O carte pe zi: „Abandon” de Abdulrazak Gurnah

Abdulrazak Gurnah, născut în 1948, este un scriitor tanzanian, originar din Zanzibar, care trăieşte şi activează în Marea Britanie şi scrie în limba engleză. Limba sa maternă era swahili. A venit în Marea Britanie ca refugiat în 1968, a studiat iniţial la Christ Church College din Canterbury, ale cărui diplome erau pe atunci acordate de Universitatea din Londra, în 1982 şi-a luat doctoratul la University of Kent, unde şi a predat până la pensionare literatura engleză şi postcolonială. A fost ales membru al Royal Society of Literature. A fost jurat la Man Booker Prize. A publciat mai multe romane, iar în 2021 a primit Premiul Nobel pentru Literatură „pentru abordarea sa fără compromisuri şi plină de compasiune a efectelor colonialismului şi a soartei refugiaţilor în abisul dintre culturi şi continente”.

Editura Litera îl traduce pentru prima oară în româneşte, cu două roamne, cel semnalatr astăzi, „Abandon”, şi „Paradis”.

„Abandon” este un roman surprinzător de bun, de o frumuseţe aparte, O carte despre resemnare, dar simultan şi despre iubire, colonialism şi lumea nebună care a urmat declarării independenţei statelor africane, când toată „aşezarea” anterioară, chiar dacî incorectă, a fost dată peste cap. Naratorul spune povestea familiei sale, dar şi a interferenţelor cu autorităţile religioase ori politice, de-a lungul a trei generaţii.

Scriu editorii: „În zorii unei zile din 1899, într-un orăşel de pe coasta Oceanului Indian nu departe de Mombasa, Hassanali porneşte spre moschee. Nu ajunge însă acolo, deoarece din deşert se împleticeşte spre el un englez murdar şi epuizat care îi cade la picioare. Bărbatul acela este Martin Pearce – scriitor, călător şi orientalist debutant. După o perioadă de refacere, Pearce îl vizitează pe Hassanali ca să-i mulţumească pentru că l-a salvat, însă acolo o cunoaşte pe sora lui Hassanali, Rehana, care îl cucereşte instantaneu.

În acest orăşel părăginit de la marginea vieţii civilizate, în timp ce imperiul se pregăteşte să treacă în noul secol, începe o poveste de dragoste pasională care face punte între două culturi, urmând să reverbereze de-a lungul a trei generaţii şi peste continente.”

„După cum vedeţi, există un <<eu>> în povestea aceasta, dar nu este o poveste despre mine. Este despre noi toţi, despre Farida şi Amin şi părinţii noştri, şi despre Jamila. Este despre modul în care o poveste conţine multe altele, despre faptul că poveştile nu ne aparţin, ci fac parte din curentele aleatorii ale epocii noastre, despre felul în care poveştile ne prind în mreje şi ne ţin captivi pentru veşnicie.”

Întocmai ca autorul, povestitorul, un tânăr tanzanian care ajunge să studieze la Londra, exact în momentul declarării indepenedenţei ţării sale, ajunge să se îndepărteze de ai săi. „Cu timpul am ajuns la o condiţie de străin tolerabilă. De la o zi la alta, această condiţie a devenit un soi de emblemă. În curând am început să spun „albi” şi „negri” ca restul lumii, rostind minciuna cu o uşurinţă crescândă, acceptând similitudinea deosebirii noastre, cedând viziunii sufocante a unei lumi categorisite în funcţie de rasă. Asta pentru că, dacă acceptăm să fim albi şi negri, acceptăm falsităţile care secole de-a rândul au servit şi vor continua să servească setea teribilă de putere şi afirmarea de sine patologică.”

„Impresionant... O explorare meticuloasă şi sensibilă a modului în care memoria ne consolează şi inevitabil ne dezamăgeşte.“ Sunday Times

„Romanul acesta examinează de o manieră emoţionantă absenţele care erodează treptat sufletele tuturor personajelor.“ Sunday Telegraph

Abdulrazak Gurnah – Abandon. Traducere din limba engleză şi note de Andreea Năstase. Editura Litera, colecţia Clasici contemporani. 352 pag.