Scriitorul maghiar Péter Esterházy, diagnosticat cu cancer la pancreas

Săptămâna trecută, scriitorul şi-a anulat prezenţa la Târgul de carte de la Goteborg, din Suedia, unde fusese invitat special într-o secţiune dedicată literaturii maghiare. Într-o scrisoare transmisă organizatorilor evenimentului, acesta spunea că este preocupat din cauza unui cancer la pancreas, "care vrea să preia controlul asupra vieţii" sale şi despre care nu doreşte să vorbească în public, ci la o dată ulterioară.

Informaţia a fost confirmată de scriitorul Krisztian Grecso, pentru revista literară Elet ES Irodalom.

Péter Esterházy, născut în 1950, la Budapesta, într-una dintre cele mai vechi şi renumite familii aristocratice din Ungaria este unul dintre cei mai cunoscuţi scriitori maghiari contemporani, una dintre vocile şi conştiinţele literare definitorii pentru problematica spaţiului central şi est-european contemporan.

Esterházy a urmat iniţial studii de matematică la universitatea din oraşul natal şi a lucrat ca matematician între anii 1974 şi 1978. A debutat în 1978 în reviste literare, iar de atunci s-a dedicat în întregime literaturii. Este autorul unei opere vaste, ce cuprinde romane, nuvele, piese de teatru, eseuri, studii, publicistică, lucrări traduse în peste douăzeci şi cinci de limbi şi încununate cu numeroase distincţii naţionale, printre care prestigiosul premiu Kossuth, în 1996, şi internaţionale (Herder, în 2002, Grinzane Cavour, în 2004, premiul păcii al Uniunii Editorilor şi Librarilor din Germania, în 2004, premiul de excelenţă al Institutului Cultural Român, premiul Grinzane-Beppe Fenoglio din Italia, în 2007).

În România, Curtea Veche Publishing i-a dedicat lui Péter Esterházy o serie de autor în care au apărut, în traducerea Anamariei Pop, cărţile "Verbele auxiliare ale inimii" (2007), "Harmonia cælestis" (2008), "Ediţie revăzută" (2008), "O femeie" (2008), "Rubens şi femeile neeuclidiene" (2009), un volum inedit de interviuri, "La început eram încă un om normal - Dialog cyberspaţial" (2010), "Péter Esterházy în dialog cu Iolanda Malamen", "Nicio artă" (2011), "Fancsiko şi Pinta" (2015).