COMENTARIU Lelia Munteanu: Coridorul Philadelphia. De ce are o importanţă strategică pentru Israel

O zonă-tampon de 14 kilometri lungime şi 100 de metri lăţime, un no man's land, la graniţa de sud a Gazei cu Egiptul - Coridorul Philadelphia, un nume de cod dat de armata israeliană – locul care ar fi trebuit să prevină contrabanda şi traficul de arme spre Gaza. Până în 2005, la retragerea din Gaza, Coridorul s-a aflat sub control israelian. Începând din 2005, în urma unui acord între Cairo şi Tel-Aviv, Egiptului i-a revenit controlul Coridorului aflat pe partea sa, iar Autorităţii Palestiniene, până în 2007 – controlul părţii dinspre Gaza. În 2007, după ruptura Fatah-Hamas, Israelul a impus Gazei o blocadă totală (terestră, aeriană şi maritimă), rămânând Egiptului sarcina să patruleze în zona-tampon, aşa cum era stipulat în Acordul din 2005 (respectiv cu 8 elicoptere, 30 de vehicule blindate uşoare şi 4 nave de  coastă). Blocada din 2007 a stimulat Hamas să îşi construiască un păienjeniş de tuneluri, iar contrabanda şi traficul au prosperat sub nasul egiptenilor. Excepţie a făcut anul 2015, când Egiptul a inundat Coridorul, încercând, fără prea mare succes, să mai distrugă din reţeaua de tuneluri.

Pentru orice guvern israelian, Coridorul Philadelphia a fost un obiectiv de importanţă strategică. Cu atât mai mult este începând din 8 octombrie, yând s-a angajat în război. Premierul Netanzahu a declarat fără echivoc, încă din decembrie: această zonă "trebuie să fie în mâinile noastre".

În ce-l priveşte, preşedintele Abdel Fattah el-Sisi repetă din noiembrie că nu va renunţa la controlul Coridorului, temându-se că parte a populaţiei din Gaza, aflată su tirurile israeliene, va fugi în Egipt.

Problema Coridorului Philadelphia s-a pus nu doar la toate încercările de acord pentru încetarea focului, dar şi în cadrul discuţiilor pe care Secretarul de Stat american Antony Blinken le-a avut, atât la Ierusalim cât şi la Cairo, în cele nouă turnee ale sale în regiune de la începutul războiului. Cele mai recente convorbiri pe această temă le-a purtat la începutul săptămânii, atât în Israel cât şi în Egipt. Cunoaşte, prin urmare, părerea de neclintit a părţilor, şi e greu de crezut, dacă nu imposibil, că preşedintele Abdel Fattah al-Sisi va ceda presiunilor sale.

Cât despre premierul Netanyahu, acesta se bucură că în calea semnării acordului de încetare a focului mai există o piatră de poticnire care ar fi bucuros să nu poată fi clintită. Abia o cedare a preşedintelui egiptean şi acceptarea de trupe israeliene în Coridorul Philadelpia l-ar mâhni din cale afară pe şeful Guvernului israelian, obligându-l să inventeze o găselniţă care să mineze acordul.