Documentul de lucru arată că, spre deosebire de mutilarea genitală feminină, nu există în prezent o infracțiune penală specifică pentru circumcizia băieților. Totuși, textul sugerează că procedura poate deveni „o formă de abuz asupra copiilor sau o infracțiune împotriva persoanei” dacă este efectuată incorect sau în condiții nepotrivite, cauzând suferință sau vătămări, scrie The Guardian.
Această posibilă reevaluare a statutului legal al circumciziei a atras critici puternice din partea comunităților evreiești și musulmane, care consideră că practica are o importanță profundă culturală și religioasă.
Jonathan Arkush, fost președinte al Board of Deputies of British Jews și co‑președinte al Milah UK, a declarat că a sugera că circumcizia este per se o practică dăunătoare este „profund peiorativ și nepotrivit”. El a subliniat că, în comunitatea evreiască, „incidența complicațiilor este extrem de rară” și că circumcizia este „o parte esențială a identității noastre”.
Reprezentanții Consiliului Musulman al Marii Britanii au transmis, de asemenea, că susțin solicitările privind măsuri de siguranță mai stricte și un sistem de acreditare a practicienilor, dar că practica în sine nu ar trebui catalogată automat ca abuz asupra copiilor. Ei au subliniat că circumcizia masculină este o practică legală, cu baze medicale, religioase și culturale recunoscute, și că regulile trebuie să protejeze copiii fără a stigmatiza tradițiile religioase.
Argumentul autorităților britanice vine și în contextul unor cazuri tragice din trecut legate de circumcizii nesigure sau practicate de persoane necalificate. De exemplu, un copil de șase luni, Mohamed Abdisamad, a murit în 2023 din cauza unei infecții după o circumcizie, iar în 2014 un alt băiat, Oliver Asante‑Yeboah, a decedat din cauza septicemiei după o procedură efectuată de un rabin. Începând cu 2001, au fost înregistrate cel puțin șapte decese ale băieților sub 18 ani în care circumcizia a fost un factor major în vătămare.
Argumentele medicilor și ale unor organizații laice merg mai departe. Un chirurg britanic a susținut că procedura este „inutilă din punct de vedere medical” și ar putea fi considerată o formă de abuz, sugerând că decizia ar trebui lăsată persoanei în cauză după ce ajunge la maturitate. Criticii spun că ghidul CPS pune accent prea mare pe riscuri, fără a reflecta complexitatea culturală și religioasă a practicii.
De partea cealaltă, susținătorii ghidului afirmă că reglementarea și acreditarea practicanților sunt necesare pentru a proteja sănătatea copiilor și pentru a preveni vătămările grave generate de proceduri efectuate în condiții improprii. Discuțiile sunt în curs, iar CPS ar putea revizui documentul final în urma consultărilor cu părțile interesate înainte de adoptarea unor noi orientări oficiale.