COMENTARIU Lelia Munteanu: Fenomenul Gaza: nu despre umanitate, ci despre Putere

Preşedintele Biden se luptă să obţină al doilea mandat. Pare a schimba macazul în relaţia cu partenerul strategic reprezentat de Guvernul de extremă-dreapta a lui Netanyahu, după cum îi impun sondajele de opinie. S-a străduit să menţină părţi importante din electorat, sprijinind militar – fără condiţii – Israelul. A pierdut mai ales voturile tinerilor, îngroziţi de numărul mare al victimelor palestiniene. Astăzi, în a 217-a zi de război: 34.789 de morţi, 78.204 şi 11.000 de dispăruţi. (Statistica Ministerului Sănătăţii din Gaza nu face deosebirea între combatanţi şi non-combatanţi). Explicaţia pentru acest număr uriaş de victime (într-una dintre cele mai intens populate zone din lume) există. Preşedintele Biden a furnizat-o abia miercuri seara, candid, într-un interviu la CNN, după ce oprise un transport de bombe, îngrijorat că Armata israeliană le va folosi în Rafah: „Civilii au fost ucişi în Gaza ca o consecinţă a acestor bombe şi a altor moduri în care [Israelul] atacă centrele de populaţie". (Am scris, încă din 19 decembrie, despre aşa-numitele "bombe stupide", fără ghidaj, nu reiau subiectul). Statele Unite ar fi fost – ca de atâtea ori în istoria recentă – singura instanţă care putea opri războiul din Gaza. Administraţia Biden n-a făcut-o, Joe Biden intră în istorie ca preşedintele cel mai fidel intereselor unui guvern israelian.

Problema premierului Netanyahu (comandant al Armatei) este exclusiv el însuşi. Necesitatea de a se menţine în funcţie. Odată ce ar fi obligat să  plece de la conducere, îl aşteaptă dosarele penale şi spectrul pierderii libertăţii. Singurii care îl pot menţine la putere sunt extremiştii de dreapta din Guvern. Dar condiţionează acest lucru (au făcut-o public!) de continuarea războiului, până când nu va mai putea fi vorba despre un viitor stat palestinian. Gaza e aproape distrusă, în Cisiordania coloniştii se extind.

Nici Hamas (mai ales liderii săi din luxoasele lor exiluri, mai puţin cei operaţionali, din teren) nu-şi doresc încetarea războiului. Aceeptarea sau neaccptarea unui acord de pace este pentru ei un joc strategic. Cei care au gândit atacul barbar din 7 octombrie asupra Israelului (cu un succes la care nu se aşteptau) n-au nici un interes să se deştepte conaţionalii lor şi să vadă preţul pe care au fost obligaţi să îl plătească.

Peste suferinţa palestinienilor din Gaza şi suferinţa israelienilor care cer în stradă încetarea focului şi recuperarea ostatecilor, există o punte a intereselor cinic de meschine, spre care o întreagă omenire îşi ridică ochii cu groază.

... Nu spun nimic nou, nu-mi fac iluzii, ilustrez vorbele Ecclesiastului: „Ceea ce a mai fost va mai fi şi ceea ce s-a întâmplat se va mai petrece".