Fermierii din Olanda renunță la vaci și cultivă orez. Motivul surprinzător din spatele schimbării

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne în Discover

Experimentul are loc pe terenuri mlăștinoase dintre Amsterdam și Haga, scrie Euronews. Cercetătorii speră că noua cultură ar putea ajuta la rezolvarea unei probleme de mediu tot mai serioase: uscarea și scufundarea solurilor de turbă.

De la ferme cu vaci la lanuri de orez

Proiectul este deocamdată unul pilot și se desfășoară pe o suprafață de 0,6 hectare. Organizatorii speră să obțină aproximativ trei tone de orez cu bob scurt, potrivit pentru prepararea sushi-ului sau a risotto-ului.

Cercetătorii testează aproximativ 30 de soiuri de orez provenite din Rusia, China, Japonia și Uzbekistan. Scopul este să descopere care dintre ele se adaptează cel mai bine condițiilor din Olanda. Fermierul Sander Roeleveld, care se consideră un „pionier”, cultivă orez într-un teren umed dintre Amsterdam și Haga. Pentru el, experimentul are o miză mai mare decât obținerea unei recolte.

Piața auto din România scade în septembrie. APIA: BYD intră în Top 4 al mărcilor, peste Volkswagen

BNR: Rezervele internaționale ale României au scăzut cu peste 5 miliarde de euro în septembrie

Cele mai populare soiuri de orez. Sursa foto: X

„Scopul meu este să arăt că pe terenurile umede există și alte posibilități decât iarba”, explică fermierul. O astfel de schimbare este dificilă într-o țară în care creșterea vacilor are o tradiție de sute de ani. Însă încălzirea climei schimbă condițiile agricole. Terenurile care au fost folosite pentru creșterea animalelor trebuie acum gestionate diferit, iar orezul ar putea deveni una dintre alternative.

De ce orezul ar putea ajuta terenurile care se scufundă

Miza experimentului este legată de solurile de turbă. Aproximativ o zecime din suprafața Olandei este acoperită de astfel de terenuri. Pentru a putea fi folosite ca pășuni, acestea sunt drenate și menținute relativ uscate.

Problema este că, atunci când turba se usucă, începe să elibereze dioxid de carbon. În același timp, terenul se tasează și poate coborî cu câțiva centimetri pe an în zonele cele mai afectate. Potrivit Universității Wageningen, emisiile de gaze cu efect de seră provenite din solurile de turbă reprezintă aproximativ 2-3% din totalul emisiilor Olandei.

Cercetătorii consideră că soluția este menținerea terenurilor umede. Dar apare o problemă pentru agricultură: dacă terenul rămâne inundat, fermierii nu mai pot folosi pășunile în același mod.

Climatul mai cald și umed poate ajuta culturile de orez

Aici intervine orezul. Spre deosebire de iarba folosită pentru hrana bovinelor, orezul poate fi cultivat în condiții umede. Julian Helfenstein, cercetător la Wageningen University and Research, spune că proiectul încearcă să rezolve simultan două probleme.

Pe de o parte, cultivarea orezului ar permite adaptarea agriculturii la un climat mai cald. Pe de altă parte, menținerea apei în sol ar putea limita degradarea turbei și emisiile de dioxid de carbon. Cercetătorii compară deja emisiile de CO2 și metan produse de cultura de orez cu cele rezultate din menținerea pășunilor.

Rezultatele de până acum sunt considerate promițătoare, însă proiectul este încă în faza experimentală. Problema nu este exclusiv olandeză. Solurile de turbă reprezintă o provocare și în alte regiuni din nordul Europei, inclusiv în Germania, Belgia și statele baltice.

 Orez olandez pentru sushi și poate chiar pentru sake

Experimentul a atras deja atenția restaurantelor locale. Asociațiile implicate în proiect spun că există interes pentru un orez produs local și comercializat ca produs premium. Un soi provenit din nordul Japoniei pare să fie cel mai bine adaptat condițiilor olandeze. Primele teste au oferit deja și o surpriză culinară. Persoanele care au gustat orezul cultivat experimental în Olanda spun că acesta este potrivit pentru sushi. Există chiar și ideea ca producția locală să fie folosită în viitor pentru sake.

Proiectul este însă mult mai important decât apariția unui nou produs pe rafturile magazinelor. Pentru cercetători, întrebarea este dacă o cultură care nu a mai fost produsă în mod tradițional în Olanda poate permite agriculturii să se adapteze schimbărilor climatice, protejând în același timp terenurile vulnerabile.