Băncile europene au beneficiat anul trecut de ajutoare de stat indirecte de până la 300 mld. dolari

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne în Discover

Acest sprijin indirect s-ar putea să fi ajuns până la 110 miliarde de dolari anul trecut în Marea Britanie şi Japonia, în timp ce în SUA s-a situat la 20-70 de miliarde de dolari, arată Fondul în raportul Stabilitatea Financiară Globală.

FMI analizează economiile şi politicile financiare ale celor 188 de ţări membre şi avertizează asupra posibilelor probleme. Rapoartele instituţiei ar putea influenţa autorităţile de reglementare din SUA şi Europa, care implementează reguli mai dure pentru industria financiară, cu scopul de a reduce eventualul cost pentru contribuabili al colapsului unei bănci mari.

Activele băncilor au crescut semnificativ începând din 2000, în timp ce numărul de bănci a scăzut. În cele mai multe ţări, activele celor mai mari trei bănci reprezintă cel puţin 40% din total, în timp ce în Canada, Franţa şi Spania procentajul se situează la 60%.

Italia pune presiune pe bănci pentru bugetul de anul viitor. Statul ar putea încasa în plus până la 3 miliarde de euro

AI devine motorul economiei mondiale. FMI vede însă un pericol major la iarnă

Colapsul unei bănci de asemenea dimensiuni ar arunca în haos sistemul financiar al ţării respective.

Situaţia s-a înrăutăţit în contextul crizei financiare din 2007-2008, când guvernele au intervenit pentru a susţine băncile şi au încurajat fuziuni pentru a evita ca instituţii de credit importante să intre în faliment.

„Ţările au ieşit din criza financiară cu o problemă şi mai gravă: multe bănci au devenit mai mari decât înainte, iar garanţiile implicite din partea guvernelor au devenit de asemenea mai mari”, se arată în raportul FMI.

Avantajul băncilor în privinţa costurilor de finanţare s-a mai redus începând din 2009, mai ales în Statele Unite, ca urmare a reglementărilor mai stricte.

FMI a folosit trei metode pentru a calcula sprijinul indirect primit de bănci. Instituţia internaţională a comparat randamentele obligaţiunilor marilor bănci cu cele ale altor instituţii de credit, a comparat costul asigurării împotriva riscului de neplată cu cât ar trebui să fie acesta bazat doar pe informaţiile financiare disponibile despre bancă şi a utilizat estimări ale agenţiilor de rating privind sprijinul guvernamental.

Statele nu pot renunţa complet la sprijinul implicit pentru băncile de importanţă sistemică, iar restructurarea pentru a le reduce dimensiunea nu este de asemenea o soluţie, întrucât ar creşte costurile pentru consumatori şi ar afecta lichiditatea de pe piaţa fianciară, a avertizat FMI.

Soluţia ar fi ca statele să se asigure că băncile sunt sigure, prin creşterea rezervelor de capital şi a calităţii acestuia. De asemenea, statele ar putea impune o taxă care să fie calculată în funcţie de pasivele băncilor şi prin care statul să-şi recupereze eventuale costuri.

Fondul a cerut ţărilor să se cooredoneze mai bine în privinţa schemelor de lichidare, mai ales pentru băncile cu operaţiuni transfrontaliere.