Harta industriei de armament din România | Cine produce arme, muniție și blindate și unde ajung miliardele

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne în Discover

În jurul vechiului nucleu format din uzinele ROMARM apar acum fabrici și linii de producție controlate de grupuri internaționale precum Rheinmetall și Otokar, iar miliardele de euro puse la dispoziție prin programul european SAFE aduc contracte, tehnologie și capacități noi.

Miza nu este doar înzestrarea Armatei Române, ci și întrebarea dacă România va produce efectiv echipamente militare moderne sau va rămâne în principal o piață pentru produsele fabricate în alte țări.

ROMARM, nucleul vechii industrii de apărare

România are încă un important sector de stat, concentrat în jurul Companiei Naționale ROMARM. Compania are 16 filiale, cu fabrici și uzine specializate în arme de infanterie, muniție, explozivi, componente, sisteme militare și vehicule blindate.

INTERVIU EXCLUSIV | „Din anii ’90, toate capacităţile industriei de apărare s-au diminuat. ROMARM are nevoie de un program de reorganizare și restructurare”

Miruță, despre Uzina Mecanică Sadu: Avem două linii moderne care produc muniție NATO / US Ballistics a oferit 1,4 milioane euro avans

Printre acestea se află Fabrica de Arme Cugir, Uzina Mecanică Cugir, Uzina Mecanică Sadu, Uzina Mecanică Plopeni, Uzina Automecanică Moreni, Fabrica de Pulberi Făgăraș, Electromecanica Ploiești, Uzina Mecanică Mija, Uzina de Produse Speciale Dragomirești, Tohan, Carfil, Metrom, Arsenal Reșița și Uzina Mecanică București.

La Cugir se află una dintre cele mai cunoscute capacități de producție de armament individual din România.

Fabrica de Arme Cugir are ca profil arme de infanterie și mitraliere, în timp ce Uzina Mecanică Sadu produce muniție și are capacități pentru calibre compatibile cu standardele NATO.

La Plopeni se produce muniție de diferite calibre, inclusiv variante explozive, trasoare și perforant-incendiar-trasoare.

La Moreni, industria de stat păstrează capacitatea de producție a vehiculelor militare de luptă. Uzina este una dintre piesele istorice ale sectorului românesc de blindate.

Aceste fabrici nu dispar din ecuație. Dimpotrivă, unele sunt incluse în noile programe de cooperare cu producători străini, iar obiectivul autorităților este ca o parte cât mai mare din noile contracte să genereze activitate în România.

SAFE aduce 16,68 miliarde de euro

Schimbarea cea mai importantă vine însă din programul european SAFE – „Acțiunea pentru securitatea Europei”.

România are la dispoziție 16,68 miliarde de euro, bani destinați achiziției de echipamente militare și cu utilizare duală, dar și unor proiecte de infrastructură duală.

Din această sumă, 12,48 miliarde de euro sunt destinate echipamentelor militare, iar 4,2 miliarde de euro pentru infrastructură duală, inclusiv capetele autostrăzilor A7 și A8.

Programul are o particularitate importantă pentru industria românească: contractele pot include obligații de cooperare industrială și de producție locală.

Guvernul spune că obiectivul este integrarea producătorilor români în lanțurile europene de producție și reducerea dependenței de importuri.

Primul mare beneficiar este Rheinmetall.

Rheinmetall, contracte de miliarde și o fabrică în expansiune la Mediaș

Grupul german Rheinmetall a primit în 2026 un pachet de contracte pentru România în valoare totală de aproximativ 5,7 miliarde de euro, cel mai mare pachet internațional din istoria recentă a companiei, potrivit Rheinmetall.

Contractele includ vehicule blindate, sisteme de apărare antiaeriană, muniție și nave militare.

Una dintre cele mai importante componente este contractul pentru 298 de mașini de luptă ale infanteriei Lynx și derivate, în valoare de 3,337 miliarde de euro fără TVA.

Producția finală va avea loc în România, la Mediaș, iar autoritățile spun că aici vor fi realizate inclusiv elemente esențiale precum carcasa blindată, sistemul de armament, protecția balistică, comunicațiile și componente ale sistemului software de comandă și control.

Rheinmetall va extinde și producția de muniție

Contractul pentru 401.760 de cartușe de muniție antiaeriană de 35 mm AHEAD are o valoare de 449,75 milioane de euro, iar producția muniției trebuie localizată integral într-o nouă facilitate din România.

Grupul german a anunțat investiții de câteva sute de milioane de euro în România și estimează crearea a mii de locuri de muncă. În rețeaua industrială ar urma să intre peste 200 de subcontractori.

Un alt contract important, în valoare de aproape 982 de milioane de euro, vizează șapte sisteme SKYNEX, două sisteme SKYRANGER 35 și două sisteme navale Millennium. Producția acestor sisteme va fi parțial localizată în România.

Rheinmetall are deja o prezență industrială importantă la Mediaș, prin Rheinmetall Automecanica.

Mediaș – exemplul transformării rapide

Mediașul este poate cel mai bun exemplu al transformării rapide a industriei românești de apărare.

În același complex industrial lucrează acum Otokar și Rheinmetall.

În august 2026, Ministerul Apărării anunța că în fabricile celor două companii lucrau peste 400 de angajați români, pregătiți în România și în străinătate. Autoritățile vorbesc despre dezvoltarea Mediașului ca centru regional pentru producția de tehnică militară.

Otokar produce aici vehiculele blindate COBRA II, iar Rheinmetall pregătește producția platformelor Lynx, SKYNEX și SKYRANGER.

Otokar a făcut și o investiție directă în România. Compania turcă a semnat în aprilie 2026 acordul pentru achiziția a 96,77% din Automecanica Mediaș, pentru aproximativ 85 de milioane de euro.

Fabrica are aproximativ 140.000 de metri pătrați, iar compania a anunțat că dispune de infrastructură și autorizații pentru producția de serie a vehiculelor blindate. Procesul include debitarea și sudarea metalului, vopsirea, asamblarea și testarea.

Investiția vine în contextul contractului semnat de România cu Otokar pentru 1.059 de vehicule blindate COBRA II 4×4, în valoare de aproximativ 4,26 miliarde de lei fără TVA.

O parte dintre vehicule provin din Turcia, iar restul sunt produse în România.

În 2026 a fost prezentat și primul COBRA II produs pe linia de la Mediaș, un moment important pentru transferul tehnologic către România.

Beretta vrea fabrică în România, dar încă nu are contractul

Beretta este un alt nume important care încearcă să intre în noua industrie românească de apărare. Compania italiană a anunțat public că este interesată de programul pentru armamentul individual și susține că poate asigura producție locală și transfer de tehnologie.

Propunerea Beretta include arme de asalt de 5,56 mm, pistoale de 9 mm și lansatoare de grenade de 40 mm, cu posibilitatea extinderii producției locale către alte categorii de arme.

Dar există o diferență importantă între Beretta și Rheinmetall sau Otokar: Beretta nu are în acest moment un contract românesc pentru programul SAFE de armament individual.

Compania critică public procesul și cere o procedură transparentă și competitivă.

Programul pentru noul sistem de armament individual nu avea încă un contract semnat la începutul lunii iunie.

Guvernul anunța însă că a fost încheiat un acord de cooperare industrială care prevede localizarea integrală în România a producției de arme automate, pistoale și muniție, la Uzina Mecanică Cugir, Fabrica de Arme Cugir și Uzina Mecanică Sadu.

Prin urmare, bătălia pentru acest contract rămâne deschisă, iar numele companiei care va furniza efectiv sistemul de armament individual trebuie separat de promisiunile de investiții ale potențialilor producători.

SIG Sauer și Cugir, combinația dintre capital străin și fabricile statului

În jurul aceluiași program s-a conturat și asocierea dintre compania americană SIG Sauer și fabricile românești.

Guvernul a precizat că producția armamentului individual și a muniției trebuie să rămână localizată în România, inclusiv în eventualitatea transformării achiziției într-un program comun cu un alt stat.

Este un model diferit față de investiția Otokar în Automecanica sau față de extinderea Rheinmetall: în acest caz, fabricile de stat existente sunt integrate într-un proiect cu un producător internațional, ceea ce poate aduce tehnologie și comenzi noi fără ca uzinele românești să dispară din lanțul de producție.

Aerostar, industria privată românească

Nu toată industria privată de apărare din România aparține unor grupuri străine.

Unul dintre cele mai importante exemple este Aerostar Bacău, companie românească listată la bursă.

Aerostar are activități în aviație, sisteme de apărare și mentenanță militară.

Compania este centrul de mentenanță desemnat pentru avioanele F-16 ale României și are capacități pentru mentenanță, reparații, modernizări și suport logistic.

Aerostar spune că poate lucra simultan la până la șase aeronave F-16, iar experiența acumulată în ultimii ani a dus la dezvoltarea unui centru regional pentru acest tip de avion.

Este un exemplu care arată că industria de apărare nu înseamnă doar fabricarea unei arme. Mentenanța, modernizarea, integrarea electronică, producția de componente și suportul logistic sunt la fel de importante într-o industrie militară modernă.

Aviația militară intră și ea în noul val de investiții

Un alt proiect important este legat de Airbus și IAR.

România a convenit achiziția unor elicoptere Airbus, iar pentru programul H225M există un acord de cooperare industrială cu Airbus și IAR. Planul prevede transfer de tehnologie și pregătirea angajaților români în Franța pentru realizarea în România a unei linii de asamblare finală. România intenționează ulterior să cumpere un lot suplimentar de 30 de H225M produse în țară de IAR.

În același timp, pentru alte elicoptere Airbus, mentenanța și reparațiile urmează să fie realizate în facilități din România.

Asta înseamnă că și industria aeronautică poate primi o componentă importantă din noua strategie de localizare a producției.

Și muniția devine o prioritate

Unul dintre cele mai sensibile puncte ale industriei românești de apărare este producția de muniție.

Războiul din Ucraina a arătat cât de repede pot scădea stocurile atunci când un conflict modern consumă cantități mari de muniție.

România are încă fabrici tradiționale precum Plopeni și Sadu, dar noile contracte aduc și producție modernă, realizată prin investiții ale marilor grupuri internaționale.

În cazul Rheinmetall, producția muniției de 35 mm AHEAD va avea o facilitate nouă în România. Guvernul consideră localizarea acestei producții un obiectiv strategic.

Rheinmetall are, de asemenea, un proiect pentru o nouă fabrică de pulberi la Victoria, în județul Brașov. Ministerul Economiei a prezentat investiția drept una strategică și a anunțat că fabrica va fi construită de la zero.

Pentru România, această componentă este esențială: o industrie de apărare nu poate depinde în totalitate de importuri atunci când vine vorba despre muniție și materii prime pentru muniție.

Statul nu dispare, dar rolul lui se schimbă

Industria românească de apărare nu devine peste noapte una privată.

ROMARM rămâne un jucător important, iar Cugir, Sadu, Plopeni, Moreni și celelalte fabrici continuă să facă parte din infrastructura strategică a țării.

Diferența este că aceste fabrici intră într-un sistem mult mai larg, în care apar parteneriate cu Rheinmetall, SIG Sauer, Airbus și alți producători internaționali.

În același timp, România trebuie să rezolve o problemă veche: capacitatea de producție nu înseamnă automat și capacitate competitivă. Unele fabrici au nevoie de tehnologii noi, utilaje, personal specializat și contracte pe termen lung.

Ce se schimbă, de fapt, în România

Privită în ansamblu, industria românească de apărare intră într-o etapă pe care nu a mai traversat-o de mult.

La Cugir și Sadu se încearcă integrarea fabricilor tradiționale în producția de armament individual. La Mediaș se dezvoltă simultan producția de blindate Otokar și Rheinmetall.

La Brașov se pregătesc noi capacități pentru pulberi și se dezvoltă industria aeronautică.

La Bacău, Aerostar își consolidează rolul în mentenanța F-16.

În zona navală, contractele SAFE pot aduce producție și armare de nave pe șantiere românești.

Iar în spatele tuturor acestor proiecte se află cele 16,68 miliarde de euro disponibile pentru România prin SAFE.

Marea întrebare nu este, așadar, dacă România va cumpăra mai multe arme. Le va cumpăra.

Întrebarea importantă este cât din banii cheltuiți vor rămâne în economia românească sub forma unor fabrici moderne, a unor locuri de muncă, a unor furnizori locali și, mai ales, a unor tehnologii pe care România le va putea folosi și peste zece sau douăzeci de ani.