Teatrul din Paris unde se joacă piesele lui Ionesco de 55 de ani, în pericol de a fi desfiinţat

Teatrul La Huchette este un adevărat mit al scenei teatrale pariziene, un monument al patrimoniului francez, fiind celebru şi menţionat în ghidurile turistice din toată lumea.

Înfiinţat la puţin timp după cel de-Al Doilea Război Mondial, teatrul este cunoscut mai ales pentru că, din 1957 până în prezent, se joacă în aceleaşi costume şi în aceeaşi punere în scenă două piese care l-au făcut pe Eugen Ionesco să intre în istoria dramaturgiei: "Lecţia" şi "Cântăreaţa cheală". Fiecare dintre cele două piese a fost jucată de peste 17.000 de ori şi împreună au adunat peste două milioane de spectatori.

"Un record de longevitate şi de frecventare, care s-ar putea întrerupe", a declarat pentru RFI Jean-Noel Hazemann, directorul instituţiei culturale. "Teatrul La Huchette este un teatru mic de 90 de locuri. Este un teatru pentru care nu putem mări la infinit preţul biletelor, dar nici capacitatea sălii. Cum însă restul cresc, taxele, chiria - ţinând cont că suntem în cartierul latin -, avem probleme tot mai mari de trezorerie", a mai spus acesta.

În prezent, preţul unui bilet este de 22 de euro, studenţii având la dispoziţie bilete reduse, de 16 euro. Publicul este însă cel mai adesea format din studenţi - două treimi - familii şi turişti, iar încasările zilnice de 1.500 de euro nu compensează creşterile de cheltuieli permanente, mai ales chiria, care în ultimii 15 ani s-a dublat, ajungând în prezent la circa 4.500 de euro lunar.

"Am ajuns la o înţelegere cu proprietarul, care este un tip şarmant şi înţelegător, care ne-a lăsat să încălcăm puţin regulile privind plata chiriilor. El rămâne totuşi proprietar şi a fost nevoit să ne ceară toţi banii. Tribunalul a fost şi el înţelegător cu noi şi ne-a lăsat să ne eşalonăm chiriile, dar acum nu mai putem întârzia, suntem deci într-o situaţie tot mai precară", a mai spus Hazemann.

În octombrie anul trecut, teatrul a fost pe punctul de a fi închis şi trupa concediată. Pericolul încă există şi soluţii sunt puţine, a adăugat directorul teatrului La Huchette.

"Facem parte din teatrele private pariziene - cele 54 de săli existente în capitală - şi suntem cel mai mic dintre aceste teatre private. Toţi actorii noştri sunt însă plătiţi de fiecare dată - obicei care nu-i valabil peste tot -, e adevărat, cu salariul minim, toate taxele sunt plătite şi nici măcar nu avem vreo datorie socială", a explicat acesta, adăugând: "Făcând parte din teatrele private, nu avem dreptul la nicio subvenţie, nici de la municipalitate, nici de la ministerul Culturii. Există doar nişte sume care sunt vărsate într-o puşculiţă comună numită Fondul de sprijin al teatrului privat şi de acolo ni se revarsă o cotă parte, dar doar pentru creaţii noi".

În lipsă de alţi bani, teatrul supravieţuieşte pe bază de mecenat. Directorul instituţiei de spectacole spune că, pentru a "supravieţui, teatrul are nevoie de o sumă anuală de 70-80.000 de euro.

Cum piesele lui Eugen Ionesco au făcut teatrul celebru, Jean-Noel Hazemann a fost întrebat de RFI dacă a intrat în contact cu eventuali sponsori români sau cu autorităţi culturale din România.

"Am avut plăcerea să mergem să jucăm «Cântăreaţa cheală» şi «Lecţia» la Teatrul Odeon din Bucureşti, în 2006, cu ocazia sommet-ului francofoniei. Eu ador România, am fost acolo în turnee cu trupe, înainte să devin director de teatru la Paris. Nu am intrat însă în contact acum cu cineva din România ca să vorbim despre soarta Teatrului La Huchette", a răspuns acesta.