Ajuns la 40 de ani, fostul număr 6 mondial a pășit pe terenul central al Plénitude Arena din Nanterre într-o atmosferă emoționantă, fiind întâmpinat de Gilles Moretton, președintele Federației Franceze de Tenis, și de Cédric Pioline, directorul turneului. Publicul i-a rezervat o amplă ovație, iar pe una dintre tribune a fost desfășurat un mesaj de mulțumire: „Merci Gaël”.
Ceremonia a inclus o retrospectivă video a celor mai spectaculoase momente din cariera francezului, cunoscut pentru atletismul său, intervențiile acrobatice și stilul de joc care transforma meciurile în adevărate spectacole.
Vizibil emoționat, Monfils a luat microfonul pentru a le mulțumi spectatorilor care l-au susținut de-a lungul anilor.
„Vă mulțumesc, Paris, vă mulțumesc tuturor. Nu vă ascund că nu este un moment ușor să-mi iau rămas-bun de la ceea ce această arenă mi-a oferit mai frumos: publicul parizian. Vreau să vă mulțumesc, sunteți un public minunat, dar și celor care ne urmăresc de acasă. Datorită vouă mi-am putut trăi visul”, a declarat fostul jucător.
Acesta le-a mulțumit, de asemenea, antrenorilor care l-au însoțit în carieră și a evocat rolul familiei sale în parcursul profesional.
Monfils a ținut să le mulțumească în mod special lui Cédric Pioline și Gilles Moretton, cărora le-a atribuit un rol important în organizarea ceremoniei și în sprijinul oferit în ultimele săptămâni.
Francezul a mărturisit că a traversat o perioadă personală complicată și că, inițial, îi era greu să se imagineze în fața spectatorilor, într-un moment atât de încărcat emoțional.
„Am trecut printr-o perioadă personală mai dificilă. Ei m-au ajutat să-mi depășesc temerile. Mă gândeam că va fi imposibil să vin în fața voastră și să-mi iau rămas-bun privindu-vă direct în ochi”, a spus Monfils, mulțumindu-le celor doi reprezentanți ai tenisului francez.
Un alt moment emoționant a fost cel în care s-a adresat fiicei sale, Skai. Monfils a făcut și o referire discretă la Elina Svitolina, mama fetiței sale.
„Ultimul tur de onoare al tatălui tău a fost aici. Și, la această dată, se împlineau exact opt ani de când eram împreună cu mama ta. Este totuși o zi simbolică. Sper să devii campioană la tot ceea ce îți dorești și ca într-o zi să poți juca aici, la Paris”, a spus fostul jucător.
Declarația are o semnificație aparte în contextul despărțirii celor doi, anunțată public în octombrie.
Gaël Monfils și Elina Svitolina au format unul dintre cele mai cunoscute cupluri din tenisul internațional. Cei doi erau împreună de opt ani, s-au căsătorit în iulie 2021 și au devenit părinții unei fetițe, Skai, născută în octombrie 2022.
La 19 octombrie 2026, jucătoarea ucraineană, aflată pe locul al șaselea în clasamentul WTA, a anunțat încheierea căsniciei. În mesajul publicat pe rețelele de socializare, Svitolina a explicat că războiul din Ucraina, declanșat de invazia rusă din februarie 2022, a avut un impact emoțional profund asupra sa.
Sportiva a vorbit despre nopți nedormite, îndoieli și sentimentul că își pierde treptat identitatea, explicând că are nevoie să se regăsească și că nu mai poate face acest lucru în interiorul căsniciei.
Svitolina a subliniat că nu consideră că există un vinovat și a insistat că fiica lor va rămâne prioritatea absolută.
La câteva zile după anunț, Monfils a luat apărarea fostei sale soții, după ce aceasta a fost criticată. El a spus că suferă din cauza despărțirii, dar că îi respectă decizia și este recunoscător pentru sprijinul și dragostea pe care i le-a oferit de-a lungul anilor. A cerut publicului să nu o mai judece pe Svitolina, subliniind că, deși nu mai sunt un cuplu, vor rămâne o familie.
Francezul a precizat că decizia Elinei de a încheia relația l-a durut profund, dar a insistat că aceasta nu a făcut nimic rău și că oamenii ar trebui să îi respecte alegerea. El a descris cei opt ani petrecuți împreună drept o perioadă minunată și a amintit că sprijinul ei a fost esențial în cariera sa.
Unul dintre cele mai emoționante momente ale serii a fost întâlnirea cu foștii săi colegi și prieteni din tenisul francez. Jo-Wilfried Tsonga, Richard Gasquet și Gilles Simon, ceilalți trei jucători din generația „Muschetarilor” care a marcat tenisul din Franța în ultimele două decenii, au urcat pe teren pentru a-l îmbrățișa.
Monfils a devenit ultimul dintre cei patru care și-a încheiat cariera profesionistă, după retragerile lui Tsonga, în 2022, Simon, tot în 2022, și Gasquet, în 2025.
În tribune s-au aflat, printre alții, foștii tenismeni Arnaud Clément și Henri Leconte. La eveniment au participat și cântărețul Matt Pokora, prieten apropiat al francezului, precum și Benoît Paire.
Respectul de care Monfils se bucură în circuitul profesionist a fost evidențiat și de americanul Ben Shelton, care, după victoria obținută marți în fața britanicului Cameron Norrie, scor 6-3, 6-4, și-a exprimat admirația pentru fostul tenisman francez. Shelton a spus că îl consideră un frate mai mare și l-a descris drept unul dintre cei mai mari artiști ai spectacolului din istoria tenisului.
Gaël Monfils a atras atenția încă de la începuturile carierei. În 2004, a câștigat primele trei turnee de Grand Slam ale sezonului la juniori – Australian Open, Roland-Garros și Wimbledon –, încheind anul pe primul loc în clasamentul mondial al juniorilor. Tot în 2004 a devenit profesionist și a debutat în circuitul ATP la Metz, unde a ajuns până în sferturile de finală.
Prima sa finală ATP a venit în 2005, la Sopot, în Polonia, unde a obținut și primul titlu dintr-o colecție care avea să ajungă la 13 trofee. Ultimul dintre acestea a fost câștigat la Auckland, în ianuarie 2025, când, la 38 de ani, a devenit cel mai în vârstă campion al unui turneu ATP de categorie principală de la performanța australianului Ken Rosewall, în 1977.
În bilanțul carierei sale se regăsesc 588 de victorii la nivel ATP și cea mai bună clasare mondială, locul al șaselea, atins în 2016. Francezul a încheiat de două ori sezonul între primii zece jucători ai lumii, în 2016 și 2019.
La turneele de Grand Slam, Monfils a disputat zece sferturi de finală, două dintre ele fiind transformate în semifinale: la Roland-Garros, în 2008, și la US Open, în 2016. La competiția de la Paris a acumulat 40 de victorii, performanță prin care îl egalează pe compatriotul său Yannick Noah pentru cele mai multe succese obținute de un francez în era Open.
În circuitul Masters 1000, a disputat trei finale: două la Paris, în 2009 și 2010, și una la Monte-Carlo, în 2016. În 2016 a participat și la Turneul Campionilor de la Londra, destinat celor mai buni opt jucători ai sezonului.