Conform datelor oficiale, în Japonia există aproximativ nouă milioane de case goale. Asta înseamnă până la 13,8% din fondul imobiliar, potrivit Blic. Unele proprietăți sunt vândute pentru un yen, mai puțin de un euro, iar altele sunt oferite gratuit. În spate se ascund depopularea și exodul spre marile orașe.
Din cele nouă milioane de proprietăți goale, 3,85 milioane sunt cu adevărat abandonate. Problema e acută mai ales la sate. În Wakayama și Tokushima, aproape una din cinci case este goală. Nici Tokyo nu este ocolit, având aproape un milion de locuințe vacante.
O locuință e văzută, în Japonia, ca un activ care se depreciază, la fel ca o mașină. Cea mai mare parte a valorii rămâne, de fapt, în teren. Cumpărătorii preferă construcțiile noi, iar casele vechi rămân fără proprietari.
Tinerii se mută spre marile orașe, iar moștenitorii rareori vor să revină la casele familiale. Declinul demografic agravează situația: Japonia a pierdut circa trei milioane de locuitori în cinci ani.
Un preț de un yen nu înseamnă o casă gratuită. Casele rurale costă tipic 2.700-27.000 de euro, față de 189.000-215.000 de euro pentru o casă nouă. Renovările pot adăuga 50-100% peste prețul de achiziție.
Japonia nu interzice achiziția de proprietăți de către străini, care pot cumpăra o casă la fel ca un japonez. Asta nu conferă însă dreptul de ședere pe termen lung.
Pentru autorități, casele goale sunt mai mult decât o problemă imobiliară. Se deteriorează, devin un risc și afectează cartierele din jur. Au apărut „băncile akiya”, iar Kyoto a introdus o taxă pe locuințele nefolosite.