Ministrul Dragoș Pîslaru: „Avem de tras, este cel mai patriotic lucru pe care ar putea să-l facă țara noastră”. Stadiul tabloului de bord al PNRR

Ministrul Investițiilor și Proiectelor Europene, Dragoș Pîslaru, a făcut apel, într-un interviu acordat Mediafax, la mobilizarea contractorilor pentru finalizarea investițiilor finanțate prin Planul Național de Redresare și Reziliență, care ar aduce în economia României, între 15 și 16 miliarde de euro, în doar 12 luni, când a mai rămas până la termenul-limită de implementare, rspectiv finalul lunii august 2026.

Demnitarul a anunțat că unele segmente din proiectele de infrastructură vor fi preluate în noul program de finanțare al UE, SAFE, iar alte componente rămase în afara PNRR, prin programele de coeziune. La întrebarea reporterului Mediafax, șeful MIPE a estimat în când timp va putea ajunge România să depășească pragul de 100 de miliarde de lei diferența dintre încasările și plățile în relația cu Uniunea Europeană. Soldul net al fluxurilor cu UE a ajuns la peste 70 de miliarde de euro la 18 ani și jumătate de la aderare.

„România este un mare șantier în acest moment”

Reporter: Care este stadiul implementării PNRR în momentul de față? Aveați în plan, pentru septembrie, și un tabel de bord, aveați o serie de solicitări trimise ministerelor pentru a vedea care sunt proiectele lor prioritare care vor fi incluse pe listă. Ce puteți să-ne spuneți despre demers?

Dragoș Pîslaru: Cronologic, primul lucru pe care l-am făcut la venirea în acest mandat de ministru a fost să mă reasigur că avem o discuție bună cu Comisia, am repus pe roate această negociere pentru revizuire, care era blocată după un an de zile de discuții și, dacă vă aduceți aminte, am ajuns la un acord cu privire la valorile pe care le putem în continuare implementa în ultimul an -discutăm de ceva care a început în 2021, mai avem un singur an – prin urmare era crucial ca să revedem ce nu se mai poate implementa până pe 3 august 2026, unde au fost acele erori de achiziții publice, să existe recunoașterea că sunt lucruri pe care nu mai ai cum să le remediezi și să poți să te închizi pe unPNRR revizuit, care să aducă predictibilitate, adică să știe lumea că, domnule, vin banii în continuare, dăm drumul, sunt, se fac plăți și așa mai departe.

Și ăsta a fost rezultatul negocierilor cu Comisia Europeană, l-am repus pe făgaș și am avut memorandum în Guvern și am stabilit care sunt în termenii mai tehnici, componentele și investițiile, ce este pe zona nerambursabilă, aceea pe zona rambursabilă. Aici scopul a fost să ne asigurăm că toate proiectele mature sunt puse pe componenta de fonduri nerambursabile, de granturi, cum le spune, ca să fim siguri că nu pierdem niciun euro din suma respectivă. Și după ce am făcut această așezare, am intrat în al doilea exercițiu foarte dificil, și anume, plecând de la realitatea aceasta care este oarecum mâhnitoare, și anume că s-a supracontractat masiv pe PNRR, adică pe 100 euro din PNRR s-au pus 300 euro sau, cifre mai exacte, din 28,5 miliarde de euro cât era PNRR-ul României, s-au contractat 47,4 de miliarde de euro.

Reporter: Dar de ce s-a întâmplat asta?

Dragoș Pîslaru: Pentru că a fost o abordare de de tip preelectoral populist, în care, dacă ar fi să o pun științific, să spunem, a existat o gândire de tip „investment-led”, adică cumva să investim masiv pe ideea că dacă investim masiv, țara redemarează economia generează venituri și poți să-ți închizi înapoi veniturile bugetare. Partea proastă a fost că această supracontractare, în primul rând, n-a fost neapărat supracontractare de calitate în toate cazurile, al doilea aspect important este că atunci când tu supracontractezi pe un deficit bugetar în creștere și, pe partea cealaltă, ai măsuri populiste de bani dați din elicopter, în mod evident nu mai spațiu de investiții. Și atunci se ajunge în ceea ce aș putea spune că devenise ceva caracteristic: pe cine știi la nivel guvernamental sau politic ca să suni să-ți pună factura în partea de sus a stivei, în condiții în care Ministerul de Finanțe închisese robinetul și spunea: „Nu, eu nu pot să plătesc decât proiecte de 10 lei, nu pot să plătesc proiecte de 30 lei”. Și aici a fost cea mai mare problemă, că această supracontractare care a fost, i s-a dat și o bază legislativă, un HG în care putem să ne ducem 30% ,după aia s-a depășit și prin fracțioare și printr-o cofinanțare națională mult mai mare decât cea uzuală ne-a dus la această realitate și încă o dată vedem ordinul de mărime.

Reporter: Da, sunt multe miliarde diferență.

Dragoș Pîslaru: Exact. Și atunci, practic, după ce știam, am cam reclarificat pe ce investiții și componente ne aflăm, am făcut al doilea pas de bună gospodărire împreună cu prim-ministrul, am împins acea ordonanță de urgență, și cu ministrul de finanțe – pentru că Ministerul de Finananțe are exact problema asta: „Eu am 100 euro, trebuie să pot să mă asigur că plătesc proiecte care se și termină” – că una este să începi de toate și să nu termini nimic, pentru că de ăsta este de fapt simptomatologic, noi am început foarte, foarte multe (proiecte – n.r.), bine, acolo unde le-am început, altele sunt doar pe hârtie – și ordonanța aceasta spune că acoli unde nu s-au început, le lăsăm pe altădată, acolo unde s-au început, hai să vedem ce prioritizăm, ce putem face până într-un an de zile, până în 31 august 2026. Și a venit acestă OUG (OUG 41/2025, publicată în Monitorul Oficial pe 19 august – n.r.), în care există această cerință la toate ministerele să transmită prin memorandum lista de proiecte de pe PNRR.

Reporter: Deci până acum nu știm, nu avem o listă finală, încă nu au trimis toate ministerele?

Dragoș Pîslaru: Până la data și ora acestui interviu, toate ministerele, în afară de Ministerul Dezvoltării, au transmis o formă sau chiar au terminat avizarea, fiind foarte probabil ca în această săptămână să avem marea aprobare a memorandumurilor, lucru care ne-ar aduce evident către acea zonă în care, la după 5 ani de la începuturile PNRR-ului, să avem lista de proiecte de investiții care se realizează din PNRR. Și când zic lista, nu mă refer la portofolii, ci la lista exactă de proiecte. Discutăm de peste 15.000 de proiecte, ca să înțelegem. România este un mare șantier în acest moment și ceea ce aș vrea să se întâmple odată cu transparentizarea aceasta este, o dată ca cei care sunt părinți să știe că trebuie să le termine și să se grăbească și să înțeleagă că sunt prioritizați pentru plăți. Al doilea mesaj foarte important este că, odată ce faci acest lucru și faci transparent, aș vrea să avem o presiune din partea întregii societăți pentru îndeplinire a acestor proiecte-cheie, pentru că – și asta cumva iarăși nu s-a prea înțeles: data-limită de 31 august 2026 este data-limită 31 august 2026, nu se poate să existe amânări sau să se zică că „Hai că merge și așa, hai că găsim, hai că o să vedem ce o să fie”, aici nu contează pe cine știi politic, pentru că tot 31 august 2026 o să fie termenu. Și asta iarăși este ceva unde această gândire că găsim noi, o să găsim noi ceva, să există soluții, nu există când ai o dată limită, „deadline” se numește data-limită la care mort, copt trebuie să termini proiectul.

Reporter: Deci săptămâna aceasta am putea avea memorandumul cu proiectele?

Dragoș Pîslaru: Săptămâna aceasta o să avem un șir de memorandumuri, patru au fost deja aprobate acum două săptămâni și acum ar urma să avem grosul. Vorbim de 19 ministere și instituții publice, pe patru deja le-am rezolvat și acum avem restul ministerelor care, repet, sunt în proces avansat sau deja avizat și mai rămâne doar Finanțele, deci suntem destul de avansați.

Reporter: Și spuneați că vreți să le publicați și pe internet, să le poate vedea toată lumea.

Dragoș Pîslaru: După ce avem toate aceste informații, este dorința mea și este ceva pentru ce-I mulțumesc și domnului prim-ministru, pentru că asta de fapt este ideea: să pui transparent, predictibil informația la liber ca să poată să vadă oricine din țara asta, inclusiv poate mai ales mass-media, care este situația proiectelor. Și, așa cum am promis, până la sfârșitul acestei luni, o să fie publicate.

Reporter: Mai sunt două săptămâni, sunteți sigur?

Dragoș Pîslaru: Da, sunt în continuare perfect conștient că am promis lucrul ăsta și vreau să mă țin de lucrul ăsta. Mi se pare un lucru crucial pentru sănătatea PNRR și cred că va fi de foarte bun augur să putem cu toții urmări pentru că nu e un proiect al MIPE sau al ministrului, este un proiect al societății și, da, aș vrea să ieșim din logica „Ce n-a mers în PNRR” și să intrăm pe logica „Avem peste 15.000 de lucruri care se fac în țara asta din care o parte deja sunt finalizate”.

De ce au picat proiectele din PNRR

Report: Ați primit întrebarea asta de câteva ori – „De ce am am pierdut cele 7 miliarde din PNRR” care erau diferența dintre 15 și 8 miliarde pe împrumuturi, iar dumneavoastră ați insistat și am înțeles logica că nu mai aveam cum să ne împrumutăm de banii aceștia. Se pierd acești bani la la sfârșitul lui august 2026 sau se pot împrumuta ulterior?

Dragoș Pîslaru: Deci este o logic tip „paharul jumătate plin – paharul jumătate gol”. Motivele pentru care sunt o serie de proiecte care pică din structura PNRR vin de la achiziții publice care nu au fost făcute până la capătul respectând legislația europeană, vin din faptul că nu au fost făcute demersurile la timp și nu se mai pot termina, nu mai există prin scenariu prin care se pot termina proiectele respective. Și al treilea motiv este legat de faptul că acuma, chiar dacă, să zicem, am insista să convingem Comisia Europeană că unele proiecte, totuși, s-ar putea face, teoretic, cu un risc, Comisia Europeană spune: „Bun, dar de ce să-ți asumi riscul ăsta în condițiile în care tu ai oricum un grad de îndatorare mare și mai ales un deficit bugetar mare și atunci nu ai spațiu fiscal ca să-ți îngrămătești acum, în 2025-2026, proiectele respective?” De aceea logica a fost ca pentru proiectele care sunt strategice și care nu rămân în PNRR mai degrabă să le mut pe coeziune, unde am un regim mult mai bun și o perioadă de implementare până în 2029, deci practic ies din această dată-limită fermă pe care o aveam.

Fiind bani pe împrumut, depinde, repet, cum privim lucrurile. Era nevoie și de restul acestor investiții de circa 7 miliarde care acuma nu se mai finanțează pe PNRR? Da! Le vom continua? Cel mai probabil, da. Când? Cel mai probabil fazat în funcție de capacitatea bugetară pe care o avem. Eu recunosc: acuma sunt mai puțin îngrijorat de faptul că avem aceste 7 miliarde mai puțin împrumutate, ci sunt mai îngrijorat ca cele pe care le avem, 21,5 miliarde, să fie implementate. Adică până la urmă, repet, problema de fond pe care am avut-o pe PNRR a fost o lipsă de înțelegere a modului în care funcționează PNRR-ul și această supracontractare masivă, care a dus practic la crearea unor așteptări acolo unde nu existau resursele în spate. Deci a fost practic o mare păcăleală, o mare minciună, în care pe de o parte se contractau, pe de altă parte, Ministerul de Finanțe închidea robinete și nu se făceau plății.

Reporter: Poate era ca în cazul supravânzării de bilete de avion, adică se gândeau că oricum nu se termină niște proiecte și râmân fix pe suma respectivă…

Dragoș Pâslaru: Pentru mulți dintre clienții PNRR-ului, să le spunem așa, faptul că au semnat un contract de finanțare a fost suficient în perioada electorală să poate să defileze cu acel contract și să-și obțină obiectivele politice. Pentru o bună parte din aceștia, nu contează când… Aici o să introduc un lucru în care o să fiu puțin mai tăios: În România, din cauza faptului că sunt undeva la 85% din unitățile administrativ-teritoriale care nu-și acoperă cheltuielile proprii cu venituri proprii, se creează în esență o relație clientelară între unele unități administrativ terioriale și bugetul central. Practic, eu degeaba fac strategii sau încerc să mă dezvolt la nivel local, pentru că depind de finanțarea de la nivel central. Și atunci se ajunge în situația în care conceptul de nu sunt bani devine relativ. Adică în funcție de pe cine cunosc, de cât de sus sunt în partidul care trebuie, de ce relație am, primesc banii sau primesc banii. Și, practic, în loc să fie ceva în care eu îmi fac un plan să dezvolt țara pe criterii obiective și legate de prioritățile cele mai mari, se transformă, peste, să zicem, niște proiecte clare gen autostrăzi, pe care n-ai cum să nu le pui, se transformă într-o ecuație a relațiilor și a legăturilor pe care le ai inclusiv la nivel politic. Și acuma eu ce încerc să fac și ce încearcă acest guvern să facă este să scoată elementul de subiectivism și în acest moment vă mărturisesc că foarte, foarte multe bătălii au fost făcute pe tema: „Păi, dar cum? Eu am semnat proiectul respectiv și știu pe cine trebuie în partid”. Și, bun, răspunsul este: „Ai început proiectul?”, „Nu”, „Îl termini până la termen?”, „Sigur”, „Cum îl termin? În ce mod poți faci un grafic de lucrări să îl termini când nici măcar n-ai început achiziția?”. Și ideea aceasta că nu sunt bani și că în același cadru unii oameni care au fost gospodari au început, au demarat și sunt finalizați sau aproape finalizați și alții nici măcar n-au început îți arată că nu ține numai de condițiile specifice de birocrație românească, ci, repet, cât de bun gospodari sunt cei care au demarat proiectul.

Reporter: Și de mentalitate.

Dragoș Pîslaru: Și acum suntem în această situație în care se face o triere, mai ales în funcție de progresul fizic și mai ales în funcție de faptul că oamenii s-au apucat de proiectele respective.

Reporter: Deci avem 15.000 pe ultima fază, cam din câte? Aveți idee câte erau inițial?

Dragoș Pîslaru: Universul este încă necunoscut, dar după cum vă puteți imagina, discutăm de peste 25.000 din diferențele pe care le aveți. Este adevărat că proiectele acelea mari de infrastructură sunt pe valori foarte mari, de miliarde, deci sunt câteva proiecte foarte, foarte mari care acuma coboară din PNRR. Dar undeva ne uităm la un univers între 15.000 și 25.000 de proiecte, unele dintre ele fiind de fapt mai degrabă idei decât proiecte, pentru că repet, n-au început lucrări. Dar ceea ce pentru mine acum și pentru acest guvern ceea ce este prioritar este să terminăm cu tocmai legenda PNRR. În general, în discuțiile pe care le-am avut în ultimele luni cu mass-media, întrebările le-am primit pe spitale, pe autostrăzi, acolo unde și mass-media avea măcar o idee ce să întrebe. Dar dacă în acest moment mass-media ar vrea să întrebe: Domnule, ce firme digitalizați sau ce autorități locale fac CAV-uri (centre de colectare prin aport voluntar – n.r.) sau ce localități autorități locale fac „Valul renovării”? Niciodată n-a fost publică în vecii vecilor o listă în care să puteți să știți despre cine e vorba și care e stadiul. Și mie mi se pare că, cu un an înainte, mai puțin de un an, este foarte, foarte important să ai această claritate. Dacă vrei să le și implementezi, bineînțeles.

Reporter: Mai aveam niște întrebări mai statistice, dar nu știu dacă este cazul acum, în contextul descris, cum ar fi un Top 10 al celor mai mari destinatari finali, cine a primit cele mai mari finanțări? Din câte știu, ar fi Compania Națională de Investiții?

Dragoș Pîslaru: Aici este de fapt dificultatea, pentru că – și asta este cumva o negociere pe care am avut-o chiar în Parlamentul European, ca europarlamentar care discut când negocima regulamentul și am cerut acest gen de transparență, să vină statele membre și să arate cui, unde a ajuns banii . Noi avem o mulțime de beneficiari intermediari, cum este CNI, care se ocupă de proiecte de infrastructură, evident că CNI-ul este unul unul dintre cei mai mari sau poate chiar cel mai mare dintre beneficiar. Dar ceea ce este important e că acolo unde ai valori unitare mari, gen transporturi sau energie sau alte elemente de acestea de infrastructură mare, vei avea evident și clienții cei mai, cei mai mari, adică ne putem aștepta la aceste lucruri. Ceea ce cred că este important este că nimeni n-a făcut o evaluare, de exemplu, pe beneficiari privați și nu vă pot oferi în acest moment o imagine, pentru că până nu am toate memorandumurile ca să pot să înțeleg care este orizontul complet al proiectelor pe privat, nici eu nu am avut intern astfel de de statistici. Le-aș fi putut avea aproximative, adică din valoarea contractată.

Reporter: Da, ar trebui să putem avea date defalcate și pe UAT-uri, pe sectoare.

Dragoș Pîslaru: Exact. Eu ce vă pot spune este că în acel tabel de bord vom putea face exact chestia asta: filtrare după public/privat, ca să pot să înțeleg care este valoarea conctractelor, ce plăți s-au făcut, adică nivelul de detaliu va fi foarte mare și o promisiune adițională este că datele vor fi deschise. Asta este o promisiune importantă, adică veți putea descărca formatul Excel, nu PDF.

Reporter: Deci nu o sa avem un PDF scanat…

Dragoș Pîslaru: Veți putea descărca datele, dacă îmi permiteți analogia, la ca la datele de la alegeri, unde poți să faci o filtrare și după aceea să-ți descarci componenta respectivă filtrată din baza de date. Acolo vreau să ajungem și veți vedea în scurt timp lucrul ăsta făcut. Am avut chiar astăzi o întâlnire cu experții Băncii Mondiale cu care lucrez la partea aceasta de bază de date, vizualizare.

Reporter: Ce facem cu proiectele care nu mai intră în PNRR? Precum segmente din A7 și A8? Și cam când găsim o sursă, să știm sigur că am avea o sursă de finanțare pentru ele?

Dragoș Pîslaru: Avem așa: în primul rând am fost la Bruxelles să discut cu vcepreședinții executivi, cu doamna Roxana Mînzatu (Drepturi sociale și competențe, locuri de muncă de calitate și pregătire – n.r.) și Raffaele Fitto (Coeziune și reforme – n.r.), această mutare de pe PNRR pe coeziune, pentru că sunt mișcări mari. Și anunțasem, cred că săptămâna trecută, că am obținut acordul dumnealor și vom lucra împreună ca să facem lucrurile acestea cât mai repede și cât mai simplu. La ce ne referim? Ne referim la două lucruri. Ne referim la zona de spitale, unde știm că pe PNRR ambiția era mult mai mare inițial decât cele opt care rămân acum. Deci opt sunt confirmate pe PNRR – și când zic că rămân pe PNRR, atenție, să interpreze toată lumea la fel – asta înseamnă că se termină opt spitale înainte de 31 august 2026, ceea ce ar fi de nemaiîntâlnit pentru România vreodată. Și acum avem încă opt spitale pe care le mutăm pe coliziune, pe programul de sănătate: O valoare per total de circa un miliard de euro, din care vreo 600 de milioane încercăm să le alocăm acum, sperând că din economii și din alte lucruri acoperim restul.

Cea de-a două mare mutare ar putea să fie în jurul infrastructuiri de transport și acum îmi dădeam seama că dumneavoastră menționați A7 și A8, sunt acele segmente care într-adevăr au pierdut statusul de PNRR din cauza achizițiilor puublice, numai că ele sunt aproape terminate, 90 și ceva la sută și ar fi numai decontarea ultimilor cheltuieli pentru punerea în funcțiune sau lucruri de genul acesta, valoare mică, dar majoritatea celorlalte lucruri sunt alte proiecte de infrastructură gen metrourile București și Cluj, proiecte de feroviar care au fost mutate, deci proiecte care au ieșit din PNRR și sunt de o valoare de câteva miliarde de euro și se discută prinderea lor pe coeziune. Pentru mine ce a fost o prioritate crucială a fost să rezolv A7, A8. Deci ce nu în PNRR – și în PNRR avem pe grant A7, deci asta este extraordinar, ce nu e pe PNRR sunt A7 care este aproape gata, gata și care repet o să mai primească doar niște bani să închidă, de pecoeziune, sume foarte mici. Și ce era important erau bucățile acelea care erau de valori mari, capetele de pe A8 și ultimul segment de A7 care să închidă practic Pașcani –  Siret, ca să-mi închidă că noi avem București – Pașcanie și cu asta era închisă, și de acolo capetele respective și sunt valori mari. Și avem această știre foarte însemnată că acestea se vor finanța în SAFE (mecanismul european Security Action for Europe – Acțiunea pentru securitatea Europei – n.r.).

Reporter: Dar mecanismul SAFE nu era destinat pentru apărare?

Dragoș Pâslaru: Asta este tocmai discuția care a avut loc, că pentru modul în care este plasată strategic această autostradă și capetele respective mai ales sunt, în interpretarea și a Comisiei Europene și a noastră, proiecte duale pentru că bineînțeles cî ajută inclusiv la logistica de care am avea nevoie în cazul unor operațiuni militare.

Reporter: Deci aceste capete sunt pe lista cu proiecte trimise de România Comisiei Europene pentru a fi finațate prin SAFE?

Dragoș Pîslaru: Ce este important este că există așa: o listă de înzestrare strategică a Armatei, ca va avea caracter cvasiconfidențial, aici trebuie să vorbiți cu ministrul Apărării, și există niște proiecte care sunt legate de rutier și feroviar, din care ce știm cu subiect și predicat, să zicem așa, că se finanțează aceste capete și ce mai trebuia pe A7, A8 și bineînțeles restul proiectelor cât mai în cap, pentru că încă acolo este o marjă de manevră, pe feroviar. Dar cu acest ansamblu – PNRR revizuit, coeziune cu mutări și SAFE, ne închidem practic Autostrada Moldovei, inclusiv cu partea de Unirii care era prinsă în PNRR și cu cea mai mare parte din proiectele de feroviar, pentru că aici știu că sunt încă discuții până nu vedem exact cum se împart între cele trei programe și aici Ministerul Transporturilor deține cheia de alocare, consultările cu Comisia, nu vom putea clarifica în ansamblu pe toată infrastructura. Recunosc că fiecare cu bucățica lui. Pe mine mă interesează în acest moment să fiu sigur că mi-e foarte, foarte clar ce se finanțează PNRR, ca să mă asigur că există presiunea la rândul meu pe care o pot pune ca acele proiecte pe PNRR se termină la timp, pentru că coeziunea merge în 2029, SAFE ul merge și mai încolo. Și atunci problema-cheie este să le luam în ordinea datelor-limită. Și dacă acuma nu ne ținem de PNRR, nu mai avem această oportunitate ulterior. De aceea de aici vine această, să spunem,urgență legată de PNRR.

Un plan de țară pentru viitoarea programare

Reporter: Ajungem acum și la întrebarea privind gradul de absorbție și pe actualul exercițiu financiar. Și dacă avem acum o idee cam cât o să primim pe următorul cadru financiar multianual?

Dragoș Pîslaru: Există acum, evident, simulări pentru viitorul exercițiu financiar. Comisia Europeană pleacă de la un buget de două trilioane pe care l-a pus public la nivel comunitar. La un buget de 2 trilioane partea alocată României, în primul compartiment, acela pentru planul național și regional, peste 60 de miliarde de euro.

Reporter: Este oare mai mult sau mai puțin decât cel actual?

Dragoș Pîslaru: Depinde de cum calculezi, pentru că dacă calculzezi politica agricolă plus coeziune, suntem mai bine. Dacă calculezi politica agricolă plus coliziune plus PNRR nerambursabil, începi să te apropii. Dacă țineți minte s-a vehiculat în România cele 80 de milioane de euro, dacă mai țineți minte, la un moment dat au fost calcule însumate, inclusiv eu ca europarlamentar le-am făcut, și era 80 de miliarde. Deci PNRR, cu tot cu partea de împrumut, plus coeziune, plus agricultură, era 80. Împrumuturile în PNRR erau 15, dacă scazi din 80, îți rămân 65, iar acum avem 60.

Dar, atenție, acum avem 60 numai din prima componentă. Avem a doua componentă care e de 400 de milioane de euro pentru zona de competitivitate, unde logica este în funcție de cât de bine pregătit ești și ce proiecte pui pe masă la nivel european, care bifează prioritățile Uniunii Europene, trage bani de acolo. Și, evident că România trebuie să-și propună să gestioneze bine ăștia 60 și în același timp să tragă cât mai mult din componenta de 400, pentru că te poți duce, vă dați seama, 400 de miliarde este o sumă generoasă, adică poți să ieși de acolo o grămadă de bani Pe de altă parte, dacă nu-ți faci lucrurile bine și ești reactiv și zicea eu mă mulțumesc, 160, cei 400 o să ajungă să fie împărțiți între Franța, Germania, Olanda, țările care sunt mai cu pedigree. Și aici ajungem la încă un detaliu important: România ar trebui să cam termine programarea asta până în iulie 2027, deci nu foarte mult de acum încolo, iar în mod normal programare pentru cei 60 de miliarde, acest plan național și regional, ar trebui să o facă MIPE, deci cumva să ne ocupăm noi de coordonare.

Reporter: Să vedem ce rămâne și din PNRR. Nu vă bazați și pe aceste proiect sau ideile oarecum mature?

Dragoș Pîslar: În mod evident vom fi într-o situație mult mai bună decât anterior pentru că vom avea ceea ce se numește o țeavă de proiecte, „pipeline”, și aceste lucruri sunt prioritare. Dar, spre deosebire programarea de data trecută, unde programarea a fost un fel de pont de Crăciun, care s-au pus foarte multe globulețe, de toate felurile și s-au disipat bani în toate colțurile, așa cum văd eu de exemplu programarea acum și m-aș bucura să fie chiar abordarea Guvernului, este că avem într-adevăr un plan de țară. Adică cumva să înțelegem care sunt obiectivele României și care sunt investițiile-cheie pe care ni le propunem fără ca să mai facem această sprayere (întindere – n.r.) și împrăștiere în toate felurile. Adică cumva să spunem: ok, din banii naționali ne finanțăm niște lucruri, din banii europenii, ne finațăm niște lucruri. Pe banii naționali, putem să ne sprayem mai mult, pentru că avem bugetele clasice, pe fonduri europene, hai să stăm pe lucurile care sunt absolut prioritare, de genul că dacă în România în sfârșit decide că educația să fie prioritară, poate că ar fi momentul să ne asumăm că investim cu ajutorul acestor bani acei 6% pentru educuație. Și este mai mult fezabil ca într-o combinație național cu fondurile de acest tip să investești liniștit sumele de care discutăm. Dar pentru asta ne trebuie un proces așezat, un proces care să plece de la lecțiile învățate de pe PNRR, deci fără să te arunci mai mult decât îți permiți. Dacă ai proiecte, într-adevăr le poți folosi ca proiecte de la care să pleci, dar asta nu înseamnă deloc cî acelea sunt cele mai bune proiecte pe care le poți avea.

Ca să dau un exemplu de logică pe care o văd elementar schimbată: tot ce înseamnă utilități publice sau companii publice n-ar mai trebui finanțate direct de la buget. Ar trebui să se finanțeze pe piața financiară pentru că sunt utilități care încasează tarife și atunci trebuie să ies din din logica populistă că tarifele de fapt sunt subvenționate complet de zona publică, pentru că vreau să câștig alegeri și trebuie să ajung într-un echilibru între posturile pe care le are populația și faptul că aceste companii, evident, cu o finanțare pe care la care te poți gândi, să zicem, creezi un fond suveran sau un equity fond național prin BID – Banca Investiții și Dezvoltare care să le dea un capital, să le îmbunătățească balanța și expunerea pe care o au și după aceea să le scoată frumos pe piață, pentru că, până la urmă, în alte state membre ale Uniunii Europene lumea se bate să poată să investească în utilități.

Reporter: Noi nu avem nici acea bancă într-o formă finală.

Dragoș Pîslaru: Avem acum banca, acum banca se capitalizează. Dar ne uităm la o perspectivă de 2, 3, 4 ani de acum încolo, unde, cel puțin până acum nu aveam deloc, acum avem, a început să fie finanțată, sper să o ducem repede la un miliard de euro capitalizare. Și de aici, „The sky is the limit”, cum zic englezii, adică chiar poți să ai o aspirație de a te duce într-o zonă în care să scoți utilitățile – apă-canal, energie și toate celelalte, deșeuri – să le scoți din zona de finanțare bugetară

Reporter: Dar ce se întâmplă în cazul proiectelor gen reactoarele modulare mici din SUA, care au fost considera puțin profitabile și nu au atras finanțare din partea companiilor și a picat?

Dragoș Pîslaru: Cred că inclusiv acest proiect, trebuie să ne uităm la el. Acum este o diferență într-o zonă de utilități care nu presupune neapărat ceva foarte riscant sau tehnologie inovatoare, unde teoretic ai o bază de clienți și niște venituri recurente, de aceea, în piețele așezate din lumea asta lumea se bate să investească în utilități. E cel mai simplu mod de a avea o bază constantă și un venit și o profitabilitate, care nu trebuie să fie neapărat extraordinară, dar să fie măcar peste dobânda de referință în țara respectivă. Și lucrurile acestea se pot așeza. Care este marele avantaj al scoaterii pe piață acestor utilități: că tu rămâi cu expunere de garanții, să spunem, deci instrumente financiare, dar scoți totul din buget. Deci practic îți descarci deficitul bugetar. Și asta este ceva la care la noi nu s-a ajuns, la acestă sofisticare. Există și contraexemple, există utilități care s-au împrumutat la bănci, dar mult prea puțin față de potențial. Și ca să închid paranteza, înseamnă că ar însemna ca pentru infrastructură de bază, gen utilități și apă- canal și alte lucruri, să încep să le scot de sub buget și să introduc instrumente financiare, pentru niște proiecte de transport, dacă au mai rămas, să văd poate îmi iau câteva proiecte pe care nu le mai fracționez, nu mai pretind că sunt mai mici decât sunt, deci văd cum le prind, ca să știu că am închis practic conectivitatea națională pe feroviar, rutier și în rest, mă concentrez poate pe capital uman, pe alte lucruri care sunt cruciale, pe competitivitate, generic și educație. Noi spuneam iarăși foarte, foarte important.

Dar acuma anticipăm niște lucruri care vor fi la timpul lor. Ceea ce este însă foarte important este că ieșim dintr-o zonă de negură de PNRR, cu multe întrebări defensive – cum s-au pierdut, cum au avut întârziere – într-o logică în care constatăm – și asta va fi fascinant când vă veți uita și dumneavoastră pe harta proiectelor, acoperă o țară întreagă, peste 15.000 – și practic toată țara noastră este de fapt un mare șantier în acest moment și cred eu că în momentul în care oamenii vor începe să înțeleagă ce este PNRR, care este finanțarea europeană, vom atinge această finanțare, inclusiv coeziunea, am discutat mai puțin despre perioada actuală -atunci poate că lumea va căpăta mai multă încredere c,ă de fapt, Uniunea Europeană chiar ne este aproape și că toate aceste lucruri fac parte din realitatea cotidiană, nu numai promisiuni. Pe partea de coeziune, noi aducem, acum, pentru că s-a așezat programarea și încercăm să mergem cât mai repede, în fiecare an, minim 5 miliarde. Avem cam 4,7-4,6 miliarde pe 2024 și anu următor 5 miliarde și peste.

Reporter: Aceasta este ultima întrebare: care este gradul de absorbție în momentul de față, dacă stăm mai bine față de celălalt cadru financiar multianual și când credeți că vom depăși pragul acesta de 100 de miliarde al soldului net

Dragoș Pîslaru: Acum avem 105 miliarde de euro încasări, cu 34 plăți, deci avem net cam 71 de miliarde de euro. Apoi avem așa: dacă ar fi 13,5 miliarde numai din PNR, după care, pe coeziune, noi am cheltuit acum din 31, am cheltuit deja ca plăți efective undeva spre șase, deci ar rămâne 25 (miliarde de euro – n.r.). Dacă adăugăm 25 cu 13, înseamă că în 2029 când se termină actuala perspectivă financiară, depășim 100 net. Nu chiar, pentru că mai sunt și cheltuieli. Dar, dacă punem și fondul social climatic și fondurile norvegiene și toate cele, cu siguranță depășim. Deci să zicem 2029 – 2030 depășim 100 de miliarde de euro soldul net. Dar deja faptul că avem un sold de 70 de miliarde de euro este extraordinar.

Și, ca să lum o rată de absorbție ca să înțelegem mai clar pe ce cifre stăm, noi avem în acest moment cam 5,9 miliarde de euro plăți, din care 5,4 miliarde sunt bani europeni, deci fonduri UE, care înseamnă cam 17,5%. Asta este o cifră de absorbție. Dacă e să o luăm invers, cât am și primit deja, am primit 5,3 miliarde de euro,care sunt 17,1%, media europeană fiind în acest moment 12,3%, suntem peste medie.

Reporter: Și credeți că în următorii aproape cinci ani vom ajunge aproape de, să zicem, 90%?

Dragoș Pîslaru: Eu cred că, așa cum s-a întâmplat și în ciclurile trecute, avem acel grafic care arată un început foarte, foarte lent, după care există o curbă de creștere. La noi va fi un pic diferit tura aceasta, pentru că, introducând, de exemplu spitalele sau alte obiective de pe PNRR care sunt gata, mature și absorb bani imediat, vom avea un boost (avans – n.r.) anul viitor semnificativ în banii europeni trași. De exemplu la spitale, și aceste opt spitale trebuiau și ele terminate până pe 31 august 2026 și bun, nu le terminăm chiar până pe 31 august poate pe toate, dar tot ar trebui să fim aproape gata cu ele. Deci așteptarea mea e că în 2027 ar trebui să fie gata și astea opt și atunci înseamnă încă 600 de milioane de euro trase. Deci sunt niște lucruri care arată bine, pentru că vii cu proiecte acestea mature care pot trage banii foarte bine.

Reporter: Deci aici 17,5% este absorbția pe tot CFM sau doar coeziune?

Dragoș Pîslaru: Doar coeziune. Sunt trei chestii mari: politica de coliziune, politica agricolă și PNRR și agricola n-am pus-o deloc, fiind împărțită în două tipuri de plăți – plățile directe și plățile pentru dezvoltare rurală. În perspectiva aceea viitoare de 60 de miliarde, suma e pentru tot.

Reporter: Eu sper să nu ne trezim pe 31 august 2026 că nu suntem pe nicăieri cu lista.

Dragoș Pîslaru: Este foarte simplu. Adică vedeți, eu am întrebări în conferințele de presă, de obicei: „Cum stăm cu spitalul sau cu o autostradă?”. Acum o să vă uitați în tabloul de bord și o să vedeți avem întârzieri la proiectele respective ce facem: Deci asta o să se schimbe în acest moment focusul de la atragem cu forcepsul informație cu privire la stadiul proiectelor, la a înțeleg de ce nu se mișcă, ceea ce eu mă aștept să reprezinte elemente pentru o motivare adițională. Adică asta înseamnă să vedem dacă sunt întârzieri legate de avize, ele devin prioritare. Dacă sunt lucruri care țin de constructor, apare presiunea.

Adică sunt elemente de natură să creeze, pe de o parte predictibilitate pentru cei care lucrează în șantierele respective, să știe că, cu cât termină mai repede, cu atât își vor lua banii mai repede, ceea ce foarte important, pentru că, până la urmă, în ultima perioadă au fost cazuri în care constructorii au lăsat-o mai ușor pentru că am văzut că facturile nu mai sunt mai plătite, se uitau la televizor, și vedeau că se taie, așa și pe dincolo, că nu mai sunt bani.

Și cumva este nevoie să dăm acest mesaj, aș insista pe acest mesaj important și anume că acest guvern, pe lângă măsurile legate de a găsi spațiul bugetar, ce face acum creează predictibilitate și creează acest cadru crucial ca să putem pune în economie poate cel mai mare pachet de stimuli care a existat vreodată din fonduri europene, deci discutăm de anul acesta până la sfârșitul anului viitor, care este undeva între 15 și 17 miliarde de euro.

România niciodată n-a avut mai mult de 8 miliarde de euro bani europeni încasați, o durată de 12 luni. Iar acum noi ne uităm la o sumă dublă și am avut aceste discuții inclusiv cu reprezentanții Fondului Monetar Internațional, am stat cu cifrele și noi și ei și eu am explicat cum stau lucrurile și parțial concluzia pe care chiar dumnealor au tras-o, dacă țineți minte, au spus că există și o privire optimistă în condițiile în care chiar folosim acești bani europeni să ieșim mult mai repede din perioada de tensiune.

Reporter: Da, au estimat o creștere de 1% până la finalul anului luând în calcul proiecte care ar putea suplini scăderea consumului.

Dragoș Pîslaru: Da, și nu vorbim numai de PNRR, ci PNRR și coeziune. Ai pe grant 13,5 plus 5 miliarde, deci 18,5 doar de grant, plus banii de împrumut. Deci am luat-o super conservator, super-conservator, am zis cifra asta 15-16, 17 miliarde. Și atenție, lucrurile astea ar trebui să se vadă, adică acuma să fie într-o accelerare. Schimbarea de mentalitate, de optică din momentul publicării și când tragem linie spunem „Băi, ce s-a întâmplat? Am întârziat 4 ani, 5 ani, aia e. Acum avem de tras, este cel mai patriotic lucru pe care ar putea să-l facă țara noastră să reușească să treacă printr-o perioadă complicată, în care încă plătim facturi pentru o proastă gestiune anterioară, dar e o mobilizare națională. Și, da, oricine are o firmă de construcții sau are pe lanțurile valorice servicii sau bunuri pe care le are pentru construcția de la spitale la autostrăzi, oricine va fi extrem de favorizat în perioada următoare. Eu cred că economic nu e mai matematică elementară, e de minimă înțelegere a lanțelor evalorice. Și da, oricine lucrează în domeniul energiei, în condițiile în care am 112.000 de gospodării din țara asta care vor avea fie panouri, fie renovarea casei cu tot cu mai mulți baterie. Totuși, adică 112.000 este o cifră seriosă.

Atenție, este un mesaj realist. Optimist ar însemna pur și simplu să existe o înțelegere, inclusiv pe restul lucrurilor pe care le facem, să ne așezăm pe priorități. Asta ar fi să înțelegem marea lecție a PNRR-ului. Optimist este să vă zic că planul de țară devine realitate. Aia e zona în care să mă acuze lumea de optimis. Dar ce discut eu aici este ceva ce suntem condamnați să facem. Adică asta este varianta prin care scoți țara din situația dificilă în care se află. Și un un singur lucru este necesar, unul singur, pentru că pe partea de profesionalism, eu știu ce fac aici, probabil că de aia am fost adus și știu de ce fac ce fac lucrurile astea și am o echipă în Ministerul Investițiilor și Proiectelor Europene bună, am echipele care lucrează în ministere care pot lucra, lucru care este absolut esențial este stabilitatea. Deci să putem avea stabilitate până la sfârșitul anului viitor astfel încât să ducem lucrul ăsta la îndeplinire. Deci nu, nu am nevoie de nimic aștceva. Și într-adevăr să îl am prim-ministru pe Ilie Bolojan care, ori de câte ori cineva spune „Dar e greu, alta nu se poate, dar e dificil”, să zică „Asta trebuie făcut, asta facem, mergem înainte”. Acestea sunt mesajele pentru care îi sunt foarte recunoscutor domnului prim ministru pentru că au fost multe momente, să spunem, complicate în acest proces de descâlcire a PNRR, să dai jos atâtea miliarde de proiecte, evident, foarte multă lume supărată. Întrebarea care s-a pus e cum prioritizez eu ce proiecte rămân și ce proiecte nu rămân. Și răspunsul meu poate să fie: „Dar când le-ați contractat, cum le-ați prioritizat? Le-ați contractat de trei ori mai mult”. Adică sunt niște întrebări care se pot pune în trecut, pe mine de acum încolo mă interesează să văd cum le facem astea care au rămas.

Reporter: Spuneați că dintre toate ministerele, numai în Ministerul Dezvoltării întârzie.

Dragoș Pîslaru: Ei au un portofoliu foarte mare și este greu să le descâlceacă atât de repede. Speranța mea este ca zilele următoare să depună și ei memorandumul și astfel să închidem tot tabelul de bord, până șa sfârșitul lui septembrie.

Reporter: Și urmează decizia din Consiliu.

Dragoș Pâslaru: Toate lucrurile sunt legate. Nu puteam cere listele dacă nu puteam indica sumele negociate cu Comisia, cele pe care le-am depus oficial, de altfel, în sistem, vineri seara târziu, că am mai stat că mai vedem că mai erau câteva chestii condiționate, dacă  întâmplă până 30 august, după aia am zis gata, stop, introducem oficial, pentru că altfel riscam să nu prindem Consiliu. Vă dați seama că orice întârziere adițională pune din nou un semn de întrebare. Adică practic, noi, odată ce am avea PNRR-ul revizuit, aprobat de Consiliu, cu toate aranjamentele operaționale, reclarificat, cu tot, tot, tot ce este la fiecare minister de făcut, cu toată lista de proiect și cu tablou de bord, atunci în sfârșit facem ce trebuia făcut acum 5 ani

Reporter: Și Consiliul este programat în orctombrie, da?

Dragoș Pîslaru: În octombrie, dar mai devreme decât aveam eu în vedere, era 20, aveam ca țintă pe o anumită programare anterioară,  acum pare că e pe 10, ceea ce ne complică existența și de-asta este foarte, foarte important să închidem și să putem avea aprobarea Comisiei cât mai rapid cu putință.