Au trecut 170 de ani de la abolirea sclaviei rromilor în Principatele Române, iar asociația „Vocea Rromilor” (cu sediul la Paris) organizează evenimente care se vor mai mult decât simple bife.
Organizația reține (iar manualele de istorie confirmă) că prea puțin spre deloc se cunoaște despre sclavia rromilor, un fenomen care a durat mai mult de 500 de ani și despre care abia dacă se mai vorbește.
O minoritate prea puțin luată în serios de istorie, rromii au fost mereu împinși înspre marginile politicilor de incluziune, de recunoaștere sau măcar de responsabilizare instituțională.
Pentru ei, politicile reparatorii ale Europei nu au existat.
O uitare mult prea nedreaptă.
Această ocazie imoprtantă – 170 de ani de la abolirea sclaviei rromilor în Principatele Române – este un moment foarte bun pentru o necesară trezire, mai ales într-o Europă care promovează incluziunea.
Pe 20 februarie, la Institutul Național al Limbilor și Civlizațiilor Orientale din Paris, asociația „Vocea Rromilor” organizează un eveniment care e mai mult decât atât – este o manifestare care, o dată, combină dimensiunea comemorativă cu un demers revendicativ și a doua : își propune responsabilizare instituțională și necesitatea unor politici reaparatorii.
„Abolirea juridică din 1856 a eliberat corpurile, însă nu a fost urmată de politici capabile să elimine durabil efectele sclaviei.
Evenimentul se înscrie în continuitatea Proclamației Revoluției de la 1848, al cărei punct 14 afirma că emanciparea rromilor face parte din proiectul moral și politic al națiunii moderne — o ambiție rămasă neîmplinită”, arată comunicatul Asociației „Vocea Rromilor”.
Cel mai important moment al evenimentului este citirea „Proclamației Rrromilor de la Paris – 20 februarie 2026”.
Proclamația este un document de 22 de puncte care propune măsuri de recunoaștere istorică și reparație.
Asociația „Vocea Rromilor” susține că eliberarea din sclavie a rromilor nu a fost câtuși de puțin un act capabil să elimine efectele sociale și economice ale sclaviei.
Au fost, într-adevăr, eliberați fizic, însă, culmea ironiei, tot foștii proprietari au fost despăgubiți de guvern, dovada cea mai vie a faptului că mentalitatea nu se schimbă cu un act.
În timp ce foștii proprietari primeau 8 – 10 galbeni pentru un rob eliberat, rromii nu doar că nu au primit nimic, dar au rămas dependenți economic, iar marginalizarea lor socială a continuat.
Integrarea lor reală nu s-a terminat nici azi, astfel că eliberarea lor juridică pare mai degrabă un exercițiu de imagine decât unul profund uman.
Eliberarea rromilor a fost privită ca o reformă socială majoră, însă implicațiile la nivel individual au fost ignorate.
Iată, așadar, că evenimentul organizat de Asociația „Vocea Rromilor” este cu atât mai important cu cât are o miză foarte mare: să transforme o memorie mult timp marginalizată într-o problemă publică europeană, fundamentată pe recunoaștere, responsabilitate și reparație.
Este vorba de transformarea egalității juridice în egalitate reală, într-o Europă care are toate pârghiile să facă asta.
Apel la semnare
Cu această ocazie va fi lansată o petiție internațională pentru susținerea recunoașterii oficiale a sclaviei rromilor și a implementării măsurilor prevăzute în Proclamație.
Să semneze și să distribuie această petiție, pentru ca această istorie să fie integrată în politicile publice de memorie, educație și justiție.
Petiția poate fi semnată scanând codul QR de mai jos:
