Atacurile asupra vestigiilor civilizației din Iran sunt „o crimă împotriva viitorului”, avertizează experți în arta islamică

Cel puțin 130 de situri istorice din Iran au fost afectate de la începutul războiului. Îngrijorări similare apar și în Liban, unde bombardamentele pun în pericol obiective culturale, potrivit agenției IRNA.

Vezi galeria foto
3 poze

Distrugere „calculată”, nu accidentală

„Când peste 100 de situri de patrimoniu cultural și muzee sunt distruse deliberat sau prin neglijență într-un interval de numai câteva săptămâni, ne confruntăm cu ceva mult mai calculat: o demontare sistematică a memoriei fizice a unei civilizații”, afirmă Neda Zoghi, specialistă în artă islamică și civilizații.

Ea a precizat că aceste locuri nu sunt simple clădiri, ci structuri complexe, construite în timp, care concentrează cunoaștere acumulată de-a lungul secolelor.

Războiul din Orientul Mijlociu, ziua 48. Netanyahu va discuta cu președintele Libanului / Iranul avertizează că va rămâne în Strâmtoarea Ormuz până când „drepturile vor fi garantate” / Hezbollah a revendicat o serie de atacuri asupra forțelor israeliene

„Acestea nu sunt clădiri goale. Fiecare panou de faianță, fiecare arcadă inscripționată, fiecare dulap de manuscrise reprezintă un nod într-o rețea vie de cunoaștere umană, construită în secole și imposibil de reconstruit”, a spus artista.

Pierderi multiple, ireparabile

Patrimoniul iranian este „profund stratificat” – a explicat specialista – iar distrugerea unei singure structuri înseamnă pierderea simultană a mai multor niveluri de valoare artistică și istorică: „O singură moschee poate conține lucrări din cărămidă, caligrafie, mozaicuri de faianță și interioare pictate, iar fiecare strat poartă o semnificație diferită”.

„Când o astfel de structură este avariată, nu pierzi un singur lucru. Pierzi mai multe lucruri simultan, fiecare ireparabil”, a spus artista.

Zoghi a atras atenția că aceste vestigii nu aparțin doar Iranului sau unei anumite perioade politice, ci întregii umanități: „Aceste situri nu sunt simboluri ale ordinii politice actuale. Ele o preced cu secole sau milenii. Atacurile asupra unor astfel de spații constituie o formă de violență culturală pe care dreptul internațional a definit-o și interzis-o în mod explicit”.

Patrimoniu care aparține lumii

Pentru a ilustra valoarea acestor vestigii, specialista a dat exemplul unor locuri precum Persepolis, capitala ceremonială a Imperiului Persan, dar și al altor situri istorice din Iran, care reflectă evoluția civilizației umane.

„Când acestea sunt deteriorate sau distruse, fiecare elev din Teheran, fiecare student la arte din Berlin, fiecare arheolog din Cairo pierde ceva. Distrugerea patrimoniului este întotdeauna o crimă împotriva viitorului, nu doar împotriva prezentului”, a spus ea.

Convenția de la Haga din 1954 – tratatul internațional adoptat după cel de-al doilea război mondial pentru a proteja monumentele, muzeele și alte bunuri culturale în timpul conflictelor armate, prevede că acestea trebuie ferite de atacuri și tratate ca patrimoniu al întregii umanități, iar regulile trebuie aplicate în mod egal tuturor părților implicate.