O carte pe zi: „Luchian. Ochii, sufletul, mâna” de Veronica D. Niculescu

O carte care urmăreşte pas cu pras, cronologic, biografia pictorului Ştefan Luchian.

169 afișări
Imaginea articolului O carte pe zi: „Luchian. Ochii, sufletul, mâna” de Veronica D. Niculescu

Dacă vreţi să citiţi o biografie romanţată „clasică”, scrisă aproape cu tot dichisul şi regulile cunoscute, cumpăraţi acest al optulea titlu apărut în colecţia „Biografii romanţate” a Editurii Polirom. Nu vă va surprinde prin nimic.

Pe una dintre manşetele copertei, editorii fac o scurtă biografie a cunsocutului pictor: S-a născut pe 1 februarie 1868, în Ştefăneşti, Botoşani. A fost primul copil al maiorului Dimitrie Luchian şi al Elenei Kiriacescu. A crescut alături de un frate mai mic, Anibal. De la vârsta de cinci ani, Ştefan Luchian s-a mutat cu familia la Bucureşti. A copilărit în mahalaua Popa Soare şi a mers la şcoala primară din Tabaci. Tatăl a murit în anul Războiului de Independenţă, iar cei doi fraţi au rămas doar în grija mamei. După ce a urmat cursurile Liceului „Sfântul Sava” a refuzat să devină ofiţer, aşa cum şi-ar fi dorit mama, şi, pasionat în egală măsură de desen şi de muzică, s-a înscris la Şcoala de Belle Arte şi la clasa de flaut de la Conservator, pe care a frecventat-o doar o vreme. După absolvire, a plecat la München şi, mai apoi, la Paris. A învăţat mai mult prin muzee decât în şcoli, la fel cum în ţară era mai atent la Grigorescu decât la profesori. Moartea mamei i-a întrerupt studiile la Paris. Revenit în România, şi-a amenajat un atelier şi, dezamăgit şi revoltat de arta oficială, căutându-şi drumul şi locul, s-a implicat în mişcarea artiştilor independenţi. Viaţa boemă a primilor ani pe cont propriu, cu casă la şosea şi trăsurică, a dispărut odată cu moştenirea. A locuit în chirie, a lucrat cu îndârjire, tot mai apropiat de cei umili şi săraci. Boala, scleroza multiplă, s-a manifestat grav în 1901. A reuşit să picteze totuşi în natură în următorii ani, pentru ca din 1910, paralizia progresând, să ducă un trai între patru pereţi. Ţintuit în fotoliu, a pictat preponderent flori. S-a stins din viaţă la 48 de ani, în noaptea dintre 27 şi 28 iunie 1916, lăsând lumii peisaje, portrete şi flori, o operă încărcată de lumină interioară, adevăr.

Aproape pas cu pas cartea urmăreşte biografia schiţată mai sus.

Autoarea precizează că a inclus încarte multe dintre scrisorile lui Luchian, ca şi oparte dintre replicile pictorului aminitte de bunul săui prieten Virgil Cioflec, care a publicat o carte despre Luchian.

Şi, uneori, deseori, apar consideraţii asupra artei: „Nu, nu este de ajuns să vezi şi să notezi ceea ce vezi, îşi spunea. Trebuie să interpretezi, să redai subînţelesul, să adânceşti, să spui poezia din ţesătura cea mai intimă a ceea ce vezi. Iar poezia asta nu poate însemna decât un limbaj personal.”

Veronica D. Niculescu este scriitoare, traducătoare şi jurnalist, autoare a unor volume de proză scurtă şi romane, destinate atât adulţilor, cât şi copiilor.

 

Veronica D. Niculescu - Luchian. Ochii, sufletul, mâna. Editura Polirom, colecţia Biografii romanţate. 283 pag.

 

Pentru cele mai importante ştiri ale zilei, transmise în timp real şi prezentate echidistant, daţi LIKE paginii noastre de Facebook!

Urmărește Mediafax pe Instagram ca să vezi imagini spectaculoase și povești din toată lumea!

Conținutul website-ului www.mediafax.ro este destinat exclusiv informării și uzului dumneavoastră personal. Este interzisă republicarea conținutului acestui site în lipsa unui acord din partea MEDIAFAX. Pentru a obține acest acord, vă rugăm să ne contactați la adresa vanzari@mediafax.ro.

 

Preluarea fără cost a materialelor de presă (text, foto si/sau video), purtătoare de drepturi de proprietate intelectuală, este aprobată de către www.mediafax.ro doar în limita a 250 de semne. Spaţiile şi URL-ul/hyperlink-ul nu sunt luate în considerare în numerotarea semnelor. Preluarea de informaţii poate fi făcută numai în acord cu termenii agreaţi şi menţionaţi aici