Clorochina, medicament salvator sau accelerator al epidemiei? Medicii se împart în tabere adverse. „E lipsit de etică să aştepţi”

În câteva zile a devenit cuvântul care electrizează dezbaterile în jurul tratamentelor. Numele său: cloroquina sau mai exact derivatul său, hidroxicloroquina. Această tabletă albă bine cunoscută folosita împotriva artritei este astăzi unul dintre candidaţii pentru combaterea coronavirusului. Pe de o parte, zeci de pacienţi se adună în faţa Institutului Hospitalo-Universitaire Méditerranée Infection din Marsilia, unde fantezistul profesor Didier Raoult susţine că deţine antidotul. Pe de altă parte comunitatea medicală şi ştiinţifică este divizata între speranţa pe care o reprezintă acest medicament şi teama unei precipitatari periculoase.

Zilele trecute, aparatorii si detractorii săi isi raspund unii altora intr-un val de argumente. El a ales deja de partea cui e. „De ce facem o  astfel de mare brânză despre clorochină”, se întreabă profesorul Christian Perronne, şeful serviciului de infecţiologie din spitalul Raymond-Poincaré din Garches (Hauts-de-Seine). În prezent nu există un alt tratament şi este foarte bine tolerat de pacienţi în afară de femeile însărcinate sau de persoanele cu afecţiuni cardiace. „Potrivit acestuia, nu există niciun pericol în acest sens:„ Îl dăm unora deja spitalizaţi pentru a preveni agravarea simptomelor lor şi ca aceştia să nu intre în terapie intensivă."

„Ceea ce este lipsit de etică este să aştepţi”

Ar trebui să aşteptăm concluziile studiilor clinice sau să acţionăm rapid, pe baza primelor rezultate încurajatoare? „Aceasta este o problemă filozofică. Marile nume savante se simt jignite, medicina modernă recunoaşte doar ceea ce este complet dovedit, asta este bine când există timp, dar acum suntem într-o situaţie de război. Ceea ce nu mi se pare etic este să aştept ca să pot sa dau clorochina”, spune Christian Perronne. La începutul epidemiei profesorul a preluat rolul de a paria pe acest tratament înainte de a se retrage în faţa controverselor generale. Astăzi regretă. Dar acum a aparut o alta problemă, clorochina devine un produs rar şi dificil de găsit.

Nu toată lumea împărtăşeşte entuziasmul său. Dacă unii dintre colegii săi nu neagă interesul acestei molecule ei indică faptul ca  studiul profesorului Raoult are o metodologie discutabilă. Printre altele prea puţini pacienţi, doar douăzeci şi patru. „Nimic din acest studiu nu dovedeşte că funcţionează, tuna Frédéric Adnet, şeful de urgenţe la spitalul Avicenne din Bobigny (Seine-Saint-Denis). Este ingrijorator să vedem atâtea erori. "

La Spitalul Saint-Louis, in Paris, profesorul Molina a făcut aceeaşi observaţie. „Ştim că, din fericire, majoritatea pacienţilor se recuperează fără tratament, dezvoltând răspunsuri imune la virus”, explică şeful departamentului de infectiologie. De aici această întrebare: se vindeca datorită clorochininei sau pentru că este cursul natural al bolii?

„Nu există un efect clar asupra recuperării pacientului”

Doar studii clinice mai mari pot spune asta. In prezent nicio publicaţie nu a demonstrat un efect clar asupra prognosticului, vindecării şi supravieţuirii pacienţilor”, adaugă dr. Alexandre Bleibtreu, infectiolog la spitalul Pitié-Salpêtrière, la Paris. Cu toate acestea, spitalul încă a luat decizia de a testa hidroxiclorochina la voluntari. S-a îmbunătăţit starea lor? „Nu suntem în totalitate capabili să tragem concluzii”, recunoaşte medicul. Timpul este prea scurt ”.

Pacienţii spitalizaţi sunt entuziaşti şi se agaţă de promisiunile lui Didier Raoult. „O nebunie a cuprins pacientii si personalul medical”, spune specialistul în boli infecţioase. În aceast entuziasm general, el solicită prudenta şi moderare. „Nu spun că cel care dă hidroxicloroquina este un criminal şi nici cel care nu dă este un prost”. Pentru a face faţă unei astfel de epidemii, „trebuie să ne păstrăm raţiunea”.