Schimbările climatice din Era Medievală care au condus la invazia Vikingă 

Secolele IX și X sunt cunoscute sub denumirea de Era Vikingă, din cauza frecvenței atacurilor flotelor daneze, suedeze și norvegiene asupra coastelor nordului Europei. Aceste invazii încep în anul 793, odată cu primul atac viking consemnat în Europa, îndreptat împotriva insulei și mănăstirii Lindisfarne din Anglia, și nu vor înceta până în secolul al XI-lea, notează Historia.National Geografic.

Motivele care explică expansiunea vikingilor țin de cauze sociale și politice determinate de apariția unei schimbări climatice care a modificat, timp de secole, condițiile de viață din Scandinavia. Optimul Climatic Medieval i-a obligat pe normanzi să își părăsească pământurile în căutarea unor noi bogății și a provocat marea schimbare care a dus la apariția Ereii Vikinge.

Puține pământuri fertile și un climat ostil

Primii protagoniști ai invaziilor vikinge proveneau din Danemarca, regatul viking cel mai apropiat de coastele Europei. Înainte de Optimul Climatic Medieval, terenurile fertile ale Danemarcei erau limitate la câmpiile din interior, departe de mlaștinile și zonele umede de pe coastă, unde danezii puteau cultiva cereale rezistente la frig, precum secara, ovăzul și orzul.

Papa Leon denunță lipsa „de voință politică” în privința schimbărilor climatice

85 de ani de la cutremurul cel mare: tragedia care a dezvăluit vulnerabilitatea seismică a României. Multe din clădirile afectate s-au prăbușit la cutremurul din ’40

În Norvegia, situația era și mai dificilă. Puținul pământ fertil se concentra la baza văilor și fiordurilor, iar competiția pentru terenurile productive provoca numeroase conflicte între iarli și clanurile vikinge. În plus, iernile lungi duceau la recolte mici și adesea insuficiente pentru a hrăni populația.

Optimul Climatic Medieval

La sfârșitul secolului al VIII-lea și începutul secolului al IX-lea, Soarele a început să manifeste o activitate intensă, fapt cunoscut astăzi datorită studiilor de paleoclimatologie. Această știință analizează botanica, documentele istorice și datele meteorologice pentru a înțelege impactul schimbărilor climatice asupra societăților din trecut.

Activitatea solară ridicată a dus la o creștere constantă a temperaturilor, care a afectat în special Atlanticul de Nord. Acest lucru este cunoscut datorită studiilor asupra inelelor copacilor, gheții glaciare și depunerilor lacustre. Productivitatea terenurilor din Danemarca și Norvegia a crescut semnificativ, ceea ce a dus la o creștere demografică neobișnuită.

Venirea Optimului Climatic Medieval a avut numeroase consecințe pentru vikingi. Terenurile lor, odinioară puțin fertile, au început să ofere recolte mai bogate și de mai bună calitate, au fost introduse noi specii de legume, iar vânătoarea a devenit posibilă și în lunile de iarnă. Populația din Norvegia și Danemarca a început să crească într-un ritm fără precedent, iar curând a devenit evident că pământul nu putea susține o asemenea densitate demografică.

Marea, singura cale de ieșire a vikingilor

Creșterea constantă a temperaturilor de-a lungul secolului al IX-lea a provocat o competiție acerbă pentru pământ, din cauza cererii generate de populația în creștere. Războaiele dintre iarli, regi și căpetenii vikinge au devenit un fenomen endemic, alimentat de consecințele Optimului Climatic. În cele din urmă, regii, mari proprietari de terenuri, au reușit să se impună în fața micii nobilimi și să pună bazele primelor regate scandinave.

Abundența terenurilor fertile și, mai ales, existența orașelor și mănăstirilor slab apărate din Anglia și de pe coastele Imperiului Carolingian nu le erau necunoscute vikingilor. Comercianți înainte de a fi pirați, normanzii știau că Europa le putea oferi oportunități mai bune decât pământul lor natal suprapopulat, iar astfel au început invaziile pe mare.

Primele incursiuni vikinge consemnate în Anglia, Franța, Spania și Portugalia au fost expediții de jaf, menite să obțină pradă. Regii nu participau la aceste campanii și, adesea, ele erau conduse de iarli aparținând micii nobilimi vikinge, precum Björn „Coasta de Fier” sau legendarul Ragnar Lothbrok.

Această nobilime inferioară avea nevoie să câștige faimă și bogăție departe de propriile teritorii, din cauza competiției acute pentru pământ provocate de Optimul Climatic Medieval. Totuși, pe măsură ce temperaturile continuau să crească, vikingii au început să fie interesați de mai mult decât aurul și bijuteriile mănăstirilor. Venise momentul să colonizeze gheața.

Sosirea în Groenlanda și America de Nord

Optimul Climatic Medieval a provocat o încălzire a Atlanticului de Nord, care a prelungit verile și a redus întinderea gheții arctice în lunile de iarnă. Vikingii norvegieni au colonizat insulele Feroe înainte de a ajunge în Islanda, la mijlocul secolului al IX-lea, iar cronicile vremii descriu abundența fermelor și chiar existența pomilor fructiferi, datorită creșterii temperaturilor.

Clima blândă i-a încurajat pe vikingi să se extindă și mai mult spre nord. La sfârșitul secolului al X-lea, norvegianul Erik „Cel Roșu” a reușit colonizarea Groenlandei, o „țară verde” pentru primii care au îndrăznit să îi dea acest nume. Totuși, acest lucru făcea parte dintr-un plan al lui Erik de a atrage mai mulți coloniști în noile sale teritorii.

Insulele din nord-estul Americii de Nord au cunoscut, la rândul lor, prezența vikingă, datorită retragerii gheții provocate de Optimul Climatic Medieval. Căpetenia islandeză Leif Eriksson a întemeiat așezări în Newfoundland în jurul anului 1000 și a numit noul pământ Vinland, „țara viilor”, datorită condițiilor favorabile cultivării strugurilor. Un lucru imposibil în prezent și care ajută la înțelegerea importanței Optimului Climatic Medieval pentru evenimentele din Era Vikingă.