Cristian Socol: Semnale de criză. Despre vulnerabilitățile externe, de la prăbușirea investițiilor străine directe la adâncirea deficitului de cont curent. Și câteva puncte tari | EXCLUSIV

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne în Discover

Economia românească se află într-o criză profundă. Fără o minima preocupare de a menține potențialul economic și atractivitatea României pentru investiții, consolidarea fiscal-bugetară a aruncat economia într-un cerc vicios. De la căderea economică la 6 luni (minus 0,8% pe serie brută și minus 1,6% pe serie ajustată sezonier) până la pierderea a 63.000 de locuri de muncă stabile și prăbușirea cu 82% a investițiilor străine directe în semestrul 1 2026 față de aceeași perioadă a anului anterior, reprezintă toate semnale îngrijorătoare ce adâncesc dezechilibrele interne și externe ale economiei.

România nu are o problemă legată de adecvarea rezervelor internaționale sau de nivelul acut nesustenabil al datoriei externe. Problema cea mai gravă din punct de vedere structural o reprezintă amplitudinea și persistența deficitului de cont curent. În ciuda consolidării fiscal-bugetare și a prognozelor guvernamentale, acesta s-a adâncit la 6 luni 2026 față de 6 luni 2025 cu 1,6 miliarde euro, atingând 14,2 miliarde euro. Și asta ține în principal de dezindustrializare, de capacitatea de a produce mai mult și mai competitiv aici, în România. Iar un deficit de cont curent ridicat, persistent, înseamnă crearea unor efecte negative în lanț în economie – absorbția internă depășește sistematic capacitatea de producție și economisire – un necesar mai mare de finanțare externă – acumulare de pasive față de nerezidenți și vulnerabilitate sporită la deteriorarea condițiilor globale de finanțare – posibila inversarea fluxurilor de capital. Pot apărea, la limită, ajustări dezordonate prin curs de schimb, cerere internă și activitate economică.

Leonardo Badea, prim-viceguvernator BNR, semnal de alarmă privind investițiile străine: Evoluția consemnată în primul semestru nu poate fi ignorată

România se învârte-n cerc (vicios) cu deficitul și nu-și (nu i se) permite o viteză de convergență susținută față de țările dezvoltate. Ce este greșit?

România a devenit superdependentă de intrările de fonduri europene. 71% din investițiile publice din primul semestru au fost finanțate din fonduri europene. Iar în contextul prăbușirii investițiilor străine directe, o parte consistentă din finanțarea deficitului de cont curent care nu generează datorie externă vine tot din fonduri europene.

Pe termen mediu, soldul contului curent este supus unor evoluții mixte: vor dispărea anumite finanțări din fonduri europene nerambursabile (vezi PNRR) dar va exista un posibil efect de ”însănătoșire” prin reducerea importurilor, efectul pozitiv al deprecierii leului din ultimele luni asupra exporturilor nete și a competitivității externe precum și prin aportul Neptun Deep din 2027.

În această analiză, voi prezenta punctele tari și vunerabilitățile externe ale României. Voi folosi indicatori relevanți de analiză și voi încerca să compar situația României cu cea din țările Europei Centrale și de Est. Voi analiza principalii indicatori de prevenție (avertizare timpurie) și diagnoză legați de dezechilibrele externe, pe baza metodologiilor FMI, BCE și cele prezentate în articolele științifice relevante în acest domeniu. Voi propune și câteva soluții pentru atenuarea acestor dezechilibre și pentru îmbunătățirea capacității de analiză și predicție a vulnerabilităților externe. Soluția structurală este să producem mai mult și cu valoare adăugată mai mare aici, în România.

Argumetez mai jos câteva evoluții relevante din punctul de vedere al analizei macreconomice.

1. Deficitul de cont curent este acut și persistent. Producem prea puțin în România, iar competitivitatea este în continua scădere. În principal din cauza creșterii explozive a costurilor cu energia și combustibilii, producția industrială scade puternic, iar 83% din pierderea de 63.000 de locuri de muncă stabile vine din industrie. Problema nu ține structural de importurile de bunuri de consum, ponderea deficitului de bunuri de consum în total deficit comercial este de circa 12%. Cauza structurală a deficitului comercial o reprezintă deficitul la bunuri de capital și mai ales, la bunuri intermediare, care agregat reprezintă restul de 88% din soldul negativ comercial al României. Aproximativ 63% din deficitul comercial vine din comerțul cu bunuri intermediare (principalele grupe cu deficit: uleiuri brute din petrol, circuite integrate, articole din material plastic, motoare cu piston, șuruburi, piulițe, sârmă de cupru, sânge, vaccinuri antiseruri, diode-tranzistori, insecticide, erbicide), 25% din comertul cu bunuri de capital (principalele grupe cu deficit: tractoare, auto pentru transportul mărfurilor, aparatură ptr circuite electrice, turboreactoare și turbine, mașini și utilaje agricultură, centrifuge, mașini prelucrare cauciuc, mașini și dispozitive agricole, remorci, instrumente și aparate medicină etc) și doar 12% din comerțul cu bunuri de consum (incluzând auto si combustibilii)(principalele grupe de deficit – medicamente, telefoane, calculatoare, carne de porc, monitoare, cafea, ciocolată, brânză și caș, imprimante etc). Distrugând mare parte din potențialul economic și/sau producând valoare adăugată redusă în lanțul de producție, România își accentuează dezecjilibrul extern.

Infografic 1. Soldul bugetar și de cont curent la nivelul statelor UE (Sursa: BNR, 2026)

România are cel mai ridicat deficit de cont current din UE. În 2025, deficitul de cont curent al României a fost de aproximativ 7,9% din PIB, față de un excedent de cont current de +1,7% din PIB în Ungaria, -0,7% în Polonia, +1,7% în Cehia, -2,8% în Slovacia și -3,9% din PIB în Bulgaria. Comisia Europeană anticipa în primăvara 2026 o ajustare a României la circa -6,9% din PIB în 2026 și -6,4% din PIB în 2027. La 6 luni 2026, se observă totuși o creștere a deficitului de cont curent în valoare nominală și o ajustare lentă ca pondere în PIB. România are cea mai ridicată vulnerabilitate externă dintre țările ECE. (Infografic 1)

2. ”Sustainable weaker than fundamentals and desirable policies / Soldul contului curent este puternic deteriorat față de nivelul justificat de fundamentele economice și de politicile considerate dezirabile”. O spune FMI în ultimul External Sector Report 2026 despre un gap negativ mai mare de 4pp din PIB (diferența dintre soldul contului curent ajustat ciclic și soldul contului curent de echilibru estimat), așa cum are România. Asta arată că România are acest dezechilibru extern structural, că acesta este prea ridicat, persistent și în divergență cu fundamentele economice și politicile economice ”dezirabile”. Ar spune unii că este normal ca o economie emergentă să aibă deficite externe mai mari, să aibă un decalaj între economisire și investiții, deoarece are nevoie de convergență și dezvoltare. Da, dar depinde de amplitudine, persistență și modul ”sănătos sau nu” în care acesta se finanțează. Iar România stă prost la toate cele trei fenomene. În ultima evaluare FMI privind analiza de sustenabilitate externă a României estima un gap al soldului de cont curent de 5,4% din PIB pentru România, pe treapta cea mai de jos a scalei de evaluare – adică ”sustainable weaker than fundamentals and desirable policies”. Situația este validată și de gap-ul REER (cursului real de schimb), ajustarea optimă aici neînsemnând în niciun caz deprecierea nominală, ci creșterea competitivității prin instrumente fiscal-bugetare, creșterea productivității, un bun raport în prețurile relative, creșterea exporturilor nete și a economisirii.

3. Deficitul extern mare, persistent și finanțat ”nesănătos” înseamnă creșterea datoriei externe și intrarea în zona nesustenabilă. Ultimele date publicate de BNR arată creșterea datoriei externe totale în ultimul an cu 23 miliarde euro, ajungând la sfârșitul primul semestru din 2026 la 232,8 miliarde euro. La un PIB nominal estimat de Comisia Națională de Prognoză la 2056 miliarde lei (397 miliarde euro), ponderea datoriei externe brute în PIB este de 58,6%. Asta nu înseamnă un prag care să arate implicit o criză de sustenabilitate sau solvabilitate, îngrijorătoare sunt direcția și modul de finanțare al dezechilibrului extern – cu cât acesta persistă la un nivel ridicat (6-8% din PIB) și se finanțează din ce în ce mai mult din fluxuri generatoare de datorie externă, cu atât situația se complică. Comparativ, Ungaria are o pondere a datoriei externe brute în jur de 85% din PIB (dar are excedent de cont curent), Slovacia 100% din PIB (datorie foarte ridicată, vulnerabilitate de stoc), Cehia 66% din PIB (sold de cont curent pozitiv), Polonia 53% din PIB (dar cu un sold de cont curent apropiat de cel de echilibru) iar Bulgaria 48% din PIB (sustenabilitate a datoriei externe ridicată, chiar dacă soldul de cont curent s-a deteriorat puternic în anul 2025).

4. Finanțarea ”nesănătoasă” a deficitului mare de cont curent în cazul României. Aici România are noroc cu intrările de fonduri europene, cu transferurile de capital care vin de la UE. Aacestea reduc necesarul de finanțare care generează pasive noi – însă ele nu ajută structural dezechilibrul fundamental dintre economisire și investiții. În anul 2025, finanțarea ”sănătoasă” a deficitului de cont curent – prin fluxuri negeneratoare de datorie externă, precum soldul contului de capital, ISD-participațiile la capital și investițiile de portofoliu de natura capitalului – a fost de 43%, mult sub pragul de sustenabilitate prevăzut în metodologiile internaționale, de 100%. (Infografic 2) În primele 6 luni, prăbușirea investițiilor străine directe cu 82% este, în mod temporar, compensată de transferurile de capital din fonduri europene. Totuși, tendința este îngrijorătoare, o pondere din ce în ce mai mare din finanțarea deficitului de cont curent provenind din surse care generează datorie externă.

Infografic 2. Finanțarea deficitului de cont curent (Sursa: BNR, 2026)

5. Acuitatea și persistența dezechilibrului extern în cazul României pot fi estimate și din perspectiva stocurilor externe nete, folosind indicatorul NIIP (poziția investițională internațională netă (active externe-pasive externe)/PIB) (indicator utilizat în Procedura de Dezechilibru Macroeconomic – Macroeconomic Imbalances Procedure – calculată de Comisia Europeană). Pragul de monitorizare (nu l-aș numi de sustenabilitate) este de -35% din PIB. Ultimele date oficiale arată România cu -41,3% din PIB, Bulgaria cu -4,4% din PIB, Cehia -7,1% din PIB, Polonia -28,3% din PIB, Slovacia -55% din PIB iar Ungaria -34,2% din PIB. (Infografic 3)

Am spus că nu aș numi pragul de -35% din PIB ca unul de sustenabilitate deoarece trebuie să ne uităm în detaliu și aici – o parte consistentă a pasivelor României este din ISD/equity, deci nu are un risc de refinanțare ridicat. Totuși, dacă utilizăm aici ponderea NIIP în PIB care ar stabiliza soldul contului curent în PIB, vom observa că ne-ar trebui o creștere nominală a PIB de 8-9% pentru a stabiliza soldul CA în PIB la valoarea de echilibru de 2,6-3% din PIB. Ori, Comisia Națională de Prognoză estimează pentru 2026 o creștere nominală a PIB de 7,3% în acest an (optimist de altfel!).  Dintre țările ECE analizate, Slovacia stă cel mai prost la acest indicator.

Infografic 3. Poziția investițională internațională netă (% din PIB, q4, 2025) (Sursa: BNR, 2026)

6. Explozia datoriei publice (interne și externe) atrage mărirea nesustenabilă a nevoii de finanțare brută a României. Ministerul Finanțelor estimează un necesar brut de finanțare al sectorului guvernamental pentru 2026 la 278,5 miliarde lei (13,6 la sută din PIB), nivel aproape de maximele înregistrate în criza financiară 2009-2011 și pandemie. Este mult peste pragul de alertă estimat în literatura științifică cu privire la economiile emergente – 9% din PIB. În condițiile în care România se finanțează la cele mai mari costuri dintre țările UE și având în vedere ponderea relativ ridicată a datoriei publice denominate în valută (56% la mai 2026), putem spune că și aceasta reprezintă o vulnerabilitate importantă. Mai mult, 45,9% din datorie se află în mâinile rezidenților externi, este un procent ridicat, care poate împieta asupra menținerii / consolidării suveranității economice a României. 72% din valoarea titlurilor de stat emise pe piața internă este deținută de sistemul bancar și fondurile de pensii private, o concentrare care denotă o marjă de manevră viitoare redusă pentru finanțarea nevoilor guvernamentale, în condițiile în care creditarea sectorului real stagnează, iar implicarea fondurilor de pensii private în proiecte strategice bate pasul pe loc.

7. Punct tare – adecvarea rezervelor internaționale ale României, ceea ce indică un risc scăzut privind apariția unei crize de lichiditate. Rezervele valutare ale BNR (exclusiv aur) au atins 63,2 miliarde EUR la 31 iulie 2026 — cu 81% mai mari decât valoarea acestora de 35 miliarde euro din intervalul 2009–2024. Gradul de adecvare a rezervelor este satisfăcător conform criteriilor FMI: acoperirea datoriei externe pe termen scurt depășește 100% (regula Greenspan–Guidotti) (100,2% România), importurile sunt acoperite pe mai mult de trei luni (6,4 luni România), iar Trezoreria menține bufferul recomandat de 3–4 luni din necesarul brut de finanțare etc. Asta arată o capacitate bună de reacție la un șoc extern advers, rezervele fiind prima linie de apărare a lichidității externe. (Infografic 4)

8. Punct tare – Indicatorii de adecvare a rezervelor ARA metric și New ARA Metric (Assesing Reserve Adequacy, cf metodologiei FMI), ne arată că există marjă de manevră rezonabilă împotriva mai multor canale de ”fugă a capitalurilor”. România stă bine aici, dar poate exista senzitivitate în condițiile înrăutățirii puternice și abrupte ale condițiilor financiare interne și externe. (Infografic 4)

Infografic 4. Indicatori privind gradul de adecvare ai rezervelor internaționale (Sursa: BNR, 2026)

Având în vedere tabloul pezentat mai sus și incertitudinea record din piețele financiare globale, soluțiile pot fi unele de natură instituțională – pentru a ”citi” mai bine semnalele de precriză / indicatorii de avertizare timpurie și a acționa rapid și unele de natura politicilor economice de sprijin – implementarea Strategiei Productivism – stimularea investițiilor pentru a produce cât mai mult și cu o valoare adăugată cât mai ridicată aici, în România.

Pe partea instituțională, implementarea unei matrice lunare (heat map, dashboard) cu principalii indicatori de avertizare timpurie privind vulnerabilitățile externe, un indicator Exchange Market Pressure pentru a anticipa stresul pe piața valutară și un model Capital Flows-at-Risk, care să anticipeze stresul în fluxurile de capital.

Pe partea de economie reală, implementarea urgentă a viziunii Patriotism Economic (dezvoltare prin Productivism și Investiții) – programare economică orientativă pentru relansarea industrială axată pe sectoare cu valoare adăugată mare; implementarea rapidă și completă a măsurilor de sprijin pentru economia reală prevăzute în Planul de Relansare Economică; programe de sprijin pentru IMM – un nou program IMM Relansare pentru acordarea de garanții și contragaranții pentru capital de lucru și investiții, orientat prioritar către sectoarele de export și cu intensitate tehnologică medie/ ridicată, în funcție de elementele de cost specifice care pot crește competitivitatea, conform cu Strategia industrială a României; un Program destinat companiilor și formării profesionale a angajaților pentru implementarea de tehnologii avansate compatibile strategiilor de politică industrială Industry 4.0 și Industry 5.0.; un Program de internaționalizare, care să permită companiilor cu capital autohton intrarea pe noi piețe de desfacere.