Festivalul Undercloud: Am râs, mi-a venit să plâng, m-am îngândurat. N-am rămas indiferent - FOTO

Undercloud, festivalul de teatru independent, Bucureşti, 22-31 august 2016, a fost loc la ARCUB-Hanul Gabroveni. Alin Negutoiu are 18 ani şi a fost unul dintre spectatorii permanenţi ai festivalului. Acestea sunt motivele pentru care l-am ales să scrie cronica festivalului, exclusiv Mediafax.

183 afişări
Imaginea articolului Festivalul Undercloud:  Am râs, mi-a venit să plâng, m-am îngândurat. N-am rămas indiferent - FOTO

Festivalul Undercloud: Am râs, mi-a venit să plâng, m-am îngândurat. N-am rămas indiferent - FOTO

Câteva din impresiile lui Alin Negutoiu de la Undercloud, festival recent încheiat:

”Cel mai tare m-a impresionat Lungs, pentru că este şi cel care mi-a ridicat cele mai multe întrebări. E o poveste despre doi oameni, doi îndrăgostiţi care vor să facă un copil. Din ideea asta se nasc zeci de alte probleme; probleme pe care am ajuns să mi le pun şi eu, odată cu personajele. Vreau un copil? Vreau să mă căsătoresc? Cât de mult îmi pasă de planetă, de fapt?Dacă vreau un copil, de ce nu adopt unul? Oamenii aşa-zişi proşti ar trebui să aibă voie să facă copii? Sunt un om bun? De ce sunt un om bun? Nu vreau să fiu înţeles greşit, spectacolele de la Undercloud sunt toate impresionante, dar Lungs e cumva cel mai apropiat de mine şi de problemele mele, deci în mod evident Lungs mi-a vorbit cel mai mult.”

”Am văzut multe texte de Vişniec care mi-au plăcut destul de mult. Alea m-au atins în mod special pentru că sunt fan Vişniec şi m-a bucurat să văd lecturi după textele lui sau montări. La fel cum munca lui este prolifică, aşa este şi lista de spectacole după textele sale. Mi-a placut super mult când am vazut Cabaret Dada, un spectacol lectură, regizat de Chris Simion-Mercurian, în care Vişniec citea didascaliile. A fost o imagine care a lăsat in mine un gând, oare cum o fi să ai o muncă atât de prolifică şi să trăieşti să vezi cât de mult prestigiu aduce? Cât de abordată este.”

Cronica de Festival în întregime:

Reporter: Povesteşte-mi spectacolele pe care le-ai văzut. Ce poveşti de viaţă au vibrat în sufletul tău?

Alin Negutoiu: Am văzut multe spectactacole. Nesomn a fost primul, e un spectacol de teatru dans foarte complex. Îl văzusem şi anul trecut, la Noaptea albă a teatrului independent, şi m-am bucurat că l-am vazut a doua oară, pentru că l-am înţeles mai bine de data asta. E despre vise, despre ce se întâmplă cu omul când doarme, dar am găsit multe alte mesaje; fiecare scenă spunea ceva separat de tema spectacolului. Asta mi se părea sănătos, pentru că tema principală nu devenea redundantă. Totul era ilustrat destul de coerent cât să parcurgă o poveste, dar destul de incoerent cât să atragă.

Am văzut multe spectacole din străinătate, Philoctetes, din Grecia, de exemplu. Textul este superb, vorbeşte despre cum războiul transformă omul, cum îl sălbăticeşte. Spectacolul loveşte puternic pentru că nu se complică; m-am gândit de câteva ori ca poate fi numit la fel de simplu şi performance, pentru că se foloseşte de mai multe elemente, sparge convenţiile obişnuite. Mai era unul de peste prut, Istoria comunismului repovestită pentru bolnavii mintal, cu un text după Vişniec. Ăla mi-a plăcut foarte mult. Un om din echipa lor mi-a şi dat add pe facebook, şi m-am simţit important.

Au vibrat multe spectacole, cam toate pe care le-am văzut au atins bucăţi din sufletul meu, dar bucăţi diferite. Unele m-au făcut să râd, altele m-au făcut să plâng, iar altele m-au îngândurat. Ce e bine e că niciunul nu m-a lăsat indiferent.

Am văzut multe texte de Vişniec care mi-au plăcut destul de mult. Alea m-au atins în mod special pentru că sunt fan Vişniec şi m-a bucurat să văd lecturi după textele lui sau montări. La fel cum munca lui este prolifică, aşa este şi lista de spectacole după textele sale. Mi-a placut super mult când am vazut Cabaret Dada, un spectacol lectură, regizat de Chris Simion-Mercurian, în care Vişniec citea didascaliile. A fost o imagine care a lăsat in mine un gând, oare cum o fi să ai o muncă atât de prolifică şi să trăieşti să vezi cât de mult prestigiu aduce? Cât de abordată este.

Reporter: Care spectacole te-au impresionat, ţi-au pus întrebări? Care sunt acelea?

Alin Negutoiu: Cel mai tare m-a impresionat Lungs, pentru că este şi cel care mi-a ridicat cele mai multe întrebări. E o poveste despre doi oameni, doi îndrăgostiţi care vor să facă un copil. Din ideea asta se nasc zeci de alte probleme; probleme pe care am ajuns să mi le pun şi eu, odată cu personajele. Vreau un copil? Vreau să mă căsătoresc? Cât de mult îmi pasă de planetă, de fapt?Dacă vreau un copil, de ce nu adopt unul? Oamenii aşa-zişi proşti ar trebui să aibă voie să facă copii? Sunt un om bun? De ce sunt un om bun? Nu vreau să fiu înţeles greşit, spectacolele de la Undercloud sunt toate impresionante, dar Lungs e cumva cel mai apropiat de mine şi de problemele mele, deci în mod evident Lungs mi-a vorbit cel mai mult.

Reporter: Care-i diferenţa între mersul la spectacolele Undercloud şi alte activităţi: uitatul la tv, viralele de pe net, etc?

Alin Negutoiu: Cred că sunt multe diferenţe. Mersul la Undercloud e din start diferit, pentru că televizor şi internet am acasă, dar, din nefericire, acasă nu am un festival de teatru. Trebuie sa ies, să ma deplasez din punctul A in punctul B. Ajuns acolo, mă găsesc într-un mediu social, deci aici mai apare o diferenţă. Am stat la masă cu actorii din Bucureşti, instalaţie umană, Ada Galeş mi-a făcut cinste cu o bere. Am cunoscut-o direct, am interacţionat cu ea, am râs, ne-am zis bancuri. A fost foarte relaxat; mulţi actori veneau la alte spectacole, stăteau la coadă lângă mine. Pe unul l-am văzut roşind când îl complimenta o doamnă. Undercloud se dovedea ca fiind chiar mai liber decat internetul, chiar dacă sună a exagerare.

Cred ca cea mai mare diferenţă este că, deşi televizorul şi viralele sunt tot o formă de divertisment, Undercloud are o atmosferă, te învăluie cu totul, spre deosebire de statul într-un scaun cu privirea aţintită la un ecran. La Undercloud se întâmplă câte ceva chiar şi între spectacole, sau înainte sau după spectacole, pe când televizorul, de exemplu, are o singură cale de a te distra. Undercloud este ceva în mişcare, ceva activ. TV-ul, internetul sunt, cu riscul de a da în clişee, sedentare.

 

 

Dacă ţi-a plăcut articolul, urmăreşte MEDIAFAX.RO pe FACEBOOK »

Conținutul website-ului www.mediafax.ro este destinat exclusiv informării și uzului dumneavoastră personal. Este interzisă republicarea conținutului acestui site în lipsa unui acord din partea MEDIAFAX. Pentru a obține acest acord, vă rugăm să ne contactați la adresa vanzari@mediafax.ro.

 

Preluarea fără cost a materialelor de presă (text, foto si/sau video), purtătoare de drepturi de proprietate intelectuală, este aprobată de către www.mediafax.ro doar în limita a 250 de semne. Spaţiile şi URL-ul/hyperlink-ul nu sunt luate în considerare în numerotarea semnelor. Preluarea de informaţii poate fi făcută numai în acord cu termenii agreaţi şi menţionaţi aici