Prima pagină » Cultură-Media » O Carte Pe Zi » O carte pe zi: „Jind”, de Böszörményi Zoltán

O carte pe zi: „Jind”, de Böszörményi Zoltán

"Jind" este povestea unei fetiţe rămase "a nimănui", după plecarea mamei la muncă în Italia.

Romanul unei realităţi dramatice din România de astăzi, pentru a cărei îndreptare statul încă nu a găsit leac. Cartea a apărut la editura timişoreană Brumar în traducerea excelentă a doamnei Ildiko Gabos-Foarţă.

Böszörményi Zoltán este un român de naţionalitate maghiară. S-a născut la Arad, în 1951, a studiat la Arad şi Cluj. A lucrat în construcţii, pe şantier, a fost pedagog la Cluj, între 1975-1983 a fost corector la ziarul Drapelul Roşu (Vörös Lobogó) din Arad. După apariţia primelor două volume de versuri a intrat în vizorul Securităţii. Ca să scape de ameninţări şi persecuţii a fugit prin Iugoslavia în Austria, de unde a emigrat în Canada. A urmat cursurile superioare de filosofie la Universitatea York din Toronto, obţinând licenţa în filosofie, după care ani de zile a umblat prin lume ca om de afaceri. În luna iulie 1993 la Bucureşti a fondat firma Luxten Lighting, la care a renunţat în decembrie 2003. S-a întors la Arad în 1991, a cumpărat ziarul local şi a fondat primul cotidian regional pentru zona de Vest a ţării, ziarul Nyugati Jelen. În anul 2001 începe editarea unei reviste literare lunare, iar în 2003 înfiinţează prima editură de limbă maghiară de după 1989, din Vestul ţării. A publicat, la aceeaşi editură Brumar, mai multe volume apreciate de proză.

„Jind” este povestea unei fetiţe rămase „a nimănui”, după plecarea mamei la muncă în Italia. Pe tată nu l-a cunoscut niciodată, iar bunica maternă (Buni), în grija căreia a lăsat-o mama la început, este incapabilă să suplinească absenţa iubirii materne. „…de ce m-ai pricopsit, Doamne, cu piatra asta de gât? N-am eu destule pe cap, cum să mă ocup şi de neisprăvita asta care nu-i bună de nimic?”, se plânge Buni mereu.

Cum e firesc, mama este centrul universului bietei copile. În absenţa Mamei nimic nu poate exista, nimic nu are rost, nici măcar viaţa. „Numai de-aş putea-o îmbrăţişa pe Mama”.

„Ne aflăm la secţia de terapie intesivă a Spitalului Judeţean de Copii. Această fetiţă de unsprezece ani a fost internată aici acum jumătate de an. După părerea medicilor şi a asistentelor medicale , fetiţa s-a âmbolnăvit din dor d emama ei. Numele bolii este anorexia nervosa, o tulburare emoţională caracterizată prin respingerea hranei. Micuţa pacientă refuză hrana şi apa necesare supravieţuirii, pe această cale vrând să atragă atenţia familiei, dar mai ales a mamei, că are nvoie de dragostea, de îngrijirea şi, înainte de toate, de prezenţa ei.” \

Locurile nu sunt precizate. Se poate întâmpla, se întâmplă oriunde.

Böszörmeny Zoltán – „Jind”. Editura Brumar. Traducere din limba maghiară de Ildikó Gábos- Foarţă. 109 pag.