Industria europeană de armament a atins recorduri la bursă, dar rămâne dependentă de Statele Unite. Companiile care și-au umflat profiturile cu „reînarmarea Europei”

Reînarmarea Europei a generat recorduri bursiere pentru marile companii din industria de armament din UE, însă dependența de Statele Unite continuă să frâneze creșterea sectorului, în timp ce guvernele se confruntă cu dilema de a crește cheltuielile militare fără a emite mai multă datorie, fără a majora taxele și fără a tăia din alte priorități, precum decarbonizarea.

Pe fondul războiului din Ucraina și al deciziei NATO de a investi 5% din PIB în apărare până în 2035, profiturile companiilor precum Rheinmetall, Leonardo sau Indra au explodat, iar investitorii și fondurile private europene și-au sporit expunerea pe sectorul apărării, scrie EFE.

Piețele au primit cu entuziasm reforma constituțională privind apărarea în Germania și pachetul de măsuri de la Bruxelles, care include flexibilizarea regulilor bugetare și noul fond SAFE de 150 miliarde de euro în credite.

„Reacția a fost foarte bună: piețele văd reînarmarea europeană și dorința de independență față de SUA ca pe ceva pozitiv și necesar”, a declarat pentru EFE Tomas Dvorak, economist senior la Oxford Economics.

Boom-ul industriei armamentului în Europa

Companiile de apărare europene trăiesc un adevărat boom de la invazia Ucrainei din 2022, iar investițiile în apărare ale țărilor UE au crescut cu 65%, atingând în 2024 un record de 106 miliarde de euro, potrivit Agenției Europene de Apărare (EDA).

Aceasta se reflectă și în cifre istorice pentru mai multe companii europene: în Germania, profiturile Rheinmetall au crescut cu 38% anul trecut, iar acțiunile sale s-au apreciat cu 1.738% de la începutul războiului.

În Franța, acțiunile Thales au crescut cu peste 66% într-un an, Airbus cu peste 45%, iar Safran cu 40%.

Leonardo, compania italiană controlată de stat, a raportat o creștere de 44% a profitului anual până în iunie și pregătește mai multe consorții și o fuziune a activităților sale spațiale cu Airbus și Thales.

În Spania, principalii actori sunt Indra, care crește mai ales pe segmentul de apărare și a anunțat o creștere anuală a profitului de 58%, alături de Navantia (constructor naval) și Airbus. Toate trei au primit împrumuturi semnificative din partea guvernului.

Umbra Statelor Unite

Totuși, nu toate profiturile rămân în Europa: complexul militar american continuă să joace un rol dominant, iar achizițiile din Coreea de Sud, Brazilia sau Israel au crescut de asemenea.

Pentru a reduce această dependență, UE a adoptat un principiu al preferinței europene în cadrul planului său industrial de apărare EDIP: companiile care primesc fonduri europene nu pot cheltui mai mult de 35% din bugetul unui produs pe componente fabricate în afara UE.

Aceasta reprezintă o provocare, cel puțin pe termen scurt, întrucât Europa are deficiențe majore și depinde încă de SUA pentru echipamente sofisticate precum rachete hipersonice, avioane de ultimă generație sau sisteme de apărare antiaeriană cu rază lungă. Bruxelles speră să corecteze aceste vulnerabilități până în 2030, prin investiții masive.

„Europa și-a crescut semnificativ achizițiile de echipamente din baza industrială de apărare a SUA în ultimii patru ani, adâncindu-și dependența pe termen scurt și mediu”, au scris în octombrie analiștii Juan Mejino-López și Guntram B. Wolff pe site-ul centrului de studii Bruegel.

Pentru a schimba paradigma, „este esențial ca producția europeană de sisteme de apărare cheie să crească mai repede decât cererea”, au subliniat aceștia.

Impactul asupra altor sectoare

Deocamdată, nu există dovezi clare că interesul crescut pentru apărare ar afecta alte sectoare strategice, precum tranziția ecologică, însă analiștii avertizează că acest lucru s-ar putea schimba în viitor, având în vedere scăderea entuziasmului pentru Pactul Verde și problemele de datorie din zona euro.

„Este rezonabil să ne așteptăm la amânarea unor obiective climatice”, afirmă Dvorak, adăugând că guvernele ar putea fi nevoite să reducă subvențiile și, inevitabil, să crească taxele.

Potrivit Rebeccăi Christie, expertă în piețe financiare la Bruegel, UE se confruntă cu „întrebarea de un milion de euro: cum pot țările să își respecte obligațiile de apărare fără a-și depăși bugetele?”.

Răspunsul va deveni mai clar odată ce UE finalizează cadrul financiar 2028–2034 și țările decid dacă vor apela la piețele de obligațiuni, a explicat Christie.

Deși banii care alimentează sectorul provin în principal din fonduri publice, „capitalul privat va juca și el un rol important în anii următori”, a declarat pentru EFE Anthony Penel, manager de acțiuni europene la Edmond de Rothschild AM.

„Companiile de apărare vor trebui să emită datorii sau să-și majoreze capitalul pentru a finanța producția și extinderea capacității”, a adăugat Penel.