VINTAGE by ZD: Naşterea, creşterea şi destinul şoselei Kiseleff - FOTO

Din vremurile începuturilor comerţului braşovean cu oamenii de la sudul Dunării, drumul bătătorit de neobosiţii saşi de la poalele Tâmpei a tăiat către Cetatea Giugiului, prin aglomerarea de sate ce avea să poarte numele de Bucureşti, poate chiar sub administraţia câmpulungeanului Bucur Ciobanul, cel care – în opinia lui Luccari din Raguzza, călătorul din anii domniei lui Mihai Viteazul, – „a tras câteva întărituri de cărămidă la Bucureşti din porunca lui Negru Vodă”. Aşadar, din acele vremuri nici astăzi desprinse de legendă, pe aici trecea „Drumul ce duce la Braşov”. Mai târziu, prin veacul al XVII-lea, Şerban Cantacuzino şi-a alcătuit o moşie cu palat şi paraclis (Biserica Măgureanu) chiar în calea acestui drum, ce va părea că porneşte din curţile sale. După moartea unchiului şi urcarea pe Tron, Constantin Brâncoveanu va tăia pe din două proprietatea cantacuzină, eliberând iarăşi vechiul traseu, motiv de gâlceavă pe viaţă cu a doua soţie a unchiului său. Noul drum va căpăta şi numele moşiei sale de la Mogoşoaia, unde înălţa un frumos palat raguzzan pentru fiul său Ştefan. Cum drumul la Mogoşoaia trebuia să cotească în dreptul Palatului Ştirbey de astăzi pentru a continua pe „Drumul Târgoviştei”, este limpede că din acel punct a fost sorocit să pornească şi noul „Drum spre Braşov”.

Cu timpul şi porţiunea dintre uliţa Amzei şi Chioşcul lui Mavrogheni a căpătat numele Mogoşoaiei, mai mult, odată cu apariţia barierei, „Drumul Braşovului”, scurtat cu un kilometru, pornea din dreptul acelui chioşc, întâmpinat fiind de două mori de vânt aflate în dreapta chioşcului, ultima, ruinată, având să fie demolată de Kiseleff. I-a fost schimbat şi numele în „Drumul către Văleni”, cum observăm consultând planurile lui Ernst şi Purcel de la finele secolului al XVIII-lea, însă, nu pentru multă vreme, căci în prima jumătate a secolului al XIX-lea a fost rebotezat în „Aleea Bănesei”, fiindcă trecea printr-o rămăşiţă din Codrii Vlăsiei numită de localnici Pădurea Bănesei, pe atunci proprietatea – din 1761 – a Elenei Văcărescu, soţia banului Ştefan Văcărescu.

Am ajuns, în fine, în anul 1830, când generalul conte Pavel Kiseleff, guvernator al Moldovei şi Ţării Româneşti, conform Păcii de la Adrianopole, a adunat cu poruncă o comisie „pentru înfrumuseţarea şi îndreptarea poliţiei”. S-a întocmit atunci un „Regulament pentru starea sănătăţii şi paza bunei orânduieli în poliţia Bucureştilor” ce prevedea modernizarea radicală a localităţii, prefacerea ei dintr-un conglomerat de sate într-un oraş de tip european-occidental. Era sentinţa ce condamna „ulicioarele netrebnice” şi, totodată, actul de naştere al tuturor schimbărilor ce vor urma, mare parte din reguli fiind şi în prezent actuale...

Textul integral al acestui articole este disponibil la adresa:

http://www.zf.ro/ziarul-de-duminica/soseaua-kiseleff-de-emanuel-badescu-14706644

Citeşte şi: Semnificaţii istorice pentru 10 iulie

Citeşte şi: Kit pentru Vacanţa de Vară: Top 3 Cele mai frumoase cărţi şi albume muzicale pentru plajă

Citeşte şi: Stagiune estivală la Palatul Mogoşoaia: Teatru interactiv, concerte de pop simfonic, expoziţii, grafică

Citeşte şi: COOLTURA de WEEKEND. De la muzică clasică la bairam: Party pe acoperiş.Teatru sub Lună. Nopţi cu Mozart

Citeşte şi: COMENTARIU ZD: Ora de religie şi desenele animate

Citeşte şi: Cât timp vorbim, în medie, la telefon zilnic şi de câte ori atingem ecranul acestuia