Ziua Mondială a Scriitorilor și Jurnaliștilor / Ziua în care ne amintim că libertatea de exprimare se plătește cu viața

PEN (Poets, Essayists, Novelists) International, una dintre cele mai vechi organizații care apără libertatea de exprimare în toată lumea, a instituit ca ziua de 3 martie să fie Ziua Mondială a Scriitorului.

Organizația fusese fondată la Londra în 1921 și avea ca scop să apere libertatea de exprimare, drepturile scriitorilor persecutați, drepturile scriitorilor închiși pentru opiniile lor, jurnalismul independent.

„Infractorul” Orhan Pamuk

PEN International are astăzi centre deschise în peste 100 de țări și intervine public atunci când autorii sunt arestați, amenințați, persecutați, cenzurați pentru opiniile lor.

PEN International a intervenit, de pildă, în cazul Orhan Pamuk, care fusese pus sub acuzare în Turcia în 2005 pentru declarații publice despre masacrele armenilor și despre kurzi.

Fara-hartie.gov.ro: Statul cere ajutorul cetățenilor pentru reducerea birocrației

Sirenele nu vor mai suna miercuri. Pompierii amână exercițiul „Miercurea Sirenelor”

Orhan Pamuk fusese acuzat de „insultarea identității turce”, o infracțiune prevăzută în Articolul 301 din Codul Penal turc.

Nobel pentru Literatură

PEN International a condamnat procesul lui Pamuk și l-a catalogat drept o încălcare a libertății de exprimare, a mobilizat centre PEN din mai multe țări și a cerut autorităților turce retragerea acuzațiilor.

Cazul Orhan Pamuk a devenit peste noapte un caz internațional care a generat presiune diplomatică puternică.

În 2006, acuzațiile au fost retrase, iar în același an, Pamuk a primit Premiul Nobel pentru Literatură.

Salman Rushdie sau când te pui cu Profetul

Un alt caz celebru este al lui Salman Rushdie, pentru care PEN a fost una dintre cele mai vocale instituții care i-au luat apărarea pentru romanul său, „Versetele satanice”.

Romanul a fost considerat o blasfemie la adresa Islamului, a Profetului Mahomed și a Coranului, astfel că, la 14 februarie 1989, liderul suprem al Iranului, Ruhollah Khomeini, a emis o fatwa (un decret cu valoare de lege) prin care Salman Rushdie era condamnat la moarte, împreună cu oricine a fost implicat, în mod conștient, la publicarea cărții. Musulmanii d eîntreaga lume erau îndemnați să execute această sentință, sub promisiunea unei recompense.

Ca urmare, Salman Rushdie a trebuit să trăiască sub protecție britanică. Traducători și editori ai cărții au fost fie grav răniți, fie uciși. Chiar relațiile diplomatice dintre mai multe state occidentale și Iran s-au deteriorat atunci. Cu toate astea, în 1998, guvernul iranian a declarat că nu mai susține activ aplicarea fatwei, dar nici nu a revocat-o oficial.

Precedentul Salman Rushdie

În 2022, Salman Rushdie a fost atacat pe o scenă în SUA și a fost grav rănit, incident care a reactivat discuțiile pe tema impactului acelei fatwa.

Salman Rushdie a fost un exemplu de condamnare la moarte transnațională, exemplul viu a a ceea ce înseamnă libertatea de exprimare la nivel global, dar a creat și un precedent periculos: un autor era condamnat la maorte doar pentru că a scris o operă de ficțiune.

Cazul Politkovskaia sau când Putin își face cadou viața altuia

Un alt caz celebru a fost al Annei Politkovskaia, o jurnalistă rusă critică la adresa Kremlinului, asasinată în 2006. O crimă pe care PEN International a condamnat-o ferm și pentru care a cerut investigații independente.

Anna Politkovskaia a fost, de asemenea, o figură importantă a scrisului, de data aceasta în domeniul jurnalismului. Relatările sale din războiul din Cecenia și publicate în Novaya Gazeta, unul dintre puținele ziare care îndrăzneau să publice anhete incomode despre corupția și abuzurile armatei ruse asupra oamenilor – crime și dispariții forțate, tortură, execuții fără dreptul la judecată, corupția la nivel înalt și cum și-a consolidat Putin puterea, evident, teme extrem de incomode pentru un Kremlin lipsit de orice fel de scrupul.

Politkovskaia a avut îndrăzneala să publice o carte, „Rusia lui Putin”, în care a descris degradarea instituțiilor democratice și climatul de frică și teroare al Rusiei anilor 2000, devenind, prin asta, una dintre cele mai critice voci din interiorul Rusiei.

Ea a fost intimidată, reținută, amenințată în repetate rânduri. În 2004 a fost otrăvită în timp ce zbura la Beslan pentru a media în criza ostaticilor. În ciuda tuturor amenințărilor, a continuat să scrie.

La 7 octombrie 2006, Politkovskaia a fost asasinată în liftul blocului în care locuia, la Moscova. Era ziua de naștere a lui Putin, un detaliu care a atras atenția comunității internaționale, deși autoritățile au negat orice legătură politică.

Comanditarul crimei nu a fost niciodată identificat oficial.

3 martie rămâne, prin urmare, o dată-simbol pentru ceea ce înseamnă curajul de a spune adevărul într-o lume prea obișnuită cu minciuna.