Șerban Pavlu, despre actorii care i-au fost „o a doua școală”: „Privindu-l pe Victor Rebengiuc, înveți despre meseria asta niște lucruri”

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google

Urmărește-ne în Discover

Actorul Șerban Pavlu a vorbit, în podcastul „Altceva cu Adrian Artene”, despre actorii mari alături de care a avut șansa să joace și care i-au marcat cariera. El spune că Victor Rebengiuc, Marcel Iureș, Mariana Mihuț și Tamara Buciuceanu-Botez au reprezentat pentru el „o a doua școală”.

Marii actori, „o a doua școală” pentru Șerban Pavlu

„Am și avut la cine să mă uit, am jucat cu niște actori care au fost, de fapt, o a doua școală, e reală. Meseria asta este și un meșteșug în măsura în care este o artă. Este o artă și un meșteșug în sensul că arta, în realitate, nu se fură, dar meșteșugul da”, a spus Șerban Pavlu.

Șerban Pavlu, despre diferențele dintre teatru și film: La film există o plasă de siguranță, pe scenă nu te poate opri nimeni

Actorul a explicat că experiența de a lucra lângă mari actori îi poate oferi unui artist lecții pe care nu le poate primi doar din școală.

„Privindu-l, de exemplu, pe Victor Rebengiuc, de-a lungul a 20 de ani pe scenă, uneori de foarte aproape, în exercițiu funcțional, ca să mă exprim așa, înveți despre meseria asta niște lucruri. Privindu-l pe Marcel Iureș, în timp ce face Hamlet, în repetiții, înveți ceva despre meseria asta. Privindu-o pe Mariana Mihuț, privindu-o pe Tamara Buciuceanu. Am avut șansa să joc cu oamenii ăștia”, a declarat Pavlu.

Șerban Pavlu a mai spus că prezența unui actor foarte mare poate fi, în același timp, o lecție și o formă de presiune pentru cei din jur.

„Deodată vezi un om, un maestru, în sensul oriental al termenului, mișcând piesele pe tablă. Îți luminează și îți stabilește și niște limite ale tale”, a spus actorul.

Presiunea de a juca lângă mari actori

Întrebat dacă prezența unui asemenea actor îi poate inhiba pe ceilalți, Pavlu a răspuns: „Ba da, uneori da”.

„Există măcar o presiune a bunului-simț. Să-ți dai seama că ești prost, să-ți dai seama că ești mediocru, să-ți dai seama că ești limitat”, a afirmat Șerban Pavlu.

Actorul a comparat lucrul lângă un mare artist cu o alergare în care, la un moment dat, diferența de ritm devine evidentă.

„E ca și cum pleci cu cineva într-o alergare. Ușor, ușor, partenerul tău, cu care ai schimbat poate și câteva vorbe la începutul cursei, este simpatic. Dar pe măsură ce se lungește pasul, tu cam începi să gâfâi. El îți mai spune un banc, te mai întreabă de sănătate, dar tu nu mai poți să ții pasul. După care omul se lansează într-un sprint și deodată spui: «Eu nu mă pot ține după tine!»”, a mai spus Pavlu.

„Pentru cine are ochi să vadă, are ce vedea. Pentru cine are urechi să audă, are ce auzi”, a mai spus Șerban Pavlu

Podcastul integral: