Crucea din curtea Spitalului Clinic Județean de Urgență Sibiu, în fața căreia s-au rugat de-a lungul anilor mii de oameni, poartă și povestea lui Valentin, un tânăr de 18 ani din Râmnicu Vâlcea care a stat mai bine de două luni în comă, în urma unui grav accident. În tot acest timp, mama s-a rugat zi după zi pentru fiul său.
Povestea a fost relatată de preotul Gheorghe Ghincea, chiar de Înălțarea Sfintei Cruci, și publicată de Spitalul Clinic Județean de Urgență Sibiu.
Crucea se afla inițial în altarul bisericii spitalului, dar, pentru că era prea mare, a fost înlocuită cu una mai mică și așezată în curte. Acolo, a devenit treptat un loc de rugăciune pentru bolnavi și pentru cei care veneau să le fie alături.
Tânărul a fost victima unui accident în timp ce se afla la pescuit. S-a electrocutat și a suferit arsuri grave, iar starea sa a fost atât de severă încât a intrat în comă.
Au urmat mai bine de două luni în care părinții lui au rămas zi de zi în preajma spitalului, așteptând o veste bună. Era vară și cel puțin unul dintre ei se afla permanent acolo. Dormeau în mașină pentru a putea fi cât mai aproape de fiul lor, și-au amintit preoții spitalului.
Mama lui Valentin mergea zi de zi și la biserica spitalului. Participa la slujbe, iar în fața Crucii din curte se ruga pentru însănătoșirea fiului ei.
„Se așeza în genunchi înaintea lui Dumnezeu și se ruga pentru copilul ei. Zi după zi, se întorcea înaintea Crucii”, povestește Gheorghe Ghincea, preotul de caritate al Spitalului Județean Sibiu.
Mărturia despre ceea ce s-a întâmplat în acea perioadă îi aparține însă fostului preot al bisericii spitalului, Nicolae Lațchescu, care îl vizita des pe Valentin, cât timp tânărul s-a aflat în comă.
După mai bine de două luni, când au apărut primele semne că își revine, preotul l-a vizitat din nou și a încercat să vorbească cu el.
L-a întrebat cum îl cheamă și, cu mare dificultate, tânărul a reușit să răspundă: „Giani și Valentin”.
Pentru cei care așteptaseră săptămâni întregi un semn de la el, cele câteva cuvinte rostite cu greu au fost o bucurie uriașă.
„Bucuria mea a fost enormă”, și-a amintit părintele Nicolae Lațchescu.
Trezirea din comă nu a însemnat sfârșitul încercării. Pentru Valentin a urmat o perioadă lungă de recuperare.
După externarea din spitalul sibian, tânărul a mers la Târgu Mureș pentru recuperare. Câteva săptămâni mai târziu, s-a întors însă la biserica spitalului, de data aceasta , însoțit de părinți și de prieteni.
Departe de a pune rugăciunea în opoziție cu medicina, preotul Gheorghe Ghincea subliniază rolul medicilor și al îngrijirilor medicale în salvarea tânărului.
„Această poveste nu înseamnă că rugăciunea înlocuiește medicina. Dimpotrivă. Înseamnă că omul poate pune înaintea lui Dumnezeu ceea ce nu mai poate duce singur, în timp ce medicii își fac datoria cu pricepere și dăruire”, a transmis preotul.
Mesajul său de Înălțarea Sfintei Cruci se îndreaptă către bolnavi și către familiile care așteaptă, uneori zile sau luni, o veste bună dintr-un salon de spital: „Crucea nu ne promite că vom fi feriți de suferință. Ne amintește însă că suferința nu este ultimul cuvânt”.
În curtea Spitalului Județean Sibiu, locul în care este amplasată Crucea continuă să-i adune pe cei aflați în suferință, cu speranța că și povestea lor va avea, asemenea celei a lui Valentin, un final fericit.