a investițiilor pentru dezvoltare, în condițiile reducerii intrărilor de fonduri europene combinată cu respectarea angajamentelor de înarmare și ajutorul dat Ucrainei și Republicii Moldova, va face extrem de dificilă respectarea traiectoriei de consolidare.

Singura șansă rămâne o consolidare fiscal-bugetară bazată pe progresivitate concomitent cu stimularea creșterii economice prin măsuri de relansare bazate pe investiții și export, inclusiv în sectoare cu valoare adăugată tehnologică ridicată.