Legea carburanților riscă să favorizeze marile companii petroliere și să crească prețurile la pompă. Distribuitorii independenți ar putea fi afectați

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne în Discover

Intenția autorităților de a prelungi măsurile anticriză pe piața carburanților până la 31 martie 2027 ridică probleme legate de modul în care sunt tratate companiile petroliere și distribuitorii independenți.

Potrivit unei analize publicate de Săptămâna Financiară, principala problemă este că actuala legislație exceptează de la plafonarea adaosurilor comerciale activitățile de rafinare și prima vânzare a produselor petroliere, inclusiv a celor importate, în timp ce distribuitorii și comercianții independenți trebuie să respecte aceste limite.

Legea nr. 162/2026, care reglementează intervenția statului asupra pieței țițeiului și produselor petroliere până la 31 octombrie 2026, stabilește un mecanism de limitare a adaosurilor comerciale, raportat la nivelurile practicate în anul 2025.

Germania intervine pentru a limita scumpirea carburanților. Taxele vor fi reduse, iar prețurile ar putea fi plafonate

Petrolul a trecut de 100 de dolari. Cât ar putea costa benzina și motorina în România

Problema nu este însă existența plafonării în sine, ci modul în care aceasta este distribuită între participanții la piață. În actuala formulă legislativă, operatorii care controlează rafinării sau realizează importuri beneficiază de exceptarea unor activități esențiale de la plafonare, în timp ce societățile care operează exclusiv în distribuția și comercializarea carburanților trebuie să respecte constrângerile prevăzute de lege.

Analiza avertizează că o asemenea situație poate afecta supraviețuirea distribuitorilor independenți și poate avea, în cele din urmă, consecințe asupra prețurilor plătite de consumatori.

Plafonarea adaosurilor comerciale, aplicată diferit companiilor petroliere

Principiul general formulat de Legea nr. 162/2026 este acela al limitării adaosului comercial mediu pentru benzină și motorină în activitățile de rafinare, distribuție angro și comercializare cu amănuntul.

Reglementarea stabilește drept referință nivelul mediu al adaosurilor practicate în anul 2025, cu posibilitatea unei ajustări unice în funcție de inflația aferentă acelui an.

Cu toate acestea, articolul 2 alineatul (11) exceptează explicit activitățile de rafinare și prima vânzare a produselor rezultate din procesarea țițeiului, precum și activitățile de import și prima vânzare a produselor petroliere importate.

Rezultă astfel o asimetrie importantă între regula generală și excepțiile sale.

În timp ce anumite segmente ale lanțului comercial sunt obligate să respecte limite ale adaosului, marjele realizate în etapele exceptate pot fi stabilite în condițiile pieței, fără aceeași constrângere legală.

Potrivit analizei Săptămâna Financiară, această diferență nu este una pur tehnică. Ea influențează direct modul în care se formează prețurile, se distribuie profitabilitatea și se exercită concurența între companiile integrate vertical și operatorii independenți.

Un grup petrolier care controlează atât producția sau importul, cât și distribuția prin propria rețea de benzinării are mai multe posibilități de a-și organiza marjele comerciale și profiturile.

În schimb, un distribuitor independent, care nu deține o rafinărie și nu controlează sursele de aprovizionare, nu beneficiază de aceeași flexibilitate.

Prin urmare, legea riscă să impună condiții diferite unor companii care concurează pentru aceiași consumatori.

Cum pot fi afectate benzinăriile independente

Unul dintre riscurile prezentate în analiză este fenomenul cunoscut sub denumirea de margin squeeze, respectiv comprimarea marjei comerciale.

Acesta apare atunci când diferența dintre prețul de achiziție angro și prețul de vânzare către consumator devine prea mică pentru ca un distribuitor să își poată acoperi costurile.

Fenomenul este relevant în special în industriile în care unele companii controlează mai multe etape ale producției și distribuției, iar altele depind de furnizori pentru aprovizionare.

În cazul pieței carburanților, actualul mecanism de plafonare poate favoriza apariția unei asemenea situații, avertizează Săptămâna Financiară.

O companie petrolieră integrată poate obține o marjă mai mare la prima vânzare a produselor din rafinărie sau din import, unde nu se aplică plafonarea, și poate practica ulterior un adaos comercial mai mic în propria rețea de benzinării.

În acest fel, grupul își poate menține profitabilitatea prin câștigurile realizate în diferite etape ale activității, chiar dacă marja obținută direct la pompă este redusă.

Situația este diferită pentru o rețea independentă de benzinării. Aceasta trebuie să cumpere carburantul de pe piața angro, la un preț care poate include marjele neplafonate ale furnizorilor, iar ulterior trebuie să respecte limitele impuse propriei activități comerciale.

Săptămâna Financiară atrage atenția că nu este necesar ca acești operatori să dispară imediat de pe piață pentru ca efectele asupra concurenței să devină vizibile. Reducerea constantă a profitabilității poate afecta investițiile și capacitatea financiară a distribuitorilor care nu dețin rafinării sau alte surse proprii de aprovizionare.

Marile grupuri petroliere ar putea câștiga cotă de piață în detrimentul companiilor independente

O altă consecință posibilă a prelungirii actualului regim de plafonare este creșterea gradului de concentrare a pieței carburanților.

În România activează atât mari grupuri petroliere care controlează producția, importul, distribuția și comercializarea, cât și companii independente, inclusiv firme cu capital românesc, care operează benzinării fără să dețină rafinării proprii.

Cele două categorii de operatori nu au aceeași putere de negociere și nici aceleași posibilități de a face față reducerii marjelor comerciale.

Marile companii pot compensa profiturile mai mici dintr-o activitate prin câștigurile obținute în alte etape ale lanțului comercial. În schimb, pentru distribuitorii independenți, o reducere semnificativă și prelungită a marjei comerciale se reflectă direct în rezultatele financiare.

Dacă actualele reguli ar fi menținute fără corectarea acestor diferențe, presiunea asupra rețelelor independente ar putea crește, potrivit Săptămânii Financiare.

Marile companii ar putea câștiga cotă de piață nu doar prin eficiența activității, ci și datorită unor prevederi legislative care le permit să își organizeze profiturile în condiții mai avantajoase.

Consumatorii ar putea plăti mai mult la pompă din cauza reducerii concurenței

Intervenția statului pe piața carburanților are drept scop protejarea economiei și a populației într-o perioadă caracterizată de fluctuații ale prețurilor la energie.

Cu toate acestea, eficiența unei măsuri anticriză nu poate fi evaluată doar prin limitarea adaosurilor comerciale practicate într-o anumită etapă a distribuției.

Prețul final plătit de consumatori depinde și de costul de achiziție al carburanților, de cheltuielile de transport și depozitare, de taxe și de nivelul concurenței.

Mai mult, chiar dacă unele rețele mari ar putea oferi prețuri competitive pe termen scurt, diminuarea numărului de distribuitori independenți ar putea slăbi concurența în timp.

O piață dominată de mai puține companii nu înseamnă automat prețuri mai mici pentru consumatori.

Dimpotrivă, reducerea concurenței poate însemna mai puține alternative și o presiune mai mică asupra companiilor de a practica prețuri competitive.

Potrivit Săptămânii Financiare, protejarea consumatorilor și menținerea concurenței nu trebuie privite ca obiective separate, ci ca două componente ale aceleiași politici economice.

Prelungirea măsurilor anticriză până în martie 2027. Ce ar trebui să schimbe autoritățile

Discuțiile despre prelungirea măsurilor anticriză pe piața carburanților până la 31 martie 2027 au readus în atenție modul în care se aplică plafonarea adaosurilor comerciale.

Pe 14 octombrie, proiectul de lege a fost retras de pe lista de vot a Camerei Deputaților, la solicitarea Ministerului Finanțelor, potrivit informațiilor apărute în presa economică.

Astfel, prelungirea măsurilor până la 31 martie 2027 nu a fost încă aprobată definitiv. Autoritățile au însă posibilitatea de a reanaliza efectele pe care noile reguli le-ar putea avea asupra concurenței.

Potrivit Săptămânii Financiare, măsurile de plafonare ar trebui aplicate în mod echilibrat, fără să avantajeze anumite companii în detrimentul altora.

De asemenea, regulile trebuie să țină cont de diferențele dintre activitățile de rafinare, import, distribuție și vânzare a carburanților, precum și de costurile suportate de fiecare operator.

Publicația atrage atenția că autoritățile ar trebui să verifice și modul în care marile grupuri petroliere își împart profiturile între diferitele activități, pentru a evita transferarea câștigurilor către cele exceptate de la plafonare.

În același timp, orice prelungire a măsurilor trebuie analizată atât din perspectiva prețurilor la pompă, cât și a efectelor asupra concurenței și aprovizionării cu carburanți.

Săptămâna Financiară subliniază că o măsură destinată combaterii unei crize nu trebuie să creeze noi dezechilibre pe piață, care să continue și după încheierea acesteia.