Instanța a considerat că măsura modifica atât locul, cât și atribuțiile de muncă și nu putea fi dispusă fără acordul salariatului.
Potrivit sentinței civile pronunțate la 3 iulie 2026 de Tribunalul București – Secția a VIII-a Conflicte de muncă și asigurări sociale, instanța a admis în parte acțiunea formulată de angajat împotriva Carrefour România SA.
Prin decizia contestată, emisă în 20 octombrie 2025, compania stabilise ca, începând cu 21 octombrie 2025, angajatul să îndeplinească o „misiune generală” prin vizite operative la magazinele Carrefour din București, cu obiective de performanță stabilite de angajator.
Potrivit documentului citat în hotărâre, activitatea urma să se desfășoare „în cadrul unui magazin distinct în fiecare zi”.
Carrefour a susținut în proces că decizia nu reprezenta o modificare unilaterală a contractului de muncă, întrucât salariatul își asumase prin contract o clauză de mobilitate. Compania a argumentat că această clauză îi permitea să stabilească locul efectiv de muncă în diferite puncte de lucru din București și localitățile limitrofe.
Instanța a apreciat că respectiva clauză de mobilitate permitea angajatorului să repartizeze salariatul, în calitate de director de magazin, la diferite puncte de lucru din aria teritorială prevăzută în contract, dar nu să îi stabilească drept loc de desfășurare a activității toate magazinele din București, prin vizite operative succesive.
Judecătorii au arătat că o asemenea măsură depășește limitele clauzei de mobilitate și trebuie analizată prin prisma principiului consensualității și al bunei-credințe în relațiile de muncă.
Un alt argument al instanței a fost că decizia nu schimba doar locul în care angajatul își desfășura activitatea, ci și conținutul efectiv al funcției.
Potrivit hotărârii, fișa postului de director de magazin îi conferea reclamantului atribuții de conducere și un anumit nivel de autoritate asupra personalului. Decizia din 20 octombrie 2025 limita însă subordonarea celorlalți angajați la o relație „funcțională” și exclusiv la implementarea obiectivelor misiunii.
În plus, salariatul urma să colaboreze cu directorii titulari ai magazinelor vizitate, iar în cazul unor suprapuneri de competență, decizia finală revenea directorului magazinului respectiv. Rolul reclamantului devenea astfel unul de analiză, consiliere și suport operațional.
Tribunalul a considerat că aceste modificări nu reprezintă simpla exercitare a clauzei de mobilitate, deoarece aceasta presupune, în esență, desfășurarea aceleiași activități într-o altă locație, nu schimbarea atribuțiilor principale ale salariatului.
În urma constatărilor sale, Tribunalul București a dispus anularea deciziei din 20 octombrie 2025 și reintegrarea angajatului reclamant în funcția deținută anterior, respectiv cea de director de magazin, cu atribuțiile aferente.
Hotărârea este executorie de drept și poate fi atacată cu apel în termen de 10 zile de la comunicare.
Acțiunea angajatului a inclus și solicitări privind constatarea unui tratament discriminatoriu, a hărțuirii morale și a victimizării, precum și plata unor daune morale de 35.000 de euro, costuri pentru consiliere psihologică și publicarea hotărârii. Aceste solicitări nu au fost admise. Tribunalul a respins ca inadmisibile capetele de cerere referitoare la constatarea discriminării, hărțuirii morale și victimizării și a arătat că faptele ilicite invocate de reclamant nu au fost confirmate prin probele administrate în dosar.
Instanța a precizat, între altele, că delegarea temporară la un punct de lucru din Pitești nu putea fi considerată, în aceste condiții, o faptă de hărțuire sau discriminare. Reclamantul nu contestase decizia de delegare pentru perioada de 60 de zile.
De asemenea, Tribunalul a considerat că nici repartizarea ulterioară la un alt magazin Carrefour, unde exista deja un director de magazin, nu dovedea prin ea însăși existența unei hărțuiri sau discriminări.
În ceea ce privește decizia din 20 octombrie 2025, instanța a apreciat că nu există dovezi că aceasta ar fi fost emisă pentru a leza demnitatea reclamantului, a-i restrânge drepturile sau ca represalii pentru o sesizare. Prin urmare, cererile privind daunele morale, consilierea psihologică și publicarea hotărârii au fost respinse ca neîntemeiate.
Deși a obținut anularea deciziei și reintegrarea în funcția de director de magazin, reclamantul a pierdut celelalte capete principale de cerere. Tribunalul a respins solicitarea sa privind propriile cheltuieli de judecată și l-a obligat să plătească 10.502,64 de lei către Carrefour România, reprezentând cheltuieli de judecată, respectiv onorariul avocatului companiei.
Sentința civilă a fost pronunțată la 3 iulie 2026, iar părțile au dreptul să formuleze apel în termen de 10 zile de la comunicare.