Semnal de avarie în economia Spaniei după „oprirea” unui motor: „Modelul bazat pe consum și turism este nesustenabil”

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google

Urmărește-ne în Discover

Economia Spaniei a surprins foarte pozitiv începând cu 2021. Pandemia de COVID și recesiunea ulterioară au pus sub semnul întrebării revenirea economiei la nivelurile din 2019, dar privind retrospectiv, se poate spune că PIB-ul (în termeni agregați) a depășit toate așteptările, scrie El Economista.

Succesul și sustenabilitatea acestei reveniri s-au bazat pe sectorul extern, care a avut contribuții pozitive la PIB timp de mai mulți ani, permițând economiei să crească, chiar peste potențialul său, fără a genera dezechilibre,  o situație aproape fără precedent în Spania. Creștere puternică, creare de locuri de muncă, inflație controlată și excedent de cont curent.

Totuși, această formulă s-a schimbat în ultimele trimestre, generând îndoieli privind sustenabilitatea modelului și amintind de ciclul de expansiune 1999–2007. Sectorul extern nu mai contribuie la PIB, în timp ce consumul, turismul și sectorul imobiliar ocupă o pondere tot mai mare în creștere. A apărut semnalul de alarmă în economia Spaniei.

Economia Rusiei, tot mai afectată de sancțiuni. Marile companii intră într-un „colaps gestionat”

Rubla puternică începe să lovească economia Rusiei. De ce nu este o veste bună pentru Putin

Sectorul extern nu este un aspect secundar pentru economia spaniolă

Exporturile de bunuri și servicii reprezintă aproximativ 37,1% din PIB, cu o cifră de afaceri de 393 miliarde de euro în 2025. Deși procentul este mai mic decât în Germania sau în țări mici foarte dependente de comerț precum Irlanda sau Belgia, este mai mare decât în Franța (34% din PIB) sau Italia (34%). Desigur, este mult mai important decât în SUA.

Deși Spania este asociată adesea cu turismul, soarele, plaja și poate industria auto sau produse tipice precum uleiul de măsline, agricultura (portocalele valenciene) și carnea de porc (jamón), „portofoliul internațional” spaniol este mult mai divers și s-a extins puternic în ultimul deceniu.

Spania este o putere în produse chimice și, surprinzător, în energie, datorită reexporturilor și capacității de rafinare. Este, de asemenea, în top 5 mondial la plăci ceramice, componente auto și industria farmaceutică, precum și un actor major în echipamente feroviare la nivel global.

Spania este o putere exportatoare mult mai solidă decât în 2019

Problema este acest motor: sectorul extern. După criza financiară din 2008, Spania s-a orientat puternic spre exterior și a înregistrat o creștere solidă a PIB-ului în ultimii ani. Însă astăzi acest motor s-a „oprit” și funcționează doar din inerția trecutului.

Dinamismul sectorului extern a încetinit, iar unii vorbesc deja despre o „frânare” a exporturilor. Deși în 2024 s-au atins 396,84 miliarde de euro, în 2025 s-a înregistrat o scădere la 394,36 miliarde, în ciuda creșterii inflației.

Aceste cifre arată totuși că Spania este o putere exportatoare mult mai solidă decât în 2019, când exporturile au fost de doar 298,89 miliarde de euro. Însă creșterea accelerată pare să fi rămas în urmă, iar sectorul extern intră într-o nouă fază. În spatele acestei schimbări se află mai mulți factori, unii temporari, precum tarifele vamale sau conflictele globale. Totuși, unii economiști încep să creadă că factorii structurali interni joacă un rol mai important.

Contribuție negativă la PIB

Silvia Banchini, cofondatoare inAtlas, explică faptul că sectorul extern a avut o contribuție negativă la PIB în 2025 și în prognozele pentru 2026, conform Băncii Spaniei și Camerei de Comerț, iar cererea internă a devenit aproape singurul motor al creșterii de 2,9%.

Aceasta este un semnal de alarmă: un model bazat doar pe consum intern și turism nu este sustenabil structural. Sectorul extern fusese unul dintre pilonii stabilității economice după 2008. Fără exporturi solide, creșterea sustenabilă este dificilă, mai ales că sectoare cheie precum industria auto, agroalimentară, chimică, bunurile de capital și logistica depind de cererea internațională, care a încetinit.

Creșterea bazată doar pe cererea internă consumă multe resurse și produce puțin, generând dezechilibre. În ultimele trimestre, Spania prezintă constant o inflație mai mare decât restul Europei (cu aproximativ 1 punct procentual), ceea ce erodează competitivitatea. În același timp, productivitatea scăzută crește costurile muncii pe unitate de produs.

Acest tip de creștere duce de obicei la deficit comercial și de cont curent, ceea ce necesită finanțare externă și crește dependența de exterior, așa cum s-a întâmplat înainte de criza din 2008. De aceea, ciclurile de creștere echilibrate (cu aport pozitiv al sectorului extern) sunt mai sustenabile.

În 2008, Spania a fost afectată mai grav deoarece finanțarea externă s-a oprit brusc, ceea ce a dus la o ajustare dură, distrugere de locuri de muncă și o criză prelungită. Situația actuală este diferită, dar există asemănări îngrijorătoare.

Întoarcere la 2007?

Banchini spune că paralela cu perioada 1999–2007 este relevantă, deși există diferențe. Atunci, costurile muncii au crescut mult peste media europeană, reducând competitivitatea.

Astăzi, costurile cresc cu 5,1% (2024–2025) față de 3% în zona euro, dar contextul este diferit: reflectă recuperarea salariilor după pandemie. Diferența majoră este lipsa unei expansiuni creditare precum cea dinainte de 2008. În plus, multe firme spaniole sunt acum mai internaționalizate, digitalizate și eficiente.

Datele recente ale PIB confirmă temerile: economia a încetinit în primul trimestru, iar exporturile au scăzut cu 0,5%.

Banchini avertizează că dacă creșterea salariilor nu este însoțită de investiții în tehnologie și digitalizare, riscul de pierdere a competitivității este real. OCDE subliniază că investițiile în R&D rămân slabe (1,4% din PIB față de 2,2% media OCDE).

Război, tarife și haos

Un factor recent este conflictul cu Iranul, care a perturbat rutele logistice globale. Costurile transportului Asia–Europa au crescut cu 25–38% în primul trimestru din 2026.

Spania este afectată puternic deoarece este un exportator major de energie rafinată și depinde de petrolul din Golf (34%).

Mai mult, companii din sectoare precum chimic, ceramic, auto și agroalimentar caută rute alternative. 61% dintre exportatori raportează probleme logistice.

Un alt factor sunt tarifele SUA: 10% general și 25% pentru oțel, aluminiu și automobile. Exporturile Spaniei către SUA au scăzut cu 8% în 2025.

Există și un efect indirect: încetinirea economiilor Franței și Germaniei, principalii parteneri comerciali ai Spaniei (aproape o treime din exporturi).

Companiile nu reduc drastic exporturile, dar devin mai prudente, amână investiții și caută noi piețe.