COMENTARIU Adrian Onciu. Miliardarul Soros, înger binefăcător şi demon globalist, filantrop şi păpuşar, geniu financiar şi speculant fără scrupule

6980 afişări
Imaginea articolului COMENTARIU Adrian Onciu. Miliardarul Soros, înger binefăcător şi demon globalist, filantrop şi păpuşar, geniu financiar şi speculant fără scrupule

COMENTARIU Adrian Onciu. Miliardarul Soros, înger binefăcător şi demon globalist, filantrop şi păpuşar, geniu financiar şi speculant fără scrupule

Pe internet găsim mult mai multe articole care se străduie să demonteze (sau dimpotrivă, să aprofundeze) teoriile conspiraţiei despre George Soros, decât biografii neromanţate cu activitatea la vedere a multimiliardarului filantrop.

Ca să evităm orice posibile distorsionări ale informaţiei, mergem direct pe site-ul oficial al lui Soros (georgesoros.com), de unde aflăm următoarele: a oferit 32 de miliarde de dolari pentru a finanţa Fundaţiile Societăţii Deschise din peste 100 de ţări, a plătit taxele şcolare pentru mii de studenţi promiţători, a susţinut minorităţile de orice fel, inclusiv sexuale, a plecat în 1947 din Budapesta spre Londra, unde a urmat studiile London School of Economics, a criticat războiul împotriva drogurilor ca ”probabil mai dăunător decât problema drogurilor în sine”, a militat pentru legalizarea consumului de marijuana în scopuri medicale, dar şi în sprijinul căsătoriei între persoane de acelaşi sex.

Soros continuă şi la vârsta de 90 de ani să se intereseze activ de activitatea Open Society Foundations, călătorind des pentru a susţine schimbări pozitive de politici, prin discuţii publice şi private cu liderii mondiali, în scopul transformării lumii într-o societate deschisă”, se arată în descrierea personajului principal, în pagina sus-amintită.

Avem de-a face cu două categorii de materiale legate de activitatea filantropului american. Primele îl demonizează, îl zugrăvesc ca pe un mic Scaraoţchi capabil să răstoarne guverne, să prăbuşească economii şi să determine mersul lumii spre noi culmi ale globalizării de tip neomarxist. În contrapartidă, simpatizanţii lui Soros îl văd ca pe un moşuleţ cu buzunarele foarte largi, complet inofensiv, genul flower-power, dispus oricând să sprijine dezinteresat categoriile defavorizate ale societăţii, dar şi pe tinerii foarte promiţători, ca Viktor Orban (actualul premier al Ungariei, fost bursier Soros în 1989). Acuzaţiile puerile ale mass-media din timpul protestelor #rezist, legate de mituirea manifestanţilor şi patrupedelor anti-PSD de către miliardarul filantrop, au venit mai degrabă în sprijinul acestuia.

Ca de obicei, adevărul ar trebui să fie undeva pe la mijloc.

Desigur, nu avem nevoie de alte argumente în afara biografiei publice, la îndemâna oricui, pentru a trage o concluzie simplă, de bun simţ: George Soros este un personaj cu vădite simpatii de stânga, progresiste, în care statul naţional devine complet desuet, graniţele rămân doar simple linii desenate pe hartă, minorităţile obţin drepturi în plus faţă de majorităţi (în acord cu corectitudinea politică), iar mega-corporaţiile şi guvernele colaborează strâns, sub umbrela unor instituţii cu acoperire planetară, în scopul desăvârşirii statului global. Forumul Economic de la Davos este platforma pe blogul căreia Soros şi-a publicat opiniile foarte tranşante despre cum vede viitorul lumii. Bineînţeles, fără a arăta conexiunile clare între respectivele idei şi punerea lor în practică prin intermediul fundaţiilor Open Society.  

Miliardarul american nu a ascuns vreodată faptul că a investit imens în oameni. Pretinde că a făcut-o dezinteresat, dar haideţi să fim serioşi, cine nu s-ar simţi profund îndatorat? De pildă sutele de ONG-uri extrem de influente, răspândite în toată lumea, înseamnă sute şi mii de activişti dependenţi, într-un fel sau altul, de banii filantropului Soros. Alte sute de bursieri la Oxford, Cambridge şi Stanford, deveniţi ulterior politicieni, magistraţi, antreprenori şi funcţionari-cheie în ţările lor de origine, au profitat din plin de generozitatea binefăcătorului lor.

Ar trebui să fim de-a dreptul ridicoli ca să credem că abilul multimiliardar a făcut-o pur şi simplu din mărinimie. Din dragostea lui nemărginită pentru tinerii cu potenţial, dar fără posibilităţi materiale. Mai întâi de toate, filantropul Soros este, neîndoielnic, un tip nemilos, lipsit de scrupule în afaceri. Un speculant financiar, după cum singur s-a autodefinit într-un interviu din 1998 acordat televiziunii CBS: ”Sunt un capitalist nemilos, obţin profit prin speculaţii bursiere. Nu trebuie şi nu pot să am în vedere consecinţele sociale ale acţiunilor mele. Câteodată acestea sunt negative, dar nu o fac intenţionat. Da, George Soros poate fi angajat în activităţi imorale, dar şi în acţiuni filantropice”.

Sigur, comparaţia pare forţată, dar păstrând proporţiile ne amintim că şi România a avut speculanţii ei financiari de talia filantropului Sorin Ovidiu Vântu, implicat la rându-i în politică prin tot soiul de interpuşi (a se citi ”agenţi”). Însă spre deosebire de SOV, George Soros a speculat la limita legii şi a reuşit să fisureze economiile unor ţări cu zâmbetul pe buze, cu prea puţine regrete pentru milioanele de cetăţeni afectaţi. 

Preşedintele american Donald Trump l-a atacat dur pe miliardarul newyorkez: ”Face parte dintr-o structură globală de putere responsabilă de o serie de decizii economice prin care a fost jefuită clasa noastră muncitoare, iar bogăţiile ţării au fost devalizate şi canalizate către buzunarele câtorva mari corporaţii şi entităţi politice“. Deşi acuzaţiile sună a tâlhărie la drumul mare în asociere cu diverşi politicieni de rang înalt, Justiţia pare să nu fi găsit fapte penale în activitatea lui Soros. 

Însă Trump n-a fost nici pe departe singurul şef de stat şi de guvern care pretinde că Soros ar fi un soi de infractor deosebit de inteligent, capabil să speculeze lacune legislative pentru a obţine profituri uriaşe. Oficialităţi din Serbia, Cehia, Slovacia, Macedonia, Ungaria, România, Marea Britanie, Turcia, Thailanda, Malaezia şi Rusia nu s-au sfiit să-l acuze pe Soros de implicare în politicile interne are respectivelor state şi/sau prăbuşirea monedelor naţionale în urma unor tranzacţii bursiere şi valutare cel puţin imorale, dacă nu ilegale. De altfel în Thailanda, Ungaria şi Rusia miliardarul Soros este considerat ”persona non grata”, iar în ţările amintite fundaţiile Open Society şi-au închis porţile. Aşa că aversiunea lui Soros, nedisimulată, faţă de preşedinţii Trump şi Putin, dar şi faţă de premierul Viktor Orban, apare ca fiind extrem de  firească.    

Demn de subliniat este că principalul fond de investiţii a miliardarului filantrop, în speţă Quantum, lipseşte din evidenţele organismului care reglementează tranzacţiile financiare pe teritoriul american, Securities and Exchange Commission (SEC). Soros a admis în acelaşi interviu acordat postului CBS că a dorit să evite constrângerile SEC şi a preferat să-şi înregistreze fondul de investiţii în paradisuri fiscale.

Aşa cum se observă cu ochiul liber, George Soros a fost şi este primit cu braţele deschise în ţările unde ”societatea deschisă, globalistă” are adepţi la nivel guvernamental. Vezi Germania, Franţa, Spania, Canada şi multe altele. România, spre exemplu, avea o problemă cu Soros în timpul regimului Dragnea. În schimb odată cu venirea lui Ludovic Orban la Palatul Victoria, miliardarul american s-a transformat subit din duşman al poporului în filantrop onest, decent, frecventabil. Situaţia este similară în Statele Unite, dar şi în alte ţări unde alternanţa la Putere a adus la guvernare partide liberale cu vocaţie globalistă. Dispariţia administraţiilor Orban în Ungaria şi Morawiecki în Polonia ar conduce, cu siguranţă, la acelaşi deznodământ.

Există voci care susţin că George Soros a sprijinit puternic mişcările anticomuniste din Europa de Est. Căderea regimurilor dictatoriale ar fi reprezentat nu doar o nesperată oportunitate pentru speculaţii financiare (imposibile înainte de 1989), dar ar fi fost un prim pas important în direcţia unor societăţi deschise, globaliste – visul miliardarului american.

Aşa că Securitatea regimului Ceauşescu, transformată din 1990 în SRI, dar şi şeful FSN, Ion Iliescu, ar fi trebuit să aibă o explicaţie simplă pentru vizita lui George Soros în România, la puţine zile de la revoluţia anticomunistă. ”Am venit aici după înlăturarea lui Ceauşescu, în ianuarie 1990. Cred că am sosit cu primul avion civil care a aterizat la Bucureşti, încă mai erau soldaţi aliniaţi pe drumul spre oraş. Îmi amintesc că era zăpadă. România se afla încă în stare de criză, dar Revoluţia era terminată“, a povestit Soros lipsit de modestie, într-un interviu-eveniment din 2005, la Realitatea TV (post deţinut, la acea vreme, de filantropul Vântu).

Interesul major al miliardarului american pentru România vorbeşte de la sine. Numai un ”nebun” din Occident s-ar fi urcat în primul avion civil cu destinaţia Otopeni, când pe străzile din Bucureşti încă se mai vedeau TAB-urile armatei şi resturile baricadei de la Intercontinental. Un nebun sau un tip foarte hotărât, cu mulţi bani, pus pe fapte mari.

Continuarea o ştim. După modelul patentat, Soros a finanţat ONG-uri ca GDS, Pro Democraţia şi Societatea Academică Română, apoi i-a sprijinit pe diverşi politicieni, jurnalişti şi activişti, mulţi dintre primii ajunşi ulterior în funcţii importante în stat.   

Evident că sprijinul lui Soros (dezinteresat, cum altfel?!) s-a concretizat prin milioane de dolari virate în conturile unor entităţi din România, persoane fizice şi juridice. E greu de estimat despre câte zeci de milioane vorbim, în lipsa unor date oficiale. Însă putem spune fără să greşim că un personaj de talia lui Soros apărea încă înainte de 1989 în dosarele Securităţii. Măcar la nivel de informaţii banale, nespectaculoase, extrase din presa occidentală şi furnizate de spionii lui Ceauşescu.

Vizita lui Soros în România în ianuarie 1990, dar în special activitatea acestuia din ultimii 30 de ani ar fi fost imposibil să nu se concretizeze într-un dosar voluminos pe rafturile SRI, dar şi ale SIE. Avea de-am face, practic, cu o întreagă reţea privată de informaţii şi lobby, paralelă cu instituţiile de profil ale statului român. Întregul tablou zugrăvit mai sus ni-l arată pe George Soros deopotrivă speculant şi filantrop. Dar şi dornic de a schimba lumea. Şi, nu în ultimul rând, un potenţial pericol la adresa siguranţei naţionale - odată prin influenţa (directă sau indirectă) asupra politicienilor de rang înalt, magistraţilor, activiştilor şi jurnaliştilor, iar apoi prin apetenţa dovedită de a instrumenta tunuri financiare la limita legii, prin intermediul fondului de investiţii Quantum. 

Atitudinea lui Liviu Dragnea faţă de Soros, pe fondul problemelor pe care primul le avea în Justiţie, a fost ridiculizată de mass-media. Aşa că acuzaţiile mai degrabă l-au ajutat pe miliardar ca imagine publică. ”Totul pleacă de la Soros. Acest om, fundaţiile şi structurile pe care le sprijină cu bani încă din 1990, au finanţat răul în România şi nu numai. (...) E o certitudine că e o chestiune foarte organizată”, pretindea Dragnea în iulie 2017. S-a spus atunci că, la fel ca dictatorul Ceauşescu, Dragnea a găsit duşmanul convenabil din afara ţării, pentru a ieşi basma curată dintr-o serie de acuzaţii de corupţie.

Pe de altă parte, din postura sa de preşedinte al Camerei Deputaţilor şi amic de şpriţuri cu Dâncu, Maior şi alţi pomanagii de la Vila T14, se presupune că Dragnea a avut acces la informaţii oficiale şi neoficiale, de provenienţă SRI-SIE, despre activitatea lui George Soros în România. Spre deosebire însă de Viktor Orban sau Donald Trump, Dragnea a evitat să dezvolte subiectul. Fie din pricina reţinerilor ce vizau divulgarea unor secrete de stat, fie din lipsa informaţiilor concrete, fie din alte considerente de ordin personal.

Cu siguranţă SRI şi SIE au ajuns la o concluzie cu privire la George Soros. Dacă miliardarul american ar fi constituit un pericol pentru siguranţa naţională, se presupune că SRI ar fi urmat să colaboreze cu Justiţia şi să-l declare pe Soros indezirabil. La fel ca pe orice posibil terorist. Şi asta în pofida legăturilor mai vechi, din vremea studenţiei, dintre actualul şef al SRI, Eduard Hellvig, şi fundaţiile lui Soros. Dacă însă cele două structuri din cadrul CSAT nu l-au considerat un pericol chiar atât de mare (aşa cum au făcut-o ungurii, ruşii sau thailandezii) ar fi trebuit cel puţin să informeze conducerea ţării (preşedintele, premierul, şefii Parlamentului) în legătură cu încrengătura de ”agenţi” şi ONG-uri dezvoltată în ultimii 30 de ani prin infuzii de milioane de dolari. Iar politicienii ar fi trebuit să arate, în mod transparent, dacă George Soros intervine (chiar şi indirect) pentru a influenţa demnitari, magistraţi, jurnalişti şi activişti. Aşa cum au arătat-o, destul de limpede, lideri ca Trump, Orban sau Putin, cel mai probabil în baza unor date primite de la serviciile de informaţii.

Soros dirijează marele capital global şi corectitudinea politică spre Ungaria, iar ONG-urile pe care le-a finanţat s-au amestecat în politică”, a declarat Szilard Nemeth, vicepreşedintele partidului Fidesz. La rândul său, şi Viktor Orban a pus punctul pe i: ”În ciuda ruinării vieţii a milioane de europeni cu speculaţiile sale financiare, deşi a fost sancţionat în Ungaria din pricina asta, liderii UE l-au lăudat. Nu pot exista privilegii speciale şi nimeni nu poate sta deasupra legii, nici măcar oamenii lui George Soros”.

În afara acuzaţiilor legate de tunurile financiare, Orban îi reproşează lui Soros politica migraţionistă. Mai precis, sprijinirea migraţiei ilegale sub pretextul mâinii întinse către refugiaţii veniţi din teatrele de război. Însuşi miliardarul filantrop a scris într-un eseu că Uniunea Europeană ar trebui să primească, anual, un milion de noi cetăţeni. În speţă cetăţeni din Orientul Mijlociu. Apoi a redus cifra la 300-500 de mii, urmare a crizei din 2015, atunci când Angela Merkel i-a îndemnat pe refugiaţii din Siria (dar şi din nordul Africii, Irak, Afganistan) să dea năvală în Europa.

Prin prisma intereselor majore în concretizarea statului global, Soros a devenit un înfocat susţinător (şi principal donator) al Partidului Democrat din Statele Unite. Potrivit revistei Politico, miliardarul ar fi contribuit doar la campania prezidenţială din 2016 cu o donaţie de 25 de milioane de dolari în sprijinul candidatei Hillary Clinton. Alte bune milioane de dolari s-au scurs la recentele alegeri din SUA, unde favoritul său, Joe Biden, pare să fi ieşit învingător. Asta după ce Soros a intervenit brutal în lupta electorală, somându-l public pe Mark Zuckerberg să demisioneze de la conducerea companiei Facebook, întrucât firma din Silicon Valley l-ar ajuta pe Donald Trump să fie reales. Întâmplător sau nu, ulterior Zuckerberg s-a aliniat dispoziţiilor lui Soros şi a început să-l cenzureze pe Trump, urmând aceeaşi linie cu reţeaua Twitter.

Chiar şi în Statele Unite, un şarlatan al încrederii ca Donald Trump poate fi ales preşedinte şi submina democraţia din interior. În SUA există o tradiţie bogată a echilibrului între puteri şi reguli împământenite. Iar mai presus de toate există Constituţia. Aşa că sunt încrezător că Trump se va dovedi un fenomen tranzitoriu, care să sperăm că se va încheia în noiembrie 2020”, spunea Soros într-un interviu pentru La Repubblica, adăugând că preşedintele american va fi tras la răspundere pentru încălcarea Constituţiei, dacă va pierde preşedinţia.

Premierul Ungariei, Viktor Orban, a sintetizat ”pericolul Soros” în câteva fraze: ”Astăzi, reţeaua Soros, care promovează o societate globală deschisă şi încearcă să desfiinţeze hotarele naţionale, este cea mai mare ameninţare cu care se confruntă statele Uniunii Europene. Obiectivele reţelei sunt evidente: crearea unor societăţi deschise multietnice, multiculturale, prin accelerarea migraţiei şi demontarea procesului decizional naţional, punându-l în mâinile elitei globale. Dacă vrem să ne păstrăm libertatea, Europa nu trebuie să cedeze reţelei Soros”.

Prietenii din politică şi mass-media ai filantropului american merg pe trei direcţii atunci când susţin inocenţa idolului lor: 1. Minciuni ale unor lideri politici autocraţi; 2. Atacuri antisemite şi 3. Inexistenţa aşa-zisei ”reţele Soros”.

S-o luăm punctual.
 
1) Acţiunile lui George Soros la nivel global, simpatiile politice, dar şi propriile eseuri publicate pe blogul Forumului Economic Mondial vorbesc de la sine despre incompatibilitatea dintre miliardarul filantrop şi lideri consideraţi autocraţi, ca Trump, Putin sau Orban. Asta nu înseamnă în mod automat că ultimii nu au dreptate, dacă ne referim la speculaţiile financiare ale lui Soros (dovedite fără drept de apel) şi folosirea ONG-urilor în scopuri politice (prin implicarea în acţiuni de demolare a guvernelor căzute în dizgraţie).

2) Acuzaţia legată de atacurile antisemite are hazul ei, cât timp chiar Soros este considerat antisionist şi indezirabil de către guvernul israelian condus de Benjamin Netanyahu. Potrivit unui raport al ONG-Monitor, Centrul Simon Wiesenthal a primit doar 450 de dolari de la Soros, în timp ce anti-Israel Human Rights Watch a încasat 100 de milioane de dolari.

3) În Ungaria, spre exemplu, amicii miliardarului pretind că nu există aproape nicio organizaţie non-guvernamentală care să fie finanţată exclusiv de Open Society. Raţionamentul este subţire. Dacă ONG-urile primesc bani şi de la UE, nu doar de la Soros, care ar fi diferenţa? De asemenea, spun amicii filantropului, ONG-urile nu ar fi obligate să-i dea socoteală politico-ideologică lui Soros pentru banii obţinuţi. Argumentul suprem este următorul: l-am finanţat pe premierul Orban să-şi aprofundeze studiile la Oxford şi poftim recunoştinţă! Uitaţi ce atitudine are! În mod evident, Viktor Orban reprezintă o excepţie printre miile de beneficiari ai banilor lui Soros. Chiar şi cele mai renumite servicii de spionaj au agenţi care defectează.

În concluzie, faptele (şi nu conspiraţiile!) arată că între cele două faţete ale aceluiaşi personaj, de înger (filantrop) şi demon (speculant şi păpuşar), balanţa pare să încline către ultima ipostază.

Iar în ce priveşte acţiunile lui Soros pe pământ românesc, SRI, SIE şi politicienii de la conducerea ţării (indiferent de poziţionarea lor faţă de ”open society” şi fenomenul globalizării) ar trebui să lămurească de urgenţă în ce măsură miliardarul filantrop constituie (sau este pe cale să devină) o ameninţare la adresa siguranţei naţionale.

p.s. Potrivit revistei germane Focus, George Soros (90), tatăl a cinci copii, ar urma în viitorul apropiat să-i predea ştafeta fiului său Alexander, în vârstă de 31 de ani. 

 

Pentru cele mai importante ştiri ale zilei, transmise în timp real şi prezentate echidistant, daţi LIKE paginii noastre de Facebook!

Urmărește Mediafax pe Instagram ca să vezi imagini spectaculoase și povești din toată lumea!

Conținutul website-ului www.mediafax.ro este destinat exclusiv informării și uzului dumneavoastră personal. Este interzisă republicarea conținutului acestui site în lipsa unui acord din partea MEDIAFAX. Pentru a obține acest acord, vă rugăm să ne contactați la adresa vanzari@mediafax.ro.

 

Preluarea fără cost a materialelor de presă (text, foto si/sau video), purtătoare de drepturi de proprietate intelectuală, este aprobată de către www.mediafax.ro doar în limita a 250 de semne. Spaţiile şi URL-ul/hyperlink-ul nu sunt luate în considerare în numerotarea semnelor. Preluarea de informaţii poate fi făcută numai în acord cu termenii agreaţi şi menţionaţi aici