Creșterea prețurilor la cărți în România nu mai compensează reducerea volumelor vândute.
Cele mai importante 101 de edituri românești au avut o cifră de afaceri de 186,2 milioane de euro în 2025, potrivit Forbes România.
Era cu numai 1,5% peste nivelul anului anterior.
De la 1 august 2025, în timpul guvernului Bolojan, TVA pentru cărți a crescut de la 5% la 11%, o măsură care făcea parte dintr-un pachet de măsuri fiscale mai amplu, adoptat în vara acestui an.
Experiența editorilor e aceasta: consum de carte mai slab, cumpărători mult mai selectivi, librării cu mari dificultăți financiare, edituri cu reduceri de proiecte cu risc comercial ridicat.
Cifra de afaceri a editurilor, indicată de Forbes nu arată o creștere a consumului de carte, ci reflectă doar creșterea prețurilor, care compensează volumul scăzut al vânzărilor.
Creșterea costurilor pentru hârtie, transport și distribuție au redus și ele spațiul de manevră al editurilor.
Strânse cu ușa de măsuri fiscale sufocante, editurile merg pe o sfoară la înălțime, pe poante și fără sistem de protecție.
Asta în timp ce Codul Fiscal prevede scutiri de TVA la pariuri, loterii și alte forme de jocuri de noroc.
Niciodată, guvernele României nu au avut o relație de iubire cu domeniul cultural, se știe, dar acea majorare cu 11% a TVA la cărți a strâns lanțul aflat deja la gâtul editurilor încă și mai mult.
Reprezentanții pieței de carte descriu o creștere a precauției cititorului, care e mai interesat de promoții și reduceri.
Editurile, la rândul lor, devin mai prudente cu titlurile și se orientează către cele cu succes comercial ușor de anticipat, cu risc redus.
Pentru editor, un tiraj mare înseamnă un risc mai mare dacă vânzarea încetinește.
Pentru librar, stocul nevândut înseamnă capital blocat.
Pentru cumpărător, un preț mai mare înseamnă că aceeași sumă poate cumpăra mai puține cărți.
Forbes notează că stocurile s-au acumulat în depozitele editurilor, iar lichiditățile disponibile s-au redus.
Într-o industrie în care producția precede cu mult încasarea integrală a banilor, acest lucru poate deveni o problemă de cash-flow la fel de importantă ca scăderea vânzărilor.
Este un mecanism firesc într-o piață în care capitalul este mai greu de recuperat.
Un editor care nu poate conta pe un volum suficient de mare de vânzări are mai puține motive să investească în tiraje mari sau în autori noi fără un public deja format.
Pe termen scurt, această strategie poate proteja bilanțul unei edituri.
Pe termen lung, însă, ea poate reduce diversitatea ofertei dacă devine regula întregii industrii.
Aici apare una dintre problemele culturale ale crizei economice: o piață care penalizează tot mai sever riscul comercial poate deveni mai puțin dispusă să publice cărți care au nevoie de timp pentru a-și găsi cititorii.
România va fi Țară Invitată de Onoare la Târgul de Carte de la Frankfurt din 2028.
Pentru industria editorială, evenimentul poate avea o miză importantă: vizibilitate internațională pentru autori români, drepturi de traducere și noi relații comerciale.
Efectul economic al participării va depinde însă de pregătirea sectorului în următorii doi ani.
Un eveniment internațional poate crește vizibilitatea autorilor și editurilor românești, dar nu poate rezolva problemele interne ale pieței: numărul redus de cititori, distribuția, costurile ridicate și finanțarea insuficientă.
Spre deosebire de România, Franța are o piață editorială de aproape 3 miliarde de euro și vinde anual peste 400 de milioane de exemplare.
În 2025, editurile franceze au avut o cifră de afaceri de 2,883 miliarde de euro, în scădere cu 0,6% față de anul anterior. Au fost vândute 419,6 milioane de exemplare, cu 1,5% mai puține decât în 2024.
Față de 2019, ultimul an înaintea pandemiei, piața franceză este cu 2,8% mai mare în valoare, dar cu 3,6% mai mică în volum.
România nu este singura țară europeană care taxează cartea, dar cota de 11% introdusă în 2025 o plasează peste nivelul aplicat în mai multe piețe importante ale continentului.
Franța taxează cartea cu 5,5%, Germania cu 7%, Italia și Spania cu 4%, Polonia cu 5%, în timp ce Marea Britanie și Irlanda aplică o cotă zero.
Diferența nu spune, de una singură, cât de mult citește o populație sau cât de sănătoasă este o industrie editorială.
Arată însă că statele europene folosesc foarte diferit fiscalitatea în cazul unui produs pe care legislația europeană îl include explicit între bunurile pentru care pot fi aplicate cote reduse de TVA.
O estimare, realizată pe baza datelor financiare pentru codul CAEN 5811, indică pentru România o cifră de afaceri de 221 de milioane de euro în 2024 pentru activitatea de editare a cărților. Dacă sunt incluse și alte activități de editare, valoarea ajunge la 261 de milioane de euro.
Cea mai mare distanță dintre cele două piețe nu se află în bilanțurile editurilor, ci în comportamentul cititorilor.
Potrivit Eurostat, în 2022, 29,5% dintre românii cu vârsta de cel puțin 16 ani au declarat că au citit cel puțin o carte în ultimele 12 luni.
Media Uniunii Europene a fost de 52,8%.
În Franța, indicatorul Eurostat a fost mult mai ridicat: proporția persoanelor care citesc mai mult de 10 cărți pe an era de 3,1% în România, față de 19,8% în Franța.
Aceste cifre schimbă perspectiva asupra pieței.
O industrie editorială nu depinde doar de prețul unei cărți, ci și de numărul persoanelor care cumpără cărți și de frecvența cu care o fac.