Metoda „Phoenix”. Premianţi la fraude: care sunt procedeele lor favorite şi ce legături au ei cu politicienii care ne conduc?

  • Companiile de securitate privată care perpetuează sistemul de fraudare a Statului intră des în insolvenţă şi renasc apoi cu pretenţia neprihănirii.
  • Metoda „Phoenix” abundă în muncă nedeclarată sau disimulată.
  • În timp ce unii patroni se îmbogăţesc prin scheme pline de ilegalităţi, angajaţii sărăcesc şi societatea putrezeşte din cauza corupţiei.
  • De zeci de ani, metoda „Phoenix” şi cei care o practică se perpetuează mulţumită conexiunilor din sfera politică.
2411 afișări
Imaginea articolului Metoda „Phoenix”. Premianţi la fraude: care sunt procedeele lor favorite şi ce legături au ei cu politicienii care ne conduc?

Metoda „Phoenix”. Premianţi la fraude: care sunt procedeele lor favorite şi ce legături au ei cu politicienii care ne conduc?

Companiile de securitate privată care perpetuează sistemul de fraudare a Statului intră des în insolvenţă şi renasc apoi cu pretenţia neprihănirii. Fac plăţi „la negru”, abuzează de angajaţi, fentează legile şi inspecţiile. Pare că nimeni nu se prinde de acest lucru, deşi aproape că a devenit evident felul în care operează. Explicaţia rezonabilă a tolerării unor astfel de „oameni de afaceri” nu poate ocoli ipoteza existenţei unor forme de „protecţie cu taxă inversă”.
 
Firmele evidenţiate până acum în procesul de investigare şi de justiţie folosesc de zeci de ani reţete şi reţele blindate cu conexiuni în medii politice şi în organele de control. Piaţa e sufocată de nedreptăţi şi puţini sunt cei care realmente vor să facă lumină. Pentru ca legea şi ordinea să îşi recapete locul în acest sector economic, trebuie să se pună capăt metodei „Phoenix”.
 
Procedeul subcontractării
 
Experţi care studiază fenomenele de pe piaţa firmelor de securitate privată susţin că, de departe, cea mai frecventă metodă de plată „la negru” este folosirea concomitentă a două sau mai multe firme de pază controlate – direct sau prin interpuşi – de aceleaşi persoane. O firmă joacă rolul principal şi cel puţin o altă firmă joacă rolul secundar, de subcontractor.
 
Angajaţilor folosiţi în derularea contractului li se fac contracte cu timp parţial atât la firma principală, cât şi la firma aşa-zis subcontractoare. De regulă, contractul de muncă la firma principală se încheie pe fracţii cât mai mici de timp (două ore), astfel încât valoarea taxelor ce trebuie plătite Statului să fie cât mai mică. Partea cea mai mare a programului de lucru este executată pe firma subcontractoare, care se sustrage de la plata taxelor aferente salariilor.
 
Firma principală încasează preţul contractului integral, transferând subcontractorilor doar contravaloarea salariilor nete ale angajaţilor, nu şi contravaloarea taxelor şi a impozitelor cuvenite conform legii. În felul acesta, firma principală dobândeşte o aparenţă de funcţionare legală, îşi plăteşte taxele în mod regulat şi, prin urmare, arată că ar îndeplini condiţiile de a participa la licitaţii publice. Dar, prin acest procedeu ilegal, taxele plătite de firma principală sunt diminuate cu circa 80%.
 
Sistemul funcţionează chiar şi în situaţia în care, în urma sesizărilor că aceşti „subcontractori” nu îşi îndeplinesc obligaţiile fiscale, autorităţile impun popriri pentru sumele datorate la Bugetul de Stat. Întrucât sumele aferente salariilor nu se pot popri, banii sunt scoşi din bănci pe baza unor state de salarii falsificate. Exact prin acelaşi procedeu (salarii nete pe state de plată false) sunt scoase din bănci sume în numerar, fie pentru plăţi „la negru”, fie pentru a fi tezaurizate în beneficiu propriu de către cei care controlează mecanismul de fraudare.
 
În cele din urmă, subcontractorii acumulează cu intenţie datorii mari şi sunt declaraţi insolvenţi în instanţă chiar de către proprietarii lor. Aceştia evită, astfel, plata datoriilor rămase, în paguba Statului şi a terţilor creditori.
 
Procedeul concediilor fără plată fictive
 
O altă variantă identificată de analişti este trecerea angajaţilor în concediu fără plată. De multe ori, aceştia nu au cunoştinţă despre „manevră”, pentru că modificarea se operează doar în registrul virtual al salariaţilor (REVISAL). Deşi „pe hârtie” se află în concediu fără plată, angajaţii continuă să se prezinte la serviciu, dar pentru lucrul prestat sunt plătiţi „în mână”, cu „bani negri” scoşi ilegal din circuitul fiscal.
 
Procedeul programului de lucru extins peste limitele legale
 
În medie, norma legală de lucru este de 167 de ore pe lună. Firmele angrenate în schemele frauduloase ale metodei „Phoenix” obligă angajaţii să lucreze în mod curent 240 de ore, fără a le asigura timpul de odihnă legal şi fără a le plăti sporul legal pentru orele suplimentare (poate merge până la 75%). Pentru a evita sancţiunile, în cazul unor controale ale organelor de inspecţie a muncii, angajaţii care acumulează prea multe ore suplimentare lucrate sunt concediaţi după un anumit timp. Aceştia nu mai încasează contravaloarea sporurilor de ore suplimentare prestate. La fel se procedează şi în cazul indemnizaţiilor de concediu. Angajaţilor li se amână concediul cât se poate de mult şi, dacă insistă cu pretenţiile, li se arată uşa.
 
Procedee de ocolire a obligaţiilor fiscale similare sunt întâlnite şi în alte domenii. Spre exemplu, în HORECA, sunt situaţii pe bandă rulantă în care, în paralel cu situaţiile fictive, în care salariile din contractele de muncă sunt la minimul prevăzut de lege, unii patroni ţin şi socoteala cu pontajele reale şi cu compensaţiile „la negru”. Angajaţi care au trăit pe propria piele aceste necazuri descriu modalitatea înjositoare în care au fost trataţi şi recurenţa fenomenului la mai multe firme din sectoarele 3 şi 4 ale Capitalei.
 
Spre exemplu, pentru un program de două zile de lucru cu două zile libere, tura normală de 12 ore a ajuns să fie, în realitate, o muncă de 16 ore. Şi, nu de puţine ori, în situaţia în care tura începea la 19:00, sporul pentru orele de noapte nu a mai fost plătit, după cum nici sporurile pentru orele de muncă efectuate în zilele de weekend nu au mai fost plătite la cuantumul prevăzut de lege.
 
Toate acestea, în localuri frecventate de politicieni de rang înalt, care ajung să ia cunoştinţă despre practici, dar care în cele din urmă nu întreprind măsuri reparatorii pentru că au relaţii profitabile cu patronii de hoteluri, restaurante şi alte stabilimente care ajută atât la menţinerea unui tonus bun, săltăreţ, cât şi a altor beneficii pentru sănătatea şi propăşirea spirituală a fiecărui politician cu perspectivă. Câţi oare încă mai beneficiază de aranjamente de acest fel? Ce tratamente avantajoase mai fac politicienii prin camere de grand-hotel şi ce dau la schimb, fără numerar?
 
De la insolvenţă la renaştere, patronii şi protectorii lor se aleg cu mulţi bani
 
Pentru a scăpa de plata datoriilor la bugetul statului care se acumulează pe parcursul întrebuinţării acestui mecanism de fraudare sau în cazul în care sunt luate măsuri legale împotriva firmelor de natură să nu mai permită funcţionarea lor (pierderea licenţei), făptuitorii implicaţi în schema „Phoenix” recurg intenţionat la procedura de insolvenţă, pentru a declara mai apoi falimentul.
 
Practic, prin intrarea în insolvenţă voluntară, sumele fraudate nu mai sunt recuperate vreodată. Formula „salvatoare” a insolvenţei este întrebuinţată şi în cazurile în care firmele intră „în vizorul” autorităţilor, mai ales când – în urma cercetărilor – organele judiciare deschid dosare de urmărire penală pentru fraudele comise, iar prin decizie judecătorească firmele şi administratorii lor sunt obligaţi în solidar la plata prejudiciilor.
 
După falimentarea firmelor cu datorii, făptuitorii deschid sau activează firme constituite în prealabil şi pe care le ţin „în aşteptare”, cu licenţe de funcţionare de la Poliţie. 
 
Pentru a crea iluzia unei funcţionări neîntrerupte, de multe ori aceste firme au denumiri asemănătoare cu cele falimentate. Aceste noi firme preiau contractele existente, activele firmelor insolvente şi personalul acestora. Transferul activelor de pe firmele insolvente se face în paguba creditorilor cu complicitatea administratorilor judiciari. Conform legii insolvenţei, o societate insolventă nu poate înstrăina bunuri fără acordul adunării creditorilor care sunt nominalizaţi în perioada derulării procedurilor specifice insolvenţei.
 
În cazul în care sunt deja implicaţi în dosare penale sau sunt condamnaţi şi nu mai pot primi avizul Poliţiei pentru a fi administratori ai unei firme de pază (conform Legii 333/2003), coordonatorii schemei frauduloase instalează la conducerea firmelor renăscute persoane interpuse, oameni de încredere, de regulă rude sau apropiaţi, foşti angajaţi.
 
Falsul şi ficţiunea te fac puternic, până în faţa justiţiei
 
Pentru evitarea impozitelor pe profit şi TVA, firmele de pază angrenate în mecanismul de fraudare a Statului înregistrează frecvent cheltuieli fictive sau supraevaluate, în baza unor facturi emise de firme „fantomă” care sunt controlate – prin interpuşi – de practicienii metodei „Phoenix”. De asemenea, recurg la falsificarea statelor de plată „umflând” salariile nete pentru a justifica scoaterea din bancă a numerarului necesar pentru salarii. Fiind vorba despre plăţi „la negru” („în mână”, „în plic”), diferenţa dintre salariile reale (plătite) şi cele din tabel este însuşită de făptuitori. Această metodă este folosită în special în cazul firmelor satelit care apar ca subcontractori şi care se sustrag intenţionat de la plata taxelor aferente salariilor. 
 
Experţi din domeniu spun că, astfel, rezultă foarte mulţi bani care sunt efectiv scoşi din circuitul financiar normal pentru a fi direcţionaţi în conturile unor companii din paradisuri fiscale şi care, prin agenţi sau interpuşi, sunt controlate de iniţiatorii fraudei. La momentul oportun, banii sunt introduşi în circuitul normal de la noi din ţară şi aşa se ajunge la spălarea banilor.
În perioada 2014 – 2018, organele de anchetă de la noi au deschis mai multe dosare penale care vizau firme de pază. Sunt de notorietate cazurile Nei Guard, Alistar Security, Scorseze Security International,  Shelter Security, Axis Security,  SWAT Force International, DAB Security, G4S, Romprest Security. În marea lor majoritate, aceste firme erau cunoscute drept „abonate” la contracte pe bani publici, mulţumită accesului la decidenţi politici de la care au primit sprijin şi diverse înlesniri.
 

Pentru cele mai importante ştiri ale zilei, transmise în timp real şi prezentate echidistant, daţi LIKE paginii noastre de Facebook!

Urmărește Mediafax pe Instagram ca să vezi imagini spectaculoase și povești din toată lumea!

Conținutul website-ului www.mediafax.ro este destinat exclusiv informării și uzului dumneavoastră personal. Este interzisă republicarea conținutului acestui site în lipsa unui acord din partea MEDIAFAX. Pentru a obține acest acord, vă rugăm să ne contactați la adresa vanzari@mediafax.ro.

 

Preluarea fără cost a materialelor de presă (text, foto si/sau video), purtătoare de drepturi de proprietate intelectuală, este aprobată de către www.mediafax.ro doar în limita a 250 de semne. Spaţiile şi URL-ul/hyperlink-ul nu sunt luate în considerare în numerotarea semnelor. Preluarea de informaţii poate fi făcută numai în acord cu termenii agreaţi şi menţionaţi aici