STOICA & Asociaţii câştigă definitiv litigiul AQUA Carpatica

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie (ICCJ) a pronunţat astăzi hotărârea definitivă, prin care a fost respinsă acţiunea în anulare a mărcilor formulată de un pretins competitor. Echipa de avocaţi STOICA & Asociaţii, coordonată de Valeriu Stoica (Founding Partner), a fost  formată din Dragoş Bogdan (Senior Partner) şi Mihai Stănescu (Managing Associate).

Avocaţii STOICA & Asociaţii au intrat în acest dosar după soluţionarea cauzei de către prima instanţă, care admisese acţiunea şi dispusese anularea mărcilor. În acel moment, clienţii erau puşi în faţa situaţiei de a schimba complet ambalajele folosite, după ani de zile de muncă dedicată promovării acestora. În apelul şi recursul din primul ciclu procesual, aplicând temeinic cea mai recentă jurisprudenţă a Curţii de Justiţie a Uniunii Europene (CJUE), Curtea de Apel Bucureşti (CAB) şi ICCJ au constat, printr-o hotărâre esenţială la nivel european pentru domeniul analizat, că nu există niciun drept de autor asupra formei sticlei pretinsului competitor, aceasta fiind lipsită de elementele de originalitate necesare pentru existenţa protecţiei.

În al doilea ciclu procesual, încheiat astăzi prin decizia ICCJ, s-a constat că nu există niciun risc de confuzie între marca europeană anterioară a pretinsului competitor şi mărcile naţionale ulterioare AQUA Carpatica. Complexitatea întregii cauze a fost una deosebit de ridicată, argumentele decisive care au înclinat balanţa fiind bazate pe interpretări curajoase ale criteriilor stabilite în jurisprudenţa instanţelor europene pentru evaluarea existenţei riscului de confuzie între mărci tridimensionale. Atât CAB, cât şi ICCJ au aplicat consistent jurisprudenţa CJUE, consfinţind astfel colaborarea constantă, de înaltă ţinută intelectuală, a instanţelor române cu cea mai importantă instanţă europeană în materia proprietăţii intelectuale.

Dragoş Bogdan: “Litigiul a avut şi o importantă componentă europeană. La nivel european, contenciosul a fost purtat pe patru grade de jurisdicţie: două faze la nivelul Oficiului Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală, apoi în calea de atac în faţa Tribunalului Uniunii Europene şi, în final, în faţa Curţii de Justiţie. Argumentele noastre scrise au fost completate cu pledoariile orale şi în discuţiile specifice, pe care le-am purtat cu judecătorii în şedinţa publică din faţa Tribunalului Uniunii Europene, în care am avut onoarea şi plăcerea să apăr interesele clienţilor mei. În toate cele patru faze, atât Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală, cât şi ambele instanţe ale Uniunii Europene au decis că nu există niciun fel de risc de confuzie, iar mărcile europene ale clienţilor, identice celor care au făcut obiectul litigiului intern, au fost admise la înregistrare pentru întreg teritoriul Uniunii Europene.”

Soluţiile definitive din aceste dosare vor rămâne unele de referinţă în domeniul mărcilor tridimensionale constând în ambalajele destinate băuturilor, nu doar din România, ci şi din Uniunea Europeană în ansamblul său, constituind totodată un important instrument de lucru pentru practicieni sub aspectul elementelor care pot face obiectul protejării prin marcă şi drept de autor în cazul unor astfel de obiecte.